Consilierea consilierului

Doamna Sandra Pralong, consilier prezidențial, a afirmat recent că predarea religiei în școli ar fi un demers cu rezultate negative pentru noile generații, deoarece ar forma oameni „docili, adică obedienţi, timoraţi, asistaţi şi slugarnici”.

Este evident că o asemenea declarație dovedește – cum să spun mai elegant?! – dacă nu o prejudecată (destul de larg răspîndită în gîndirea contemporană) sau o tendențiozitate dobîndită prin „laboratoarele” Societății Deschise, cel puțin un deficit de informație și profunzime față de o realitate istorică de necontestat. Mai plastic spus, o goliciune cognitivă, carență fatală pentru un consilier de teapa domniei sale.

Țin s-o informez pe doamna consilier ca și eu mă număr printre cei etichetați de dînsa, deși nu fac parte dintr-o generație chiar nouă, iar Învățătorul nostru, Hristos, ne îndeamnă să-i îmbracăm pe cei goi, adică, în limbaj modern, să-i consiliem, să-i asistăm – ah,  iată că  am ajuns să folosesc cuvintele dînsei! – să nu-i lăsăm, deci, în starea la care au ajuns, poate, inclusiv din neștiință sau uitare (gurile rele spun că astea ar fi chiar păcate în anumite împrejurări, dar nu vreau să divaghez, mai ales folosind cuvinte eradicate de dicționarele progresiste).

Trecînd în concret, îi transmit doamnei Pralong că uită, sau se face că uită, sau n-a știut niciodată esențialul – aspect inevitabil, în contextul avariat al culturii generale precare sau al suficienței egolatre –, adică faptul că tocmai credința i-a ținut pe români verticali timp de 45 de ani, în timpul dictaturii comuniste, ca să dau un exemplu relativ recent din istoria noastră. Și spun asta conștient că alții vor susține contrariul, judecînd doar după aparențe, după cele văzute.

Dar tot cele văzute ne arată cum credința a ridicat, în închisori și lagăre, repere de moralitate și chiar de sfințenie, în vreme ce închinătorilor regimului le țîțîia turul pantalonilor de frică la orice vorbă sau privire neconforme cu linia oficială a Partidului.

La revoluția din 1989, strigătul care a dat fiori reci puterii de atunci nu a fost nici „Jos Ceaușescu!”, nici „Jos Comunismul!”, ci paradoxalul și de neînțelesul (decît în spiritul celui mai profund creștinism) „Vom muri și vom fi liberi!”, la fel cum de neînțeles și absurde păreau, pentru persecutorii păgîni de la începutul erei creștine, și bucuria, și lipsa fricii primilor creștini dați la fiare, în circuri. Căci frica este, în definitiv, arma cu care cîrmuiește orice putere lumească (și nu doar politică), iar primele cuvinte ale lui Hristos cel înviat au fost, deloc întîmplător, „Bucurați-vă!” și „Nu vă temeți!”.

„Docili, adică obedienţi, timoraţi, asistaţi şi slugarnici, pe care să-i putem controla” au fost totdeauna tocmai aceia care s-au temut sau care s-au lăsat manipulați nu de credință, ci de puterea seculară, din necredință. Iar exemplele de azi le avem cu prisosință la tot pasul – un tineret tot mai dezrădăcinat, rupt complet de tradiție și „galactic departe de orice transcendență”, cum spunea Nicolae Steinhardt, precum și o bună parte din cei ce alcătuiesc astăzi onor clasa politică a României, care slugărește rușinos intereselor altora. Bineînțeles că doamna Pralong, deși știe că face parte și dumneaei din respectiva clasă, nu va crede niciodată astfel pentru că… nu știe sau e încă în faza de negație, ceea ce o determină mai abitir la astfel de declarații. Oricum ar sta lucrurile, unul e sigur: nevoia de consiliere a doamnei consilier (dimpreună cu cea de educație religioasă) este cît se poate de stringentă!

Cătălin Mareş

About Cătălin Mareş


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Consilierea consilierului”

  1. Oamenii se nasc cu capacitaea sa devina „docili, adica obedienti, timorati, asistati si slugarnici”, ca orice animal.
    Acestea nu sunt toate.Agresivitatea nu e citata.
    Religia dar si democratia sau dictatura pot favoriza manifestrea acestor capacitati, fiecare cu anumite specificitati.
    Toate trei îi fac (sau încearca) sa-i faca obedienti (altfel, intra in functiune represiunea)
    Democratia si relegia favorizeaza asistanatul.
    Dictatura si religia creaza timorati.
    Diverse religii in diverse timpuri au favorizat anumite capacitati:cea a celor care bun azi bombe favorizeaza, evident,agresivitatea; cea a cruciatilor si a multor misionari (in America de Sud, de exemplu) – la fel
    Religia predata in scoli nu a impiedicat dezvoltarea unora dintre cele mai libere spirite cunoscuta – ramân cu exemplele la iluministii francezi,calugarul Mendel,Albert Einstein.
    Doamna autoare a citatului de mai spus pare mai inteligenta decât ãstia.

Comentariile sunt închise.