În perioada celui de-al Doilea Război Mondial nu numai Biserica Rusă, ci toate Bisericile ortodoxe au dat martiri din rândul lor prin opoziţia împotriva Germaniei naziste. Astfel, la data de 4 septembrie 1942 era împuşcat de către nazişti la Praga episcopul Gorazd, deoarece i-a adăpostit în cripta Catedralei din Praga pe cei implicaţi în atentatul împotriva lui Reinhard Heydrich. În anul 1961 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a trecut pe episcopul Gorazd în rândul neomartirilor, iar în anul 1987 şi Biserica Cehoslovaciei a recunoscut această canonizare.
Sfântul Gorazd s-a născut la data de 26 mai 1879 în localitatea Hruba Vrbka din Moravia. Pe numele de mirean Matej Pavlik, Gorazd a fost fiul unui fermier, care multă vreme a ocupat funcţia de primar în satul său. Familia în care s-a născut Matej era romano-catolică. În anul 1898 Matej a absolvit cu succes liceul şi s-a înscris la Facultatea de Teologie Catolică din Olmütz (Olomouc). În 1902 a absolvit teologia, iar pe data de 5 iulie a aceluiaşi an a fost hirotonit preot. Până în anul 1904 tânărul preot Matej a fost capelanul comunităţilor vorbitoare de limba germană din Karlstein şi Braunsdorf. Timp de 15 ani va fi apoi parohul bisericii Sanatoriului psihiatric din localitatea Kromjeritz. Confruntat cu pacienţii bolnavi psihic, Matej va cunoaşte foarte bine problemele sufletului omenesc.
Încă din timpul studiilor de teologie, Matej a fost preocupat de activitatea Sf. Chiril şi Metodie, apostolii slavilor. Preocuparea pentru aceşti sfinţi i-a trezit şi interesul pentru Ortodoxie. Tot în timpul studiilor a vizitat oraşul Kiev şi mănăstirile de la Lavra Pecerska.
În timpul primului război mondial a fost tot mai nemulţumit de poziţia Bisericii romano-catolice în Imperiul austro-ungar. După război s-a apropiat de mişcarea “Biserica cehoslovacă sau husită”. Dar această apropiere nu l-a mulţumit, fiind preocupat de acum înainte de o apropiere a comunităţilor catolice de Biserica Ortodoxă. Cam în aceeaşi perioadă s-a împrietenit cu episcopul ortodox sârb de Niş, Dositei.
Trecerea la Ortodoxie şi hirotonia întru episcop
Pe data de 20 septembrie 1921 – în ajunul sărbătorii Naşterii Maicii Domnului – Matej Pavlic împreună cu 24 de cetăţeni cehi au cerut trecerea la Ortodoxiei în localitatea sârbă Sremski Karlovcium, unde Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe îşi ţinea şedinţa ordinară. După mărturisirea credinţei ortodoxe au fost primiţi în Biserica Ortodoxă Sârbă. În următoarea zi, Dr. Matej Pavlik a fost tuns în monahism la mănăstirea Kruşedol, primind numele de Gorazd, după un ucenic al Sf. Metodie cu acelaşi nume.
În ziua următoare în timpul Sfintei Liturghii a fost ridicat la rangul de egumen în mănăstirea Grgetek, iar seara la slujba Vecerniei din mănăstirea Hopova a primit rangul de arhimandrit. La data de 25 septembrie 1921, patriarhul sârb Dimitrie, împreună cu mitropolitul Antonie (Chrapovickij) de Varna şi episcopul Iosif de Bitola, în prezenţa tuturor episcopilor Patriarhiei Sârbe, l-au hirotonit pe arhimandritul Gorazd episcop al Bisericii Ortodoxe. Ca episcop pentru Moravia şi Schlesia, mai târziu cu titulatura de episcop ortodox pentru Cehia şi Boemia-Schlesia, cu sediul la Praga, episcopul Gorazd s-a străduit fără încetare să ridice Biserica Ortodoxă din teritoriul încredinţat. Astfel, sub directa sa îndrumare au fost ridicate 14 biserici şi s-a început şi ridicarea unei mănăstiri. Episcopul Gorazd a fost activ şi din punct de vedere literar. El a compus un Memorandum referitor la poziţia juridică a Bisericii Ortodoxe în Cehoslovacia, a publicat Rugăciuni şi imne ortodoxe pentru popor, o Biografie a Sf. Chiril şi Metodie şi legăturile lor cu Roma şi Constantinopol, Programul pentru educaţia religioasă în şcolile de stat din Cehoslovacia, un Catehism ortodox şi Regulamentul clericilor Eparhiei Ortodoxe a Cehoslovaciei. De asemenea, el a publicat textul celor două Sfinte Liturghii ale Sf. Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare şi un Trebnic (Molitfelnic) în limba cehă.
În anul 1922 episcopul Gorazd a plecat chiar în America pentru a înlesni trecerea fraţilor săi cehi de acolo la Ortodoxie. De asemenea, el a sprijinit revenirea la Ortodoxie a greco-catolicilor din Ucraina subcarpatică şi a contribuit la reînfiinţarea Episcopiei de Muncaci şi Presov.
Atentatul asupra lui Heydrich şi martiriul episcopului Gorazd
După ocuparea Cehoslovaciei de către germanii nazişti, a criticat ideologia şi, mai ales, modul de a proceda al acestora. În luna mai 1942, paraşutişti cehi au lansat un atentat asupra Protectoratului german pentru Boemia şi Moravia, rănindu-l grav pe locţiitorul acestuia, Reinhard Heydrich. În urma unei infecţii provocate de atentat, Heydrich a murit în luna iunie. În urma atacului, unii dintre paraşutişti au reuşit să scape şi să se refugieze în cripta Catedralei ortodoxe din Praga. În urma unei trădări, Gestapo-ul a reuşit să afle de Jozef Gabcik şi Jan Kubis, care, împreună cu cinci tineri, se adăpostiseră în criptă. Pe data de 18 iunie, soldaţii germani au intrat în Catedrală şi i-au atacat pe luptătorii pentru libertate din criptă, omorându-i pe toţi. Drept pedeapsă au mai fost împuşcaţi cei 47 de locuitori ai satului lor, iar 11 copii au murit gazaţi în lagărul de concentrare din Kulm (Chelmno) din Polonia.
Prin adăpostirea acestor paraşutişti era hotărâtă şi soarta episcopului Gorazd. Pentru a salva viaţa celor doi preoţi responsabili ai Catedralei, a îngrijitorului şi familiei sale, episcopul Gorazd a scris o scrisoare pe care a trimis-o Protectoratului german, în care afirma: „Mă pun la dispoziţia organelor abilitate şi o să mă supun oricărei pedepse, chiar celei cu moartea”.
Într-adevăr, episcopul Gozrad a fost arestat şi după mai multe luni de detenţie şi tortură, a fost condamnat la moarte la data de 3 septembrie 1942. Împreună cu el au mai fost condamnaţi ecleziahul catedralei, pr. Vaclav Cikl şi pr. Jan Sonnewend, preşedintele Consiliului Eparhial. O zi mai târziu aceştia au fost împuşcaţi, iar pe data de 5 septembrie a fost executat şi pr. Vladimir Petrek (Michail SCHKAROVSKIJ, Die Kirchenpolitik des Dritten Reiches gegenüber den orthodoxen Kirchen in Osteuropa (1939-1945), Münster 2004, p. 141-142). Unele surse vorbesc chiar de 236 de persoane care i-au ajutat pe paraşutişti, sau care au fost în contact cu ei, şi care au fost omorâte în octombrie 1942 în lagărul de concentrare austriac de la Mauthausen. Nouă dintre aceste persoane erau credincioşi ai Catedralei din Praga : Maria Ciclova, soţia pr. Vaclavs, Maria Gruzinova, fosta secretară a episcopului Gorazd, Maria Sonnevendova, soţia pr. Jan, Ludmila Rysava, fiica sa, Vaclav Ornest, îngrijitorul catedralei, Frantiska Ornestova, soţia sa, Miluse Ornestova, fiica ei, Karel Louda şi Maria Loudova.
După execuţie trupul episcopului Gorazd a fost ars la crematoriul din Praga. La data de 1 septembrie 1942 Biserica Ortodoxă Cehă a fost scoasă în afara legii, iar bunurile acesteia au fost confiscate, trecând în posesia celui de-al Treilea Reich. Toate bisericile ortodoxe au fost închise, clericii fiind trimişi la muncă silnică în lagărele naziste.
Canonizarea episcopului Gorazd
În anul 1961, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât trecerea în rândul sfinţilor a lui Gorazd, fiind trecut în rândul neomartirilor, cu data de pomenire în ziua sfântului Vitus, zi în care se aminteşte dşi de lupta de la Câmpia Mierlei – Kosovo Polje (1389), la care a participat şi domnitorul Mircea cel Bătrân. În anul 1987 Biserica Ortodoxă a Cehoslovaciei a recunoscut oficiat pe neomartirul Gorazd, trecându-l în calendarul său.
În anul 1995 la sărbătorirea a 60 de ani de la sfinţirea catedralei din Praga, cripta acesteia a fost închinată episcopului Gorazd şi celorlalţi ortodocşi care au murit din cauza naziştilor. În anul 1999 în catedrală a fost adusă o raclă în amintirea episcopului Gorazd şi a celorlalţi ortodocşi ucişi. Alături, au fost aşezate spre cinstire veşmintele arhiereşti ale sfântului episcop Gorazd, toiagul său şi mitra sa episcopală, în locul moaştelor sale care au fost arse în crematoriu.
Episcopului Gorazd i-a fost acordat post mortem ordinul Tomas-Garrigue-Masaryk, una cea dintre cele mai înalte distincţii ale Statului ceh, ordin instaurat în anul 1990 (Michael SCHULTE, Gorazd von Tschechien und Mähren-Schlesien, în: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL)
Simpozion în cinstea Sf. Gorazd
În amintirea jertfei Sf. Gozrad şi a celorlalţi ortodocşi, fundaţia „Pro Oriente” din Viena a organizat la 70 de ani de la evenimentele întâmplate, în oraşul austriac Linz la data de 13 martie 2012 un simpozion cu titlul: „Vecinătatea necunoscută – Ortodoxia în Cehia”. În cadrul simpozionului Jaroslav Sebek, membru al Academiei de Știinţe a Cehiei a vorbit despre „Politica religioasă a naziştilor şi mişcarea de rezistenţă cehă”. Jaroslav Suvarsky, parohul Catedralei din Praga, locul unde au fost omorâţi paraşutiştii, s-a referit la impactul avut de „Heydrichiade” asupra Bisericii Ortodoxe din Cehia. În finalul simpozionului, Alexander Lapin, preot ortodox pentru soldaţii ortodocşi din Armata austriacă, a prezentat situaţia de astăzi a Ortodoxiei în Cehia şi Slovacia (Josef WALLNER, Tschechien. Die mutige Tat der kleinen orthodoxen Kirche, în ziarul online Kirchenzeitung.at: http://www.kirchenzeitung.at/newsdetail/rubrik/tschechien-die-mutige-tat-der-kleinen-orthodoxen-kirche/, pagină accesată la data de 15 martie 2012).
- Sfântul Gorazd, episcopul martir de Praga - 17 noiembrie 2012
- Un neomartir ortodox: Alexander Schmorell - 2 noiembrie 2012