„Aceleași mâini care ne puneau cătușele acum întind palma conciliant:„Nu trebuie!… Nu trebuie să răscolim trecutul!… Celui care va pomeni trecutul – să i se scoată un ochi”. Însă proverbul continuă astfel: „Iar celui care îl va uita – să i se scoată amândoi!”. (Alexandr Soljenițin, „Arhipelagul Gulag”)
„De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de gâtlejul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.” (David, Psalmul 136, Vechiul Testament)
„Nu trebuie istorie… La ce ne trebuie istorie?”. (Moses Rosen)
S-a dus și această vară zăludă. Atât de zăludă, încât iar ne-am amintit cum hidrologul, care ne-a condus 15 ani, a distrus cu oamenii lui tot sistemul de irigații. Mai întâi, aleșii actuali ne-au fericit cu legea botniței pentru studiul adevărului istoric, după care a explodat ca din senin un dosar de viol din Vaslui ca să mai atenueze puțin indignarea elitelor noastre, atât cât mai avem. Să auzim din nou tot felul de nărozi că, uite, ce fac moldovenii, niște primitivi… Cine mai știe că din județul Vaslui au pornit personalități mari ca Dimitrie Cantemir, Vasile Pârvan, Nicolae Bagdasar, filozoful din Roșiești, Dumitru Bagdasar, fratele lui, cel care a pus bazele școlii de neurochirurgie din România, cel care l-a format pe Constantin Arseni, un alt mare neurochirurg moldovean, Alexandru Ioan Cuza, Martin Bercovici care a electrificat Bucureștiul, Ștefan Procopiu, inventatorul magnetonului, al efectului Procopiu în magnetism, Constantin Tănase, Victor Ion Popa și mulți alții. Am pomenit aceste nume în speranța că vor citi și nărozii care au reținut despre Vaslui doar fapta cumplită a violatorilor din Văleni și-i puneau la zidul rușinii pe toți moldovenii.
Evident că omul hățuit de nevoile zilnice nu mai are timp să citească sau să asculte cum duduie economia lui Victor Ponta și se uită la violatorii din Vaslui. De fapt, viața românilor obișnuiți pâlpâie între botniță și viol, ca privirea unui câine prins de hingheri. Numai proștii își mai fac iluzii…
Căcărău s-a executat ca un prunc
La sfârşitul lunii iulie, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea 217/2015. Fără să întrebe dacă acea lege a fost dezbătută în Parlament, dacă intelectualii din această țară știu că se trage zăvorul din nou deasupra adevărului istoric, ca pe vremea Anei Pauker. De fapt, legea fusese oferită pe tavă de Alexandru Florian celui care – după mintea lor – trebuia să ajungă președinte. Pentru că – n’așa? – ei credeau că are toate șansele. Subliminal, însemna așa: dacă vrei să te facem președinte, impune legea asta în Parlament. Și Căcărău s-a executat ca un prunc. La fel s-a procedat mereu. Vrea Lituania să intre în NATO, în UE? Să accepte că a făcut… holocaust. Vrea România să adere la NATO, la UE? Să accepte că a făcut… holocaust. Drept dovadă rămân frecventele delegații vioaie în acest sens prin toate capitalele țărilor est-europene la vreme de aderare. Căcărău și-a urmat obsesia de a ajunge președinte. Și a jucat leapșa pe ouate, iar noi am rămas cu o lege specifică anilor ’50 ai secolului trecut.
Pe mine nu mă interesează că Alexandru Florian este fiul lui Radu Florian, alias Harry Feinstein, venit aici pe tancurile sovietice ale Diviziei Tudor Vladimirescu. Chiar nu mi-am pus asemenea probleme puritaniste niciodată. Pentru generația mea, antisemitismul nu există. Dar nu vreau să mai aud de interdicții în țara mea, fiindcă eu de asta am ieșit în stradă în decembrie 1989: să terminăm cu interdicțiile, personalitatea omului să se dezvolte liber, fără indicații din afară, să nu mai văd venetici care să ne spună ce avem voie să citim și ce nu. Oricine are dreptul să citească orice. „Să fie clar, noi am făcut holocaust!, spunea Rareș Bogdan (sau Bogdan Rareș). Dar vrem să știm ce anume avem voie să publicăm, domnule Florian. Putem să-i publicăm pe Eliade, Cioran, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Constantin Noica, Petre Țuțea?” „Orice, dar nu pe tarabe. Și cu studiu introductiv, să nu ajungă în mâinile unor oameni neinstruiți”.
Eu, ca om neinstruit, nu am avut acces la cărțile lor înainte de 1990. Tot ca om neinstruit, mi-amintesc ce bucurie am avut când am putut, în sfârșit, să citesc documentele proceselor lui Ion Antonescu, Iuliu Maniu, Lucrețiu Pătrășcanu, Petre Țuțea… Aveam o istorie mare, dramatică. Aveam libertatea să mă informez. Atunci am aflat că Silviu Brucan a fost implicat în asasinarea lui Ion Antonescu, alături de consoarta dumisale, și, peste timp, în asasinarea lui Nicolae Ceaușescu. Deși fusese făcut ambasador în SUA, peste noapte, chiar dacă avea patru clase. La ordinul lui Ceaușescu, i-au făcut diplomă de studii superioare într-o noapte. Și deodată, câțiva minoritari îmi interzic să mai citesc despre suferințele românilor în țara mea. Este bezna rațiunii această lege.
Este o lege antisemită, fiindcă generează antisemitism într-o societate în care acest fenomen nu mai exista, și o lege antiromânescă, fiindcă își propune să condamne dreptul la cunoașterea istoriei noastre recente. Au mers cu obrăznicia până acolo încât au cerut interzicerea străzilor care să poarte numele unor martiri, ca Mircea Vulcănescu și Petre Țuțea. Și îl aud pe liberalul Romeo Raețki spunând că Mircea Vulcănescu a fost criminal de război, că trebuie să i se dea jos monumentul. Uitați-vă bine la asemenea exemplare: acesta este rezultatul „educației” actuale de tip nou, cu o gândire politică extrem de „corectă”, care îi ajută grozav pe toți oportuniștii epocii noastre. E ca și cum ar spune vreun nărod că Gheorghe Brătianu nu a fost un martir fiindcă era liberal. Studiul rezistenței naționale anticomuniste nu este posibil fără cunoașterea suferințelor îndurate de legionari. Ei au umplut pușcăriile regale și comuniste, iar Mareșalul i-a trimis pe linia întâi a frontului antisovietic.
Legea lui Căcărău (a făcut și el ceva în Parlament…) nu permite nici să amintim despre perioada lui Nicolae Ceaușescu. El trebuie cunoscut, cu toate ororile lui, dar și cu lucrurile bune, care s-au construit în acea perioadă. Ceaușescu a avut viziune de constructor. Sigur, putem să nu fim de accord cu ea, dar dacă recunoaștem ce s-a făcut, nu înseamnă că facem propagandă unei epoci nefericite. Sau ne e rușine să recunoaștem că părinții noștri au construit de la zero sute de orașe în toată țara în acea perioadă? Cunoașterea adevărului nu înseamnă să faci propagandă. Petre Țuțea, după mintea legiuitorilor lor, ar trebui condamnat de două ori: o dată pentru că a fost un excelent economist din guvernul Mareșalului și a doua oară fiindcă a spus, înainte să moară, că „Nicolae Ceaușescu a fost un patriot, domnule, un naționalist”. Cum e? Și apoi, de ce ar fi mai onorabil să mergi cu portretul lui Guevara sau al Anei Pauker în piept, dar să interzici vorba lui Moța: „Să faci, Căpitane, din România o țară ca soarele sfânt de pe cer!”? Ce anume este condamnabil în această formulare?
Pe de altă parte, tinerii care vor să se implice în politică nu trebuie să-și caute idealurile în trecut. Idealul se construiește din realitățile vii ale prezentului națiunii din care faci parte. Trecutul te ajută să eviți prostiile altora mai deștepți și mai patrioți ca tine.
“S-a făcut o chestie de necrezut. Chiar aşa, să distrugi ce înseamnă rezistenţa poporului român împotriva ocupaţiei sovietice? În rezistenţa anticomunistă au fost 70-75% legionari. Să elimini o parte majoritară din rezistenţa poporului român împotriva regimului bolşevic este o măsură inconştientă”, a spus Radu Ciuceanu.
„Prin promulgarea aşa-zisei Legi Antilegionare, nu mă îndoiesc că se aşează temelia unei instituţii nemaivăzute în ţara noastră din anii stalinismului, o poliţie a gîndurilor, a convingerilor, a opiniilor. Se revine, ca în anchetele securităţii la prezumţia de vinovăţie, iar vinovaţii, chiar dacă şi-au ispăşit pedeapsa, continuă să plătească şi după moarte. De acum încolo există pericolul rescrierii istoriei noastre recente, după partitura Securităţii, care a aruncat de-a lungul existenţei ei cu eticheta “legionar” în stînga şi-n dreapta”, avertizează Marius Oprea.
Să nu uităm că Ion Iliescu ne considera pe toți cei ieșiți în stradă „elemente legionare”. În documentarul făcut de Securitate despre „jaful secolului” din 1958, cei șase evrei erau declarați… legionari.
Iar ca să-i înțelegem pe-alde Florian, eu aș recomanda tuturor tinerilor să vadă filmul „Mai aproape de lună” al lui Nicolae Caranfil, despre povestea marelui jaf din anul 1958. Oricum, generalii noștri de securitate nu au înțeles nici până azi de ce oare cei șase evrei au săvârșit furtul veacului. Mai ales că, aparent, nu le lipsea nimic… Cu o singură excepție: li se lua puterea politică în conformitate cu legea fundamentală a democrației, după care majoritatea decide. Valabilă formal și în comunism.
Un alt contraargument decisiv la tentativa inconștientă de a regenera antisemitismul din România este dialogul rabinului Eli Caufman, istoric evreu, născut în România, emigrat în Israel şi cu studii în Marea Britanie şi Statele Unite, un om care știe carte, nu glumă, cu jurnalistul Codruţ Burdujan din Constanța la emisiunea “În Arenă”. Reproducem și noi câteva pasaje fascinante din acest dialog instructiv:
„Mulţi evrei aduşi din Uniunea Sovietică în Israel spun că sunt evrei; dar nu sunt evrei. Aşa au început şi în România! Iar comunitatea evreiască de aici era toată de foşti comunişti. Şi să ştiti, că pentru noi, evreii religioşi, comunismul a fost mai extremist decât fascismul. Ce era Stalin, Ana Pauker… Iar ăştia (cu scandalul) sunt oamenii lui Ana Pauker! Şi deodată, când a căzut Ceauşescu, Vainer, care tot timpul se reprezenta ca neamţ, deodată s-a făcut evreu. Ei sunt cei mai extremişti, oameni foarte cinici, nu le pasă de viaţa omului… Şi-atunci poate să spună la o emisiune că viaţa unui copil evreu valorează mai mult… la moarte/ în faţa morţii toţi valorează la fel! Un om care poate să spună aşa ceva ca Vainer, asta e un rasism şi un fascism. În Israel numai cel mai extremist poate spune aşa ceva ca dl. Vainer. Evreii din România nu cunosc nimic, cultura, credinţa noastră, sunt manevraţi de foşti comunişti, care nu ţin religia… Aduc un rabin-păpuşă, Rafael Shaffer, un idiot din Israel, care pentru bani face totul. Vă dau un exemplu: au inventat o sărbătoare care nu există – ziua Ierusalimului. Cât despre extremişti să vă mai spun ceva: este aici o doamnă, Maia Morgenstern; doamna asta joacă aici un rol! Sunt aici oameni ca Marco Maximilian Katz, care cică luptă contra fascismului, contra antisemitismului… Totul este o minciună! Eu le-am adus odată un caz din Iaşi, cu un evreu care făcea comerţ pe oseminte. Nu au făcut nimic! Dar dacă spune un român ceva, atunci ei se iau de el! Iar cu doamna Maia Morgenstern… nici nu-i căsătorită şi are doi-trei copii, unul din afara căsătoriilor ei, şi o pui să reprezinte iudaismul? Sunt mulţi care zic că sunt evrei şi nu sunt evrei…
Comunitatea evreilor din România nu prea au ce face în cultură şi religie, pentru că sunt asimilaţi şi atunci ei trebuie să arate activismul, iar activismul lor este holocaustul – ei primesc bani peste bani pentru asta. În Ungaria este înmormântat cu fast Horthy dar lui Wiesel îi e frică să facă ce face în România în Ungaria lui Horthy (care l-ar fi trimis la Auschwitz – nota red.). Acum mai este ceva, ce am auzit: Wiesel este acuzat de un evreu din Ungaria că el nici n-a fost la Auschwitz. (…) Să vă spun o poveste din Dej (unde a acţionat pentru salvarea evreilor Raoul Şorban – nota red.), pentru că nici statistica nu e adevărată, că în România nu au murit aşa de mulţi la holocaust, pentru că o parte din România era Transilvania de Vest şi de Nord, sub Ungaria şi acolo ungurii i-au omorît pe evrei. Şi toată familia asta din Dej, hasidică, a fost salvată de la moarte de români. Au fost scoşi din Ungaria si aduşi în România. Mulţi evrei au fost salvaţi de români. Cineva a scris despre asta? Unde este povestea aceasta? Sunt fonduri pentru altceva…
Am să va spun acum: eu am văzut asta şi la Iaşi! Este un profesor acolo, care a scos nişte oseminte să arate că este un pogrom [anti]evreiesc, dar este un pogrom al unor români nu de evrei. Noi toţi am fost împotriva acestei poveşti, cu dezgropatul… (într-adevăr, rabinii chemaţi la Iaşi nu au ţinut slujbă religioasă pentru că au considerat că osemintele nu sunt evreieşti – nota red.). E acest profesor în Iaşi, Ciofalcă, parcă (Cioflâncă – nota red.), şi el a făcut toată povestea asta, pentru că este antiromânească. Pentru că a primit fonduri, de la organizaţii din America… Aşa ca de multe ori evreii susţin! Băsescu! Băsescu a dat un premiu unui rabin-păpusă care batjocoreşte toată România în străinătate. Poate Băsescu nu a ştiut, comunitatea i l-a propus… Ăştia aduc ură între români şi evrei. Eu am avut sediu aici şapte ani, vin aici în România, merg îmbrăcat aşa, ca evreu (ortodox). Niciodată nu am văzut antisemitism! Am făcut prima ieşire de Tora în stradă de la Razboi! Nu am văzut niciodată antisemitism în România. Jos pălăria! Ei, [cei de la] comunitatea evreiască spun că e antisemitism, pentru că ei vor să fie antisemitism, pentru că antisemitismul ăsta le aduce bani. Unde merg banii, nu ştiu! De opt-nouă ani renovează Templul Coral şi încă nu s-a terminat (Alo, DNA-ul? – nota red.). Ei au fonduri şi fonduri. Acum: când strigă că este antisemitism, inima evreiască din America plânge. Şi-atunci le dau bani. Dar adevărul este că aici nu este nici un antisemitism. Un evreu religios ca mine este mai atacat în Tel Aviv decât în Bucureşti.”
Conform unei cărți publicate de profesorul Ion Coja, curat „Holocash”!
Nu trebuie să ne minunăm însă prea mult de apariția Legii 217/2015. Este reflexul degenerării noastre spirituale, la care asistăm neputincioși (cel puțin, eu așa mă simt). Exemple găsim peste tot, cu duiumul. Adrian Cioroianu, profesor doctor în istorie, decanul Facultății de Istorie de la Universitatea din București, este formator de opinie și de tineri pentru viitorul națiunii române. Uneori, chiar urmăresc cu plăcere cele „5 minute de istorie” de la TVR 1, „o poveste pentru oameni inteligenți”. El spunea recent într-un interviu că „istoria este o poveste, nu este o știință”. Alteori, dă cu oiștea-n gard mai abitir ca… Zgonea. Nu mă refer aici la insistențele lui că o personalitate sau alta din istoria noastră au avut gânduri antisemite, ceea ce înseamnă, în subtext, că nu merită să ne pierdem vremea să le cunoaștem, sau că românii au săvârșit holocaustul (în sens nazist) pe teritoriul lor. Nu. El taie „chiroane” și cu subiecte mai „reci”. Iată o mostră din episodul 64. După ce ne avertizează că „această cruce (ortodoxă) s-a intersectat cu semiluna otomană și cu regii noștri” (sic!), trece direct la axiomă: „Până acum vreo două secole, limba folosită în bisericile românești era limba greacă”. Dixit!
Adică bunicii și străbunicii mei se duceau la biserica din Crăiești să asculte liturghia în limba greacă… Acest intelectual cu pretenții a absolvit cursurile Facultății de Istorie, este decanul acestei instituții, și-a luat doctoratul în istorie, a fost ministru de Externe… Așa cum eu urmăresc emisiunile lui, cu siguranță că mulți elevi și studenți se uită la el. Adrian Cioroianu încă nu știe ce a însemnat limba slavonă pentru bisericile noastre, că această limbă a fost înlocuită treptat din serviciul divin din bisericile noastre cu limba română încă din secolul al XVI-lea. Evident, mai întâi cu scrieri românești, dar cu grafie kirilică. Ce să-i mai pretindem lui Alexandru Florian, acest erudit în Cărticica șefului de cuib?
Repet: asemenea indivizi îi formează pe copiii și pe nepoții noștri…
Decât să fi promulgat legea contra memoriei națiunii române, Klaus Iohannis ar fi trebuit să ceară o lege imperativă pentru cultul limbii române. Tot mai mulți semidocți apar peste tot ca învățători ai nației, iar ei nu știu măcar să facă acordul între adjectiv și substantiv în genitiv-dativ. Ca să nu mai vorbim de proprietatea termenilor, de exprimarea lor săracă și redundantă etc. Dar cum să-i pretind eu lui Klaus Iohannis așa ceva? El a promulgat pe șest o lege contra memoriei colective a românilor. O lege care nu ne permite să amintim de cei care au introdus realmente comunismul și terorarea bolșevică în România.
Domnule Iohannis, tocmai ați pierdut al doilea mandat…
Shimon Peres, un naționalist autentic
Pentru a ieși din această capcană a neantizării prin autodamnarea unei națiuni întregi, în care riscăm să rămânem, dacă ținem seama de preceptele bine motivate ale celor din categoria Cash Florian, voi oferi un exemplu de destin pentru toți locuitorii lumii, care își iubesc țara lor, națiunea lor. Un evreu absolut, care a muncit și a luptat toată viața pentru ca Israelul să fie o țară temută și respectată. Adică „o țară ca soarele sfânt de pe cer”. Țara Sfântă! Mulți se vor da de ceasul morții că naționalismul este nociv, că așa scrie în dicționarele și în enciclopediile lor, că și nazismul a fost naționalism… Nu este nimic rău să-ți iubești copiii și nepoții, dar asta nu presupune că trebuie să-i urăști pe ai vecinilor.
Prezent la forumul Strategia Europeană de la Ialta, Shimon Peres, ex-președintele Israelului, a ținut un discurs fulminant pe 13 septembrie, spun participanții citați de “Nezavisimaia Gazeta” de la Moscova. Evenimentul a avut loc la Kiev. La cei 92 de ani ai lui, Shimon Peres le-a povestit ucrainenilor cum s-a construit Israelul într-un mediu absolut ostil, cum a fost posibilă o agricultură performantă în deșert; le-a vorbit despre lene, despre curaj și despre dârzenia în speranță. Pentru frumusețea gândurilor, am preluat aproape integral acest discurs fiindcă este valabil și pentru românii care s-au îndepărtat de pământul lor. Iar când îți pierzi pământul bunicilor, îți vei pierde și destinul ca națiune.
„Noi am visat la pământul nostru, însă pământul pe care noi l-am obținut nu era un vis. Era o firimitură, o miime din Orientul Mijlociu. Acest pământ nu era foarte bun ca să stăm pe el. Acolo erau mlaștini, țânțari, deșert în sud, pietre. Trebuia să alegem între țânțari și pietre. Erau două lacuri acolo – unul mort, al doilea pe cale de dispariție. Era acolo un râu vestit, dar nici apă nu avea în el. De fapt, nu exista apă. Nu existau niciun fel de resurse naturale – nici aur, nici petrol. Pe-atunci, se spunea că, în Oirentul Mijlociu, sunt două categorii de țări: țări cu petrol și țări sfinte. A noastră era absolut sfântă, pentru că acolo nu era nimic.
Noi eram singuri acolo. Nu aveam frați de religie, nu aveam surori după limbă, vecini după istorie. Totul se întâmpla după Holocaust. Noi am venit acolo și nu știam în general ce să facem. Chiar nu știam. Și ne-am gândit că bogăția cea mai mare a naturii este omul. Oamenii au îmbogățit pământul, iar nu pământul poporul.
Toți am ajuns oameni de știință. Fiecare fermier din Israel, fiecare kibbuț a început să gândească: oare cum ar putea să dezvolte agricultura fără apă, fără pământ. Și am început s-o dezvoltăm. Aceasta era prima agricultură din lume, bazată pe înaltă tehnologie. Eu însumi eram atunci student într-o universitate de agronomie. Noi începusem să facem irigații: udam copacii cu apă caldă, ne gândeam că așa vor crește mai bine.
Spre surprinderea noastră, s-a dovedit că agricultura care se bazează nu numai pe pământ, dar mai ales pe hi-tech, chiar funcționează. Avem acum apă destulă. De obicei, apa se găsește, nu se extrage. Noi am început s-o producem. Și am prea reușit. Am început să desalinizăm apa, am căutat legumele care nu „beau” prea mult, am făcut selecție. Vă prezint acum adevăratul secret: pentru viitor, nu este important ceea ce găsiți, ci ceea ce produceți. Noi nu aveam nici oameni, nici arme. Noi nu luptasem niciodată, aveam 450.000 de oameni, nu aveam generali, nu exista nicio experiență militară. ONU a hotărât să creeze statul Israel, dar de fapt războiul mergea mai departe. Ce puteam face? Două lucruri.
Primul – oamenii trebuie să devină curajoși și viteji. Ei trebuie să priceapă că noi nu avem o altă opțiune – noi trebuie doar să învingem. Dacă vom pierde cel puțin o dată, am pierdut totul.
Al doilea – pentru că noi nu am avut arme, am început să le producem. Pentru a perfecționa armata, trebuia să dezvoltăm tehnica de calcul. Sectorul IT din Israel lucra pentru armată. Pentru că noi eram singuri într-un mediu ostil.
De ce vă povestesc eu toate aceste lucruri? Eu le-am tot vorbit până acum băieților și fetelor: prieteni, voi aveți infinit mai mult decât credeți. Nu fiți leneși! Voi aveți infinit mai mult decât vă poate oferi pământul. Voi puteți face lucruri care nu vi se dau. Este o lecție pentru voi toți.
Ucraina este una din cele mai importante țări din lume în domeniul agriculturii. Voi chiar produceți și vindeți mult, deci nu trebuie să renunțați la agricultură. Voi puteți și trebuie să modernizați agricultura, să uniți resursele cu talentele poporului.
Toți oamenii au potențial foarte mare. Însă toți sunt puțintel leneși. Dar dacă doriți să faceți ceva, trebuie să lucrați. Nimic nu cade din cer. Noi am muncit foarte mult în Israel. Ce este rău în asta? Nu știu… Oamenii merg acum în concediu, ceea ce este pierdere inutilă de timp. Uite, eu am 90 de ani și nu am fost niciodată în concediu. Toți îmi spun: „Tu ce ai? Nu ești normal? Cum te mai odihnești?”. Iar eu prefer să lucrez. Mie munca îmi aduce bucurie. Și să nu fiți pesimiști – și asta este o pierdere inutilă de vreme, mai ales când timpurile se schimbă. Trebuie să urmăm știința. Știința nu are limite, nu are restricții, știința nu are reflecții. Nu încercați să rezolvați problemele trecutului, eu nici nu știu dacă se poate acest lucru. În general, trecutul nu joacă niciun rol. Pur și simplu, studiați trecutul ca să nu repetați greșeli vechi. În trecut, nu există nici viitor, nici speranță.
Majoritatea oamenilor preferă să-și aducă aminte, iar nu să-și reprezinte – asta e cea mai mare eroare. Ce vreți să vă aduceți aminte? Toate greșelile care au fost făcute? Istoria nu trebuie invocată. Istoricii au fost vestitorii regilor și ai celor care au fost la putere, ei au spus ceea ce trebuia spus.
Oamenii se tem de ceva… Numai Dumnezeu știe ce se va întâmpla cu noi.
Unii mă tot întreabă câteodată: dacă priviți înapoi, care au fost cele mai mari greșeli pe care le-ați făcut? Și eu răspund: noi credeam că avem visuri mari. Iar acum, noi înțelegem că acele visuri nu au fost chiar așa de mari. Visați la ceva mare. Cu cât mai mare va fi visul vostru, cu atât mai mult veți realiza.
Generația voastră tânără este fantastică. Însă ceea ce mă nemulțumește pe mine este că tinerii îi disprețuiesc pe politicieni. Tinerii spun așa: politica ne corupe, politica nu e pentru noi. Iar eu le răspund: voi sunteți cinstiți, voi vreți o politică onestă, mergeți și faceți o politică onestă.
Acestea sunt toate lecțiile pe care eu le-am extras din trecut.
Mulți oameni mă întreabă cum de am rămas așa de activ. Este foarte simplu. Calculați în mintea voastră realizarile și visurile voastre. Dacă visurile voastre sunt mai multe decât realizările, înseamnă că sunteți încă tineri. Dacă este invers, înseamnă că ați îmbătrânit”.
Ce se mai poate adăuga aici?
UE preferă pactul cu Mahomed?!
Imatură și stranie rămâne politica externă a Uniunii Europene. Gânditorii de la Bruxelles rămân fascinați de propriile lor neghiobii săvârșite pe arena internațională. După ce le-au cântat în strună americanilor și după ce au participat consistent la declanșarea „primăverilor arabe”, începând cu spânzurarea lui Saddam Hussein, continuând cu asasinarea cumplită a lui Muammar al-Gaddafi și mergând până la demonizarea lui Bashar al-Assad, gânditorii europeni au sărit cu grație din gafă în gafă. Așa că nu e de mirare că, acum, ar vrea să-i ducă trena lui Vladimir Putin. Aici se încadrează ieșirea recentă a lui Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene. „Rusia vrea să fie tratată de la egal la egal și aici rușii au dreptate”, a spus el. Dar tocmai asta încearcă, destul de stângaci, să facă America de un sfert de veac: să aducă Rusia la poziția ei de putere regională, iar nu mondială. Cu tot felul de fandări și eschive, dar procesul este evident și corespunde realității momentului geopolitic. Rusia și-a făcut hachițele în Georgia și Occidentul a abandonat această țărișoară curajoasă. S-a dus Nicolas Sarkozy să facă pace cu Putin și toată tragedia georgienilor s-a îngropat. O rezolvare pragmatică! Același Sarkozy a primit 58 de milioane de dolari șpagă de la Gaddafi pentru campania electorală și tot el a bombardat Libia, înaintea americanilor, ca să nu se mai afle. (La fel a procedat și Francois Mitterrand, care primise bani de la Nicolae Ceaușescu pentru campania electorală, după care a devenit principalul lui dușman. În noiembrie 1989, a ținut o cuvântare vehementă la Kiev, unde a cerut înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu. Ca să nu se mai afle…).
La fel procedează acum Jean-Claude Juncker. Preşedintele CE a făcut aceste declaraţii în contextul în care UE şi Statele Unite au impus sancţiuni Rusiei din cauza intervenţiei acesteia în Ucraina, iar Obama a avut o întâlnire glacială cu preşedintele rus Vladimir Putin la Adunarea Generală a ONU, din septembrie. Cât a fost șef de govern, Jean-Claude Juncker a găzduit în băncile din Luxemburg miliardele furate de oligarhii din Rusia. Deci trebuie să tratăm Rusia „cu decență”, iar țărilor ex-comuniste le mai punem o dată botniță. Și apoi, violul…
„Trebuie, o spun deschis, să tratăm Rusia decent. Rusia trebuie tratată ca un egal. Trebuie să facem eforturi către o relaţie practică cu Rusia. Nu este sexi, dar aşa trebuie să facem, nu putem continua aşa.”
În contextul în care Passau a devenit un punct major de tranzit pentru migranţi din afara UE, care încearcă să înceapă o nouă viaţă în Germania, vizita lui Juncker s-a concentrat asupra eforturilor UE de a face faţă afluxului de migranţi. Războiul civil din Siria împinge tot mai mulţi sirieni în Turcia, iar de aici mai departe către centrul Europei. Turcia găzduieşte deja aproximativ două milioane de sirieni, în tabere de refugiaţi. Obama a criticat extrem de dur atacurile aeriene pe care Rusia le-a lansat în Siria la sfârşitul lui septembrie. Guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii sunt îngrijorate că ajutorul acordat de Rusia preşedintelui sirian Bashar al-Assad va conduce la menţinerea acestuia la putere şi la o slăbire a grupărilor siriene „moderate”, care luptă să-l îndepărteze de la putere. Rusia insistă că atacurile sale aeriene vizează în principal Statul Islamic, însă liderii Occidentului contestă acest lucru. Referindu-se la actualele tensiuni dintre UE şi Rusia, Juncker a declarat că „nu ne putem lăsa relaţia cu Rusia să fie dictată de către Washington”. Din cauza acestei moșmondeli de la Bruxelles, au fost înlăturați dictatorii arabi – evident dictatori – dar s-a pus în loc un rău și mai mare: Statul Islamic. Numai niște orbeți pot procedea așa, iar noi ne-am trezit cu botnița pusă de Bruxelles: trebuie să acceptăm venirea islamiștilor în țară și pe tot continentul.
Ca să nu pară afirmația lui prea paradoxală, Jean-Claude Juncker l-a plesnit cu mănușa peste obraz pe Vladimir Putin. „Modul în care ei (ruşii) au acţionat în Crimeea şi în estul Ucrainei nu este acceptabil”. Dar rămâne cum a stability Vova. Veți vedea.
Traian Băsescu, singurul care mai face opoziție politică reală în România actuală, a reacționat categoric la aceste inepții.
„Europa nu-și poate garanta singură securitatea. Ori, acest mesaj înseamnă să cedăm Rusiei tot ce vrea, ca să stăm liniștiți. Îmi pare rău, dar această abordare a dus și la cel de-al Doilea Război Mondial. Cred că ceva se întâmplă la Bruxelles, iar România nu participă, din păcate. România e puțin în afară și neaducerea în dezbatere publică a marilor subiecte este o mare greșeală”, a avertizat fostul președinte.
Cu cine să faci politica externă a României? Cu un președinte care mai întreprinde câte o vizită oficială prin țară între concedii prelungite? Cu un premier după care plânge pușcăria?
Noroc că partidul-stat a votat ceaușist ca să fie condus spre cele mai înalte culmi de un alt pușcăriabil pe care nu-l întreabă nimeni cum a luat el licența de la Universitatea „Ion Ghica” din Alexandria, care nu există, ca să ajungă apoi președintele Republicii Smîrdioasa din Teleorman…
Cu asemenea lighioane, putem ajunge stat Islamic în cincizeci de ani. Pentru că pretinșii „sirieni” vor continua să vină în valuri, ani la rând. De ce? Pentru că există urmași ai făuritorilor comunismului, despre care nu avem voie să vorbim, care ne vor tot binele din lume. Iată mostră de gândire neostalinistă cu privire la sferele de influență și la statele-tampon, cum ar vrea ei să rămână și România pentru liniștea și prosperitatea lor.
Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, liderul Partidului Republicanilor, propune sacrificarea unor asemenea țări, după ce el a bombardat Libia.
„Trebuie sa inființăm centre de reținere a imigranților în țări periferice Spațiului Schengen, pentru examinarea cererilor de intrare în Europa a refugiaților politici și a refugiaților de război. Nu este vorba de o decizie ideologică. Ci doar trebuie să ținem cont de realități, pentru că, dacă nu suntem atenți, riscurile dezintegrării societății franceze vor crește, putând deveni inevitabile”, a spus Sarkozy într-un interviu acordat ziarului „Le Figaro”.
Prin urmare, pe noi, francezii, trebuie să ne intereseze Franța înainte de toate, ceea ce este și normal. Dar la ce mai folosește atunci Uniunea Europeană? Botnița și violul se potrivesc perfect și aici. După ce s-a dat ghepard și după ce a susținut că el refuză cotele de arabi, Klaus Iohannis s-a întors ca un cotei de la Consiliul European cu coada între picioare: vom fi nevoiți să primim mai mulți imigranți, dar să știți că noi…
Prăbușirea Siriei – poarta deschisă spre Iran
Cine va cuceri Damascul va avea calea ușoară spre Teheran.
John Kerry, secretarul de stat al SUA, într-un dialog cu omologul rus Serghei Lavrov, a afirmat că intervenţia directă a Rusiei în Siria „ar putea duce la escaladarea conflictului, ceea ce ar provoca moartea mai multor oameni nevinovaţi, ar intensifica fluxul de refugiaţi şi ar împiedica acţiunile coaliţiei ţărilor Occidentului contra islamiştilor din ISIS”.
„Orice sprijin militar pentru regimul Assad în orice scop, fie sub formă de trupe trimise acolo, prin livrări de avioane, de arme sau prin finanţare, ar fi destabilizator şi contraproductiv”, a spus, Josh Ernest, un purtător de cuvânt de la Casa Albă. Mai târziu, temeri similare au manifestat Peter Cook, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, şi Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO. Marţi, 8 septembrie, americanii au intensificat presiunea asupra Rusiei şi Bulgaria a refuzat să mai acorde coridor aerian pentru avioanele ruseşti, care transportă ajutoare umanitare spre Siria. Atena a oftat cu ușurare, deoarece Grecia ocupă locul al doilea pe acel coridor. Washingtonul nu este precupat desigur de prezenţa militară directă (Rusia nu ascunde că are o bază militară la Tartus), dar este îngrijorat de faptul că Bashar al-Assad ar putea primi arme moderne pentru apărarea anti-aeriană.
Astfel, ziarul „Los Angeles Times” scrie despre imagini din satelit, care „se construiesc” la baza militară a Rusiei din provincia Latakia, „care este destinată pentru dislocarea militarilor şi a armamentului greu”.
Unii oficiali anonimi de la Casa Albă susțin (pentru acest ziar) că Rusia s-a adresat deja unui stat vecin cu Sitria şi l-a rugat să-i permită să treacă peste teritoriul lui nişte avioane militare de ultimă generaţie. Se presupune că este vorba de Turcia. Dovezile colectate de Departamentul de Stat și de unii bloggeri din Ucraina, accesibile pe YouTube, arată că se aud comenzi în limba rusă din timpul instrucţiei sirienilor care trebuie să folosească tehnică militară rusească actuală. Nu este nimic nefiresc în faptul că trupele ruse s-ar putea afla în obiectivul închiriat din Siria (Tartus), au recunoscut Ruslan Leviev şi colegii lui, dar, în ultimele săptămâni, apar suspect de mulţi militari ruşi, „care s-au multiplicat în Siria de pe reţelele de socializare”. Autorii au concluzionat că, „în prezent, Marina rusă a fost transferată în Siria, se ocupă de apărarea şi consolidarea punctului de la Tartus, precum şi de păstrarea bazei aeriene de lângă Latakia”. „Noi credem că infanteria nu va participa la lupte. Totuşi, noi presupunem că vor lua parte la lupte echipamentele militare ruseşti, cu echipaje ruseşti. Sau măcar vor primi sprijinul unor drone ruseşti”, concluzionează raportul. Presa occidentală a lucrat la aprofundarea datelor din acest raport, „dovedind” că soldații ruși nu se află numai în portul Tartus, pe punțile navelor din orașele de coastă, dar, de asemenea, în Homs și în alte regiuni ale Siriei. O enormă selecţie foto se află, de exemplu, la ziarul Daily Mail. Într-un reportaj, apar nişte bărboşi dintr-o miliţie rebelă, în haine de camuflaj, fără nicio referire la locul și ora înregistrării, dar Kerry trage concluziile.
Acuzațiile la adresa Rusiei cu privire la escaladarea războiului din Siria arată că Obama nu este pregătit pentru o politică raţională în regiune, scrie ziarul „The Independent”. (Acesta este un ziar britanic, cumpărat de un fost colonel KGB). Rusia va fi un jucător major în lupta contra ISIS şi în negocierile de pace, iar Assad ar trebui să asculte de ea, dacă vrea să supravieţuiască. Numai împreună, Rusia și Statele Unite ale Americii vor fi în măsură să influențeze părțile aflate în conflict în Siria pentru a se ajunge la reglementare. Altfel, singurii învingători din acest război vor fi Statul Islamic şi clonele „de la al-Qaeda”, concluzionează ziarul.
Obama nu vrea o acţiune comună pentru că scopul lui nu este să învingă Statul Islamic. Campania promovată de Washington cu privire la „al doilea Afganistan rusesc”, care se pregăteşte în Siria, atestă că problemele sunt următoarele. În primul rând, să se ofere occidentalilor imaginea vinovatului pentru colapsul european cu migranţii – adică Putin. În al doilea rând, să nu se permiută armatei lui Bashar al-Assad să distrugă ISIS pentru că acest „berbec” lucrează pentru SUA şi pentru aliaţii lor, din diverse motive – de la lupta cu influenţa iraniană şi kurdă, până la reducerea preţului la ţiţei. Astfel, preţurile de dumping, practicate de ISIS, care vinde petrolul cu 20 de dolari barilul, reprezintă un avantaj pentru Turcia care cumpără acest petrol. Armata lui Assad și „Hezbollah” constituie unica putere reală în lupta împotriva jihadiștilor, împreună cu kurzii, dar Erdogan preferă să-i bombardeze pe kurzi şi a declanşat campania terestră contra lor. Pentru Rusia, căderea lui Bashar al-Assad înseamnă venirea la putere a forțelor imprevizibile, care vor fi de partea Califatului şi care vor deschide Califatului poarta spre Caucaz.
Tocmai din această perspectivă, Moscova trebuie să-şi construiască propria politică. Rusia „cooperează cu Siria în mod permanent”, a declarat Dmitrii Peskov, şi livrează arme Siriei. Rusia acordă Siriei sprijin prin instruirea militarilor şi cu arme, în conformitate cu contractele semnate cu 5-7 ani în urmă, a spus preşedintele Vladimir Putin. Rusia are o bază militară în Siria, există nişte contracte pentru furnizarea de arme, există o cerere a unui guvern legitim pentru asistență militară. Şi prezenţa consilierilor militari, a militarilor în termen, care însoţesc tehnica militară, a marinarilor, care deservesc navele militare şi echipamentele militare venite în port corespund întocmai acestor conjuncturi.
„America încearcă să facă tot posibilul pentru ca Rusia să n-o împiedice să-i susţină pe islamişti în tentativa de răsturnare a lui Bashar al-Assad,” a spus, pentru „Pravda.Ru”, Vladimir Evseev, directorul Centrului de cercetări politice şi sociale de la Moscova. Nu este vorba aici de anihilarea „Statului Islamic”. Militarii, despre care se vorbeşte, asigură mai degrabă descărcarea acestui armament. Este un lucru absolut normal. Statele Unite ale Americii folosesc în acest scop forţe militare excepţionale, organizaţii private militarizate, iar noi nu putem face acest lucru conform legii. Una este să ne aflăm acolo, să descărcăm şi să păzim materialele, alta e să organizăm acţiuni de luptă, iar noi respectăm acest lucru”.
Și iată că Rusia a început propriul război în Siria, conștientă că prăbușirea Damascului înseamnă deschiderea porților Teheranului. Și de-aici, americanii pot face orice…
Experții estimează că, pentru a avea un impact asupra acţiunilor militare din Siria, ar trebui să existe acolo 50.000-100.000 de militari ruşi, la care se adaugă transportul și furnizarea de combustibili și lubrifianți.
„Este imposibil să organizăm un „al doilea Afganistan” în Siria fără rezoluţia Consiliului Federaţiei Ruse. Şi la ce i-ar folosi Rusiei acest lucru acum? Americanii au interesul ca Rusia, prin sângele propriilor soldaţi, să răscumpere erorile americane şi să-şi distrugă bunele relaţii cu lumea islamică”, crede Liubovi Liuliko de la „Pravda”.
O reuniune ministerială specială a Consiliului de Securitate al ONU a avut loc pe 30 septembrie, la New York. Principalele teme ale reuniunii: măsurile pentru securitate internațională, diferite aspecte ale conflictelor, precum și amenințările teroriste în spațiul Orientului Mijlociu și în Africa de Nord. În același timp, trebuie să se ridice în faţa comunităţii internaționale problema inadmisibilităţii flirtului, și, cu atât mai mult, a cooperării cu forțele extremiste radicale. Însă această abordare este deja valabilă nu numai în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord, dar acum şi în Ucraina. Despre aceste lucruri a vorbit, pe 1 septembrie, în faţa studenţilor şi a profesorilor, Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federaţiei Ruse.
„Eu am văzut ce s-a întâmplat ieri. Este vorba de aceiaşi extremişti din partidul „Svoboda” (Libertatea din Ucraina – nota red. VP), care, în conformitate cu ministrul Afacerilor Interne al Ucrainei, se fac vinovaţi de aceste crime: uciderea unui colaborator al Gărzii Naţionale, rănirea unor civili. Când au avut loc alegerile parlamentare din Ucraina, din 2012, „Svoboda” susţinea documentele naţionaliştilor ucraineni, care declarau în 1941 că sprijină noua ordine a lui Hitler. Acest angajament se menţine şi astăzi. Uniunea Europeană a dat atunci un comunicat prin care făcea apel la politicienii ucraineni să nu coopereze cu acest partid naţionalist extremist, a spus Lavorv. Când a avut loc lovitura de stat şi în noua coaliţie a intrat şi partidul „Svoboda”, noi le-am reamintit colegilor că ei au făcut nişte apeluri către această coaliţie cu câţiva ani în urmă. Nimeni nu a negat că aceasta a fost poziţia UE, dar şeful diplomaţiei franceze a spus că „totul este normal”, că „Svoboda” merge în direcţia politică a curentului general. Aşa că „Svoboda” a arătat ieri ce înseamnă „mainstream”. Nu se poate să flirtăm nicăieri cu extremiştii.”
În timpul discursului său, ministrul rus a făcut o paralelă între atitudinea Occidentului față de forțele naționaliste, care operează la Kiev, și apariția unor grupuri extremiste, așa-numitul „Statul Islamic” (ISIS). El spune că Moscova a avertizat de multă vreme că jocul cu extremiştii, pentru a-ţi atinge obiectivele politice egoiste, nu aduce nimic bun. Diplomatul, care vorbeşte frecvent între pereţii universităţii sale dragi, unde şi-a terminat studiile în anul 1972, le-a ţinut practic studenţilor un curs despre constituirea ISIS. Lavrov susţine că povestea începe încă din ultimul sfert de veac XX, în Afganistan, când, pentru a contracara Uniunea Sopvietică, au fost suţşinuţi aşa-numiţii mujahedini, din care s-a născut „Al-Qaeda”, apoi a urmat bumerangul din 11 septembrie 2001, din Manhattan, atunci când Turnurile Gemene au fost lovite de grupări teroriste, care deturnaseră două avioane.
„Apoi, s-a dorit eliminarea lui Saddam Hussein personal pentru că el era perceput ca un dictator, un tiran care nu mai asculta de omologii lui occidentali. Şi iată că s-au gândit la un pretext – Irakul ar fi avut arme de distrugere în masă. Erau temeri destul de serioase, fondate. Comisia ONU a lucrat mulţi ani la acest dosar. Şi în 2003, când această comisie a comunicat că mai are nevoie de două luni pentru a trage o concluzie finală, colegii noştri americani erau nerăbdători şi au spus: „Nu, nu se mai poate aştepta”. Au convocat Consiliul de Securitate. Secretarul de Stat Colin Powell, foarte bunul meu prieten, a arătat pentru toată lumea un flacon cu o pulbere albă. Ei susţineau că este antrax, disputa era lipsită de relevanță, trebuie să meargă la război împotriva lui Saddam Hussein. Atunci, Rusia, Germania și Franța nu au permis să se facă acest lucru. Consiliul de Securitate al ONU nu şi-a pătat reputaţia şi nu a aprobat războiul pornind de la un pretext inventat”, a spus Lavrov.
Pe 8 iulie, într-un interviu acordat unui ziar rusesc, John Tefft, ambasadorul SUA la Moscova, a spus că, în Irak, în 2003, Statele Unite ale Americii au făcut o greșeală și au recunoscut acest lucru. Dar, potrivit ministrului, nu a fost o greșeală.
„Da, Colin Powell a fost înşelat când i-au dat fiola cu pulbere albă şi i-au spus că este antrax. El l-a arătat întregii lumi. Dar cei care i-au dat acea fiolă ştiau foarte bine ce se afla în ea. A fost o acțiune deliberată, a continuat ministrul rus. L-au înlăturat pe Saddam Hussein. Acum, Irakul abia îşi mai poate ţine frontierele fiindcă forţele centrifuge sunt foarte puternice. Americanii, după răsturnarea lui Hussein, i-au expulzat pe toți membrii partidului Baas, iar aceştia erau suniţi, ei formau practic armata, Serviciul de Securitate, organele de ordine. Toate structurile de putere, care menţineau ordinea, s-au prăbuşit. Majoritatea erau ofiţeri care fuseseră în slujba lui Saddam Hussein. Acum ei luptă în cadrul ISIS. Pur şi simplu pentru că acolo se plăteşte bine. Iar ei chiar sunt militari profesionişti.”
După care, ministrul rus s-a referit la înlăturarea liderului libian Muammar Gaddafi, în anul 2011, de către Consiliul Național de Tranziție din Libia.
„Colegii noștri din NATO, spre regretul nostru profund, au abuzat grosolan de mandatul lor la Consiliul de Securitate privind soluționarea situaţiei din Libia şi, în locul patrulării spaţiului aerian al Libiei, au început să acorde sprijin aerian acelor extremişti care au şi constituit rândurile adversarilor armatei libiene. În consecinţă, a fost anihilat fostul lider libian şi, mai târziu, acei extremişti pe care i-au înarmat partenerii noştri occidentali şi alţii, cu aceleaşi arme, au plecat în vreo zece ţări, inclusiv în Mali, unde, până în prezent, situaţia nu se poate calma. Şi ISIS a acaparat spaţii considerabile nu numai din Irak şi Siria, dar şi din Libia, unde se simt foarte siguri pe ei.
Acum, Occidentul încearcă să facă același lucru în Siria cu președintele Bashar al-Assad, „oferind sprijin tot mai puternic oricăror forţe, inclusiv extremiştilor notorii”.
Ministrul a mai relatat că Rusia a propus organizarea unei întâlniri a miniştrilor de Externe din „formatul normand”, cu privire la situaţia din sud-estul Ucrainei, pentru următoarele 10-12 zile.
„Noi ţinem legătura telefonică pentru preşedintele nostru cu preşedintele Poroşenko, iar apoi cu preşedintele Hollande și cu cancelarul Merkel pentru a depăşi obstacolele care au apărut pentru îndeplinirea acordurilor de la Minsk. Noi am propus în acest sens să organizăm în următoarele 10-12 zile o reuniune a miniştrilor de Externe din „formatul normand” – Rusia, Ucraina, Franţa, Germania, a declarat şeful diplomaţiei ruse. Aşteptăm un răspuns pozitiv de la partenerii noştri. Cancelarul german Angela Merkel a susţinut această idee.
Gaburicii de la Chișinău și de la București
Cu doar câțiva ani în urmă, priveam cu admirație la Vlad Filat: era șef de guvern, conducea un partid important, în care erau mulți tineri și oameni de afaceri, se întâlnea cu Angela Merkel și cu toți liderii europeni importanți. Toți vorbeau despre „povestea de succes” din Respublica Molotov și îi promiteau ajutorul. Ce puteai să-i mai reproșezi? Părea totul perfect.
Ilan Șor, un miliardar de la Chișinău cu cetățenie israeliană, implicat în furtul miliardului de dolari din cele trei bănci trecute pe numele neveste-sii Iasmina, o cântăreață de muzică pop din… Rusia, s-a spovedit la procurori că l-a mituit cu 250 de milioane de dolari pe Vlad Filat. Reamintim că moldovanul Șor, chiar dacă avea dosar penal, fusese ales primar la Orhei. Se răsucesc în mormânt arcașii lui Ștefan cel Mare… La scenariul „Capul lui Filat vrem”, participă și Renato Usatîi, un alt moldovan cu dosar penal pentru că a primit fonduri electorale din Rusia. Dosarul lui a fost „uitat” și a fost ales primar de Bălți, al doilea oraș din Respublica Molotov. Usatîi urla în fața Parlamentului din Chișinău că milițianul care îl va prinde pe Filat va primi un Mercedes. În cel de-al doilea bantustan românesc, este posibil acest lucru și nimeni nu-l leagă pe nemernic. Scenariul a mers mai departe. Pe fondul protestelor platformei Demnitate și Adevăr, alias Dreptate și Adevăr din România, minoritarii rusofoni au făcut și ei o tabără, dar în jurul Parlamentului. Președintele Nicolae Timofti, „spikerul” Andrian Candu s-au dus în Parlament ca să promoveze „dialogul social”. Singurul care a pus punctual pe „i” a fost scriitorul Nicolae Dabija.
Iată ce scrie Vladimir Soloviov, corespondentul ziarului „Kommersant” de la Chişinău: „Nicolae Dabija, un scriitor convins că Republica Moldova trebuie să se unească cu România, a venit cu o propunere proprie de rezolvare a problemlor. El crede că este necesar să se înceapă negocierile cu Guvernul de la Bucureşti pentru a realiza unirea într-o Românie federală, iar Transnistria să fie cedată Ucrainei, în schimbul teritoriilor din nord şi din sud”. (Adică, restituirea nordului Bucovinei, a Herţei şi a sudului Basarabiei – nota red. VP). Pe 14 octombrie, în Palatul Republicii din Chişinău, a avut loc un forum, botezat de organizatori „dialog social”. Chiar autorităţile l-au iniţiat.
Președintele Nicolae Timofti, prim-ministrul Valeriu Streleţ și Andrian Candu, președintele Parlamentului, au propus societăţii civile, politicienilor, jurnaliștilor și organizatorilor protestelor vehemente din stradă să se gândească împreună la o modalitate pentru ieşirea din criză şi să semneze pactul „Pentru Moldova”.
Liderii Platformei Civile „Demnitate și adevăr” (DA), care au organizat cele mai puternice manifestații anti-guvernamentale și ai căror susținători stau, din 6 septembrie, într-o tabără de corturi în piața centrală a Chișinăului, au fost de acord să participe la forum. Igor Dodon, președintele Partidului Socialiștilor, și Renato Usatîi, primarul de Bălți, liderul „Partidul Nostru”, care au organizat propriul protest şi care au montat corturi în faţa clădirii Parlamentului, au refuzat să participe la discuții.
Iniţiatorii au deschis forumul. Președintele Timofti, prim-ministrul Streleţ și „spikerul” Candu au recunoscut existenţa problemelor. „Oficialii trăiesc într-o lume paralelă, ei se gândesc la avantajele lor, dar nu și la obligațiile pe care le au în faţa poporului și a statului”, a început președintele. Andrian Candu a subliniat necesitatea de a reveni la încrederea în instituțiile de stat. Valeriu Streleţ a menționat că programul lui prevede punerea în aplicare a celor mai multe solicitări lansate de protestatari, inclusiv depolitizarea structurilor de stat şi combaterea corupţiei.
Reprezentanţii DA nu au mai aşteptat să li se dea cuvântul şi l-au luat… singuri. Andrei Năstase, liderul protestatarilor, a dat citire Manifestului Consiliului Marii Adunări Naţionale (organism care conduce mişcarea de protest), prin care a arătat că, prin „dialoguri şi pacturi sterile”, nu se redă încrederea cetăţenilor în instituţiile statului. El a precizat că toţi cei responsabili de subordonarea organismelor juridice şi de reglementare intereselor private trebuie să plece din politică. Aici, domnul Năstase i-a enumerat pe liderii partidelor aflate la guvernare: Vlad Filat (Partidul Liberal-Democrat), Marian Lupu (Partidul Democrat), Mihai Ghimpu (Partidul Liberal) şi Vladimir Plahotniuk (vicepreşedintele Partidului Democrat), precum şi liderii Partidului Comuniştilor (Vladimir Voronin) şi Partidului Socialist (Igor Dodon). Andrei Năstase a citi şi lista celor care trebuie concediaţi din funcţii: preşedintele Băncii Naţionale, procurorul general, directorul Centrului Naţional Anticorupţie, şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate, preşedintele Curții Supreme, directorul televiziunii publice. El a dat acest memoriu cu 11 puncte preşedintelui, premierului şi „spikerului”.
După aceea, delegaţia DA a părăsit sala de şedinţe, anunţând pentru presă că ei le mai dau autorităţilor două zile de reflecţie.
(Este semnificativ că, după această întâlnire cu liderii DA, Vlad Filat a fost arestat pentru 72 de ore, iar Vladimir Plahotniuk s-a retras din viaţa politică şi a renunţat la calitatea de membru în Partidul Liberal Democrat. Oricum ar fi, Plahotniuk a devenit ţintă principală şi prioritară după arestarea lui Filat – nota red. VP).
Însă şi după plecarea liderilor protestului, oficialii şi liderii partidelor guvernamentale au avut parte de multe critici. „Numai 4% din populaţie mai au încredere în preşedinte, 5% – în Guvern. Dacă nu există încredere în autorităţi, atunci oamenii îşi caută dreptatea la vecini, la mafie sau pe stradă, a declarat Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de politici publice de la Chişinău. Oamenii au ieșit în stradă din cauza corupției la cel mai înalt nivel, care a fost picătura ce a umplut paharul (s-a furat un miliard de dolari din trei bănci – nota Kommersant).
(Trebuie precizat că toate sondajele de opinie de la Chişinău au fost plătite de Ranato Usatîi, oraşului primarul Bălţi, urmărit penal, un agent al ruşilor şi partener apropiat al lui Vladimir Plahotniuk. Dosarul lui Usatîi a fost abandonat, deşi există dovezi că a primit bani pentru campania electorală din Federaţia Rusă – nota red. VP).
Anatol Ţăranu, directorul centrului „Politicon”, a precizat că este „o ţară bolnavă”. „Noi avem nevoie de o revoluţie, domnule Candu, i-a spus el „spikerului”. Dacă n-o faceţi voi, atunci o vor face ei (protestatarii – nota Kommersant)”.
Cu toate că nu s-a semnat niciun pact la terminarea acestui forum, liderii republicii au remarcat cu satisfacţie că dialogul a avut totuşi loc. Pe 15 octombrie, ei au venit în Parlament pentru a discuta pe marginea situaţiei social-economice şi politice din ţară şi pentru a audia rapoartele guvernanţilor. Socialiştii şi „Partidul Nostru” au promis că vor asedia clădirea Parlamentului şi că nu vor mai permite ieşirea oficialilor, până când nu-şi vor da demisia şi până când nu se vor convoca alegeri parlamentare anticipate. „Vor fi cel puţin 10.000 de oameni, a spus Igor Dodon pentru „Kommersant”. Am certitudinea că mâine se va face primul pas pentru îndeplinirea cerinţelor noastre”.
Nu am văzut această remarcă în presa de la Chișinău sau de la București. Probabil că nu a fost niciun ziarist român acolo.
Imediat după această reuniune, Vlad Filat a fost arestat. L-am văzut de două ori. Prima dat, a fost invitat la televiziunea unde lucram și l-am întrebat de ce liberalii de la Chișinău nu se unesc, de ce am avea nevoie de inflație liberal. Mi se părea un tânăr onest, bine educat și manierat. Apoi, l-am văzut la prima vizită oficială în București. Era șef de guvern. Nu mă uitase și iarăși m-am înșelat, la fel ca în cazul lui Iurie Roșca. Nu puteam concepe că am în față doar un biet parvenit maniacal obsesiv, posedat de avere.
La fel ca Gaburicii de la București. „Cel mai mare adversar al PSD este Traian Băsescu”, a spus Victor Ponta pe 18 octombrie 2015, agentul electoral al fostului președinte. Cârlanu cel roș rămâne deci un vizionar. Din același plămădeț cu Sorin Pornescu.
Un vechi prieten mi-a povestit următoarea întâmplare. Era bolnav de inimă. S-a dus la Pornescu. „Sorine, salvează-mă!” „Bă Dorele bă, cum să te las io, bă!? Nu am fost noi colegi din clasa întâi?!” Sorin Pornescu era pe-atunci director la Spitalul Municipal din București. I-a spus secretarei să-i convoace pe toți medicii pe hol. În zece minute, toți medicii erau adunați acolo, tineri și mari professor cu părul alb. „Bă, vedeți, el este prietenul meu Dorel. Are necazuri cu cordu. Vedeți ce faceți cu el că jar mâncați!”
În acel moment, se dă de perete ușa liftului și apare Dan Matei Șpagaton cu o babă pe umăr: „Sorineee, Sorine, salveaz-o, Sorine, pe soacră-mea” Moare!” Sorin Pornescu se uită la Șpagaton, bagă mâinile în buzunare și zice: „Da, bă, o salvez. Te costă zece mii dă dolari…” Șpagaton scapă baba de pe umăr și o sprijină cu greu de ușa liftului: „Sorine, ești nebun?! De unde să scot io zece mii de dolari?” Sorin știa din partid că Șpagaton e putred de bogat. „Bă, îmi pare rău, da cu ce vrei să tratez atâta pulime?!”
Domnule, îmi venea să intru în pardoseală. Acolo, eu eram „pulimea”, dar m-a operat bine, fără bani, a fost cinstit”, mi-a povestit mai vechiul meu prieten.
Înaintea campaniei, Cârlanu cel roș se izmenea că nu vrea să candideze. Și atunci, un realizator îl întreabă pe Sorin Pornescu dacă nu vrea să ne fericească. „Io, domnule Rareș Bogdan (sau Bogdan Rareș), dacă poporu meu mi-o cere, io mă sacrifice, domnule…!” Mare păcat că l-am pierdut…
De la colegii lui medici, știu că Sorin Pornescu a făcut doar 18 operații cu propria mână. În rest, a fost un excelent aranjor. Numai bun să ne conducă…
Iată aspecte care ne arată că România este total nepregătită pentru rezolvarea problemelor geopolitice de la Chișinău. Avem altă agendă, adică nimic.
- „Ucraina trebuie denazificată!” - 25 februarie 2022
- Învățătorule, luminează-ne calea spre noi!… - 2 septembrie 2019
- Mircea Diaconu, fii profesionist, ce dracu!… - 26 august 2019