Ieromonahul Savatie Baștovoi, poet, prozator și eseist de mare succes și meșteșugar talentat, a avut în ultimele zile două poziții publice împotriva construirii Catedralei Naționale, care, citite alăturat, se dovedesc două atitudini împotriva Bisericii Române.
Postarea de pe atitudini.com este preluată de pe Facebook. Citez ce mi se pare semnificativ, sublinierile îmi aparțin:
”Eu cred ca tocmai ambitia unei catedrale imense a dat prilej autoritatilor ateiste sa trinteasca o moscheie la fel de imensa. Daca e sa ne batem in bani cu lumea musulmana, vom pierde. Cred ca moscheia e o replica la Catedrala Neamului si vor fi construite ambele. Cu cit mai multa rivna se arata la construirea Catedralei Neamului, cu atit mai multe pietre seculare se pun la temelia moscheii. Ortodocsilor li s-a intins capcana: sau renunta la catedrala si isi pastreaza dreptul (cetatenesc) de a pretinde oprirea construirii moscheii, sau construiesc catedrala si accepta si moscheia.”
Are vreo răspundere Patriarhia pentru construirea vreunei moschei în România? Nu există nici o legătură între proiectul Catedralei Naționale și ridicarea lăcașelor de cult ale altor comunități religioase.
Articolul Catedrala Mântuirii Neamului? Sau ”neamurilor”? poate fi citit aici. Citez un fragment esențial:
”Atunci cînd denumești cea mai mare catedrală a unei Biserici Autocefale ”Catedrala Mîntuirii neamului”, iar asta se întîmplă la două mii de ani de creștinism, trebuie să te întrebi cui o închini? Dintotdeauna și peste tot în lume bisericile se închină lui Dumnezeu și au hramuri fie în cinstea Sfintei Treimi (legate de obicei de sărbătorile mari), fie în cinstea Maicii Domnului sau a altor sfinți. Nu poți invoca vechimea unei idei lansate în secolul al 19-lea, în plină beție a teoriei politice despre națiuni-neamuri, idee străină de spiritul universalist al creștinismului, ca să zidești o catedrală cu teză politică și identitară. (subl. mele)”
Numele de Catedrala Mântuirii Neamului, de fapt o catedrală națională, a fost sugerat după Războiul de Independenţă (1877). Sacrificiul românilor în Primului Război Mondial, când 10% din populație a pierit pentru Unirea din 1918, au făcut ca acest nume să devină o manifestare de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru izbăvirea neamului românesc și de asuprire şi de înstrăinare. Mântuirea din expresia „Catedrala Mântuirii Neamului” nu se referă la mântuirea ontologică a omului în Hristos, pentru că această mântuire nu depinde de locul unde este amplasată o biserică ortodoxă (sau de arhitectura ei). Catedrala Mântuirii Neamului nu va fi singurul loc în care se mântuiesc românii, sau doar ei, ci un simbol al recunoştinţei pentru eliberarea întregului popor de necazuri.
Când vorbim despre Mântuirea Neamului, ne gândim la izbăvirea poporului de dominaţie străină şi la dobândirea libertăţii de-a trăi în comuniune în Hristos pe teritoriul naţional.
Un alt citat din articolul lui Savatie Baștovoi este:
”Mă gîndesc cum ar fie reacționat lumea dacă cea mai mare catedrală din Moscova s-ar fi chemat nu ”Hristos Mîntuitorul”, ci ”Catedrala mîntuirii neamului” (”Храм спасения нации”). Sau dacă o catedrală cu același nume ar apărea în Grecia, sau, de ce nu, în SUA.”
Lumea a reacționat bine. Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova are o existenţă care se poate identifica cu istoria zbuciumată a Rusiei: de la gloria ţaristă din secolul XIX la istoria sovietică a secolului XX şi societatea postcomunistă, descreștinată. Catedrala a fost construită în secolul XIX, demolată de Stalin în anii 1930 şi refăcută în anii 1990 în timpul regimului post-sovietic de la Kremlin. Inițial Catedrala fusese construită în amintirea victoriei pe care Rusia Ţaristă a repurtat-o cu ajutorul „generalului iarnă” asupra trupelor împăratului Napoleon Bonaparte în anul 1812 şi ca o mângâiere pentru populaţia moscovită, care şi-a văzut oraşul distrus prin incendiere în faţa ocupanţilor francezi. Deși capitala imperiului ţarist se afla la Sankt-Petersburg, iar în Rusia, de la începutul secolului al XVIII-lea, Biserica Ortodoxă nu mai era organizată sub formă de Patriarhie, Catedrala a fost construită la Moscova. (Restaurarea Patriarhiei Ruse va avea loc după anul 1917.)
Asemănător, National Cathedral din Washington nu se află în cel mai mare oraş al Statelor Unite și este numită Catedrală Naţională întrucât a fost proiectată pentru ceremonii cu valoare de simbol naţional.
”Românilor ortodocși le va fi greu să citească acest text, deoarece ei sînt obișnuiți să audă de mici la ectenia mare și cea întreită cereri pentru mîntuirea ”poporului ortodox român”, deși în biserică se pot afla și bulgari, sîrbi, unguri, sau evrei. Această pecete identitară pe criteriu de neam este o inovație nemaiîntîlnită în alte Biserici și înlocuiește vechea formulare din liturghierile românești care suna așa: ”Încă ne rugăm pentru de Dumnezeu păzită țara noastră, stăpînirea și oastea ei”, o formulare conformă cu prevederile apostolului Pavel cu referire la rugăciunea pentru autorități.” (subl. mele)
Iată cum sună, de fapt, formulările din ectenii:
– ectenia mare: ”Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii țării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.”
– ectenia întreită: ”Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii (…), pentru sănătatea și mântuirea lor.”
– la vohodul mare, cu Sfintele Daruri: ”Pe binecredinciosul popor român de pretutindeni, pe cârmuitorii țării noastre (…) să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa.”
Așteptam mai multă rigoare de la un călugăr cu pregătire, care în 2005 a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lângă Sfântul Sinod al BOR.
Mănăstirea Noul Neamț (Chițcani), unde face ascultare pr. Savatie, se află în Transnistria și este supusă Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove (BOM) – denumire ce amintește de proiectul ”Moldova Mare”. Manipulările și dezinformarea din articolele citate își găsesc explicația: călugărul Savatie slujește interesul imperialist al Moscovei.
Mitropolia Basarabiei se află în conflict cu Mitropolia Moldovei.
Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918, prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chişinău la rangul de mitropolie. Decizia înfiinţării a fost luată în Sinodul BOR în 1923, iar organizarea propriu-zisă s-a făcut prin legea din 1925, când BOR se declară autocefală. Arhiepiscopul de Chişinău a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei în 1928.
Modul de al organizare al Bisericii pe teritoriul Basarabiei fusese schimbat după invadarea lui de către Imperiul Țarist în 1812, în decursul a peste o sută de ani, astfel încât la începutul sec. XX acesta devenise rusesc. BOM se supune astăzi Patriarhiei Ruse.
Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1992, la cererea adunării eparhiale. Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică și istorică a Mitropoliei Basarabiei, care a funcţionat până în anul 1944 inclusiv. Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. Guvernul de la Chișinău a recunoscut dreptul Mitropoliei de a exista abia în 2010, prin decizie CEDO. Când Patriarhia Română a înființat trei eparhii, conform principiului naționalității, Patriarhia Rusă a acuzat-o de încălcarea teritoriului canonic. Dat fiind contextul istoric, Mitropolia Basarabiei este acum autonomă şi urmează stilul vechi.
În timpul ocupaţiei sovietice din 1940-1941, şi mai apoi sub regim sovietic, din 1944 până în 1992, Mitropolia Basarabiei şi-a încetat activitatea, fiind înlocuită de Eparhia Chişinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică a Patriarhiei Ruse.
Pe 23 mai 1918, după izbucnirea Revoluţiei Socialiste din Octombrie, patriarhul Tihon al Moscovei a dat deplină libertate Bisericii Basarabene să-şi hotărască soarta şi să aleagă cu ce biserică autocefală şi în ce legături vrea sa fie. La 26 ianuarie 1918 arhiepiscopul Anastasie al Chişinăului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldoveneşti, spre realizarea unei vieţi bisericeşti autonome, ca urmare a independenţei politice (efemere) faţă de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii basarabene faţă de cea română. Arhiepiscopul Anastasie şi cei doi episcopi vicari ai săi decid să se refugieze la Belgrad. Plecarea lui Anastasie, arhiepiscop legitim al Chişinăului, a declanşat contenciosul bisericesc româno-rus, care durează până în prezent.
Actuala Mitropolie a Moldovei a fost creată politic prin ocupaţie şi genocid.
Mântuirea înseamnă izbăvire sau eliberare. Catedrala Mântuirii Neamului trebuia să fie gata în 2011. Fiindcă mai există încă popor neizbăvit de ocupație, nu cred că va fi gata prea curând.
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019
Nu știu din ce motive, dar ieromonahul Savatie Bastovoi nu s-a putut abtine de data aceasta de la a fi prost. Se face flasnetarul penibil al ideii de stînga că națiunile ar fi obsesii convenționale ale secolului al XIX-lea, prefăcîndu-se a uita că ele fac parte din ordinea firească a lumii lui Dumnezeu. A-ți iubi neamul din care faci parte nu înseamnă a pune naționalul mai presus de religios, nici a te ridica împotriva altor neamuri. În general, a trage discuția pe acest teren este de o stupiditate demnă de un Remus Cernea. Nici una dintre afirmațiile ieromonahului „fără ascultare” nu are vreun temei teologic și nici vreo coerență intelectuală. Eu sper că își va reveni, cu un „diazepam” de la Dumnezeu.
„Nu stiu din ce motive”… SB e un fost calugar pus pe strins parale. Zic ‘fost calugar’ fiindca nu a mai dat pe la manastirea Noul Neamt de ani buni si nu locuieste in vreun locas bisericesc (cativa preoti cu care am discutat il numesc calugar vagabond). Ca sa vinda ce are de vindut, trebuie sa fie in vazul lumii. Un scandal ca acesta il aduce in vazul lumii. Dumneavoastra ii faceti publicitate, stiti vorba „publicitatea negativa e tot publicitate”. Daca va amintiti, cand a ars Colectiv, SB a declarat ca „au ars fiindca erau satanisti”. Si atunci a avut parte de publicitate, de multa publicitate. (atunci am inceput sa-l urmaresc si sa inteleg ca e un om pus pe adunat notorietate).
>Nu știu din ce motive…
Ca fost practicant al sahului de performanta, observ ca nimeni nu poate pune intr-o strategie complexa si coerenta anumite evenimente care ataca fiinta neamului romanesc nascut crestin – ortodox.
Nu doresc sa-l implic pe parintele Savatie, care e posibil sa fi gresit.
Vreau sa atrag atentia asupra unei strategii a kgb-istilor fara Dumnezeu de la Kiev si Moscova, dusa sistematic in ultimii 26 de ani.
Din punctul meu de vedere, intre catolici si stilistii (de la Slatioara) nu este mare diferenta: NICI UNII NICI CEILALTI NU AU SFINTE TAINE – DESI TOTI SE BAT CU CARAMIDA IN PIEPT CA LE AU.
CAND VA VENI VREMEA CERNERII – posibil chiar dupa „Sinodul pan-ortodox”, toti acestia vor cadea, pt ca impotruva tainei faradelegii nu ai cum sa rezisti fara Sfinte Taine.
Lupta impotriva Bisericii Ortodoxe Romana dusa de kgb-istii lui Eltzin, Putin, Medvedev, Ianukovici, Kucima, .. se face prin secta stilista. Partea de est a Romaniei, Moldova, pana in sud Calarasi, Cernica, cartier Miltari sunt luate cu asalt de stilisti. Avem de-a face cu un soi de ortodocsi fara Sfinte Taine; numarul lor este in crestere, au deja multe manastiri; multa sminteala…
Secta stilista se da antiecumenista nevoie mare: l-a pacalit pana si pe Danion Vasile, baiat de la care aveam pretentii pt ca absolvise teologia…
Mai departe nu fac speculatii: vom trai si vom vedea. Dupa sinodul pan-ortodox taberele vor fi mai bine conturate.
PS: Mitropolitul Nikon de Leningrad a fost invitat la Vatican de papa Ioan Paul I.
Un sfant vazator cu duhul l-a avertizat in mod repetat sa nu mearga la Roma pt ca va muri.
Pe 5 sept 1978 a murit IPS Nikon de Leningrad,
https://en.wikipedia.org/wiki/Nikodim_%28Rotov%29
Pe 28 sept 1978 a murit papa Ioan Paul I:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_I
IN PLIN RAZBOI RECE SUB DOMNIA LUI BREJNEV !
oricum el macar posteaza cu identitatea lui pe cand alti calugari au conturi si fac politica cu nume false
si eu stiu multi calugari , dintre care unul renumit pe fb care locuiesc in propriile lor case si se duc la manastire dimineata ca la orice job si pleaca dupa masa acasa
Nu cumva este pripit, nedrept și hazardat ca pe baza a „două articole citite alăturat” și a unui scurt istoric al Mitropoliei Moldovei să se ajungă la halucinanta concluzie că mult-prețuitul Părinte Savatie Baștovoi subminează autoritatea Bisericii Ortodoxe Române și că „slujește interesul imperialist al Moscovei”?
Dincolo de cuvintele pe care le rostește, dincolo de anumite păreri pe care le susține într-o anumită conjunctură, este limpede că Părintele Savatie nu are nici pe departe profilul unui slugoi dedat la „manipulări și dezinformări”. Ba din contră. Dintotdeauna s-a dovedit un om sincer, care și-a exprimat deschis și curajos părerile proprii. Iar părerile, desigur, pot fi combătute dacă sunt socotite eronate. De ce să se recurgă la asemenea etichetări abuzive?
Celor ce nu au răgaz să parcurgă pe îndelete cărțile și articolele scrise de-a lungul anilor de Părintele Savatie, care vădesc cu claritate personalitatea sa complexă și plină de nuanțe, le propun spre lămurire acest mai vechi și scurt interviu:
https://www.youtube.com/watch?v=XRS81ZngH1I
P.S. Personal, regret că mi-a fost dat să citesc aceste vorbe pe platforma Rost. Dacă le-aș fi aflat în altă parte, nu m-ar fi întristat și contrariat atât de mult.
Și domnul Claudiu Târziu împărtășește această viziune?
Nădăjduiesc că nu. Ar fi prea de tot.
Ela D.
„Biserica este ecumenică, catolică [universală, sobomicească], divino-umană, veşnică, de aceea constituie o blasfemie de neiertat împotriva lui Hristos şi a Duhului Sfânt a face din Biserică o instituţie naţională, a o restrânge la scopul şi metodele naţionale meschine, limitate şi trecătoare. Scopul ei este supranaţional, ecumenic, pan-uman: acela de a uni în Hristos pe toţi oamenii, pe toţi, fără excepţii pe motiv de naţionalitate, seminţie sau clasă socială: „Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este sclav, nici liber, nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; căci voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus” (Galateni 3,28) ,
pentru că Hristos este „toate în toţi” (Coloseni 3,11) .
……..
Biserica este personalitatea Dumnezeului-om Hristos, un organism divino-uman, iar nu o organizare omenească. Ca personalitate a Dumnezeului-om, ca şi trupul Dumnezeului-om, Biserica e indivizibilă. De aceea, constituie o eroare fundamentală ca organismul divino-uman indivizibil al Bisericii să se împartă în mici organizaţii naţionale.
În mersul lor de-a lungul istoriei, multe Biserici locale s-au mărginit la naţionalism, la scopuri şi metode naţionale. Multe Biserici, printre care şi a noastră. Biserica s-a adaptat poporului, în timp ce regula este contrariul: poporul trebuie să se adapteze Bisericii. Şi Biserica noastră a făcut de multe ori greşeala aceasta. Dar ştim că acestea au fost „neghinele” vieţii noastre bisericeşti, „neghine” pe care Domnul nu le dezrădăcinează, ci le lasă să crească împreună cu grâul, până la seceriş (Matei 13,22-30). Ştim, de asemenea – căci Domnul ne-a învăţat – că „neghinele” acestea vin de la duşmanul nostru dintru început care e şi duşmanul lui Hristos, diavolul (Matei 13,25-28). Dar această cunoştinţă nu ne slujeşte la nimic dacă nu se transformă în rugăciunea ca Hristos să ne păzească pe viitor de a deveni semănători şi cultivatori ai unor asemenea „neghine”.
Este de acum timpul, este ceasul al doisprezecelea, ca reprezentanţii noştri bisericeşti să înceteze de a fi exclusiv sclavi ai naţionalismului şi de a fi arhierei şi preoţi ai Bisericii celei Una, Sfântă, Catolică [Sobornicească, Universală] şi Apostolică. Misiunea Bisericii dată de Hristos şi realizată de Sfinţii Părinţi este aceea de a face să prindă rădăcini şi de a cultiva în sufletul poporului simţământul şi cunoştinţa faptului că fiecare membru al Bisericii Ortodoxe este o persoană catolică [sobornicească, universală], o persoană veşnică şi divino-umană; că este al lui Hristos şi, pentru aceasta, frate al tuturor oamenilor şi slujitor al tuturor oamenilor şi al tuturor făpturilor. Acesta este scopul Bisericii dat de Hristos; orice alt scop nu este de la Hristos, ci de la antihrist.”
Sfantul Iustin Popovici – Misiunea interna a Bisericii
„dogmatistule” lasa abureala. Ia vezi ce zice parintele Staniloae in Ortodoxie si nationalism.
S-a reeditat nu cu mult timp in urma si se mai gaseste de cumparat.
PS: Romanii bastinasi din Valea Timocului, sunt asupriti de pravoslavnicii sarbi prin limba de cult: nu li se permite sa fie catehizati in limba lor. Putin le pasa conationalilor Sf Iustin Popovici ca trec la secte, unde isi pot folosi in libertate limba materna, drept garantat de Departamentul de stat al SUA, Active Watch Soros, …
AMARA SOCOTEALA VOR DA IN FATA LUI DUMNEZEU IERARHI DIN SINODUL B. O. SARBE CARE DIN MOTIVE DE ASIMILARE FORTATA A ROMANILOR BASTINASI DIN VALEA TIMOCULUI AU PRODUS SMINTELA, SI PE UNII DIN ACESTIA I-AU FACUT SA CREADA CA SCAPA DE DEZNATIONALIZARE TRECAND LA SECTE SI PRIN ASTA SUB UMBRELA DEPARTAMENTULUI DE STAT AL SUA. – evident in cazul in care se va gasi vreun membru al B. O. Sarbe ( ierarh, cleric sau mirean ) care sa fie gasit vinovat de asa ceva !
@RomeoB
De ce l-as crede pe pr. Staniloae, doar pentru ca a fost … român? Insusi pr. Staniloae, cu putin inainte de moarte, i-a dat dreptate Sfantului Iustin Popovici:
„Dar Ortodoxia recunoaste ca pe langa unitatea deplina in diversitate in credinta pe care o au intreolalta membrii variati ai Bisericii si neamurile diferite in cadrul carora isi desfasoara activitatea, ea are o anumita legatura si o anumita unitate in diversitate si cu celelalte formatiuni crestine. Aici deosebirea e nu numai de ordin etnic, ci se extinde si in planul credintei. Aceasta e unitatea in diversitate a ecumenismului contemporan. Ea isi are importanta ei pentru colaborarea crestinilor in diferite probleme comune ale lumii contemporane, dar si pentru dialogul pe care il inlesneste ca metoda de inaintare spre o unitate tot mai mare si pana la urma deplina in credinta, care trebuie sa fie credinta integrala de la inceput a Apostolilor si a Bisericii primare.” – pr. Dumitru Staniloae – 1970
„Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizează credinţa adevărată: de ce să mai stau cu ei care au făcut femeile preoţi, care nu se mai căsătoresc, iar în America, Anglia şi alte ţări au legiferat homosexualitatea” – pr. Staniloae – 1993
–––
– Pentru ce, faţă de anumite teme, vă manifestaţi mai puţin “integrist” şi sunteţi dispus să acceptaţi o nivelare, o omogenizare a diferenţelor, cum s-a întâmplat ieri, când v-am iscodit despre culpă. Iar în alte teme, cum ar fi cea a raportărilor dintre Orient şi Occident, deci între două confesiuni surori, exercitaţi o separaţie atât de netă şi sunteţi dispus să vedeţi mai curând deosebirile decât asemănările. Eu aş dori foarte mult să-mi răspundeţi tehnic la această întrebare.
– Poate că este propriu spiritului răsăritean să pună accentul principal pe adevăr (!!!????), pe adevărul în Hristos, pe adevărul Treimii. (pr. Staniloe – 1993)
Prostie=.,,Refuzul de a accepta Adevarul!?
Fratilor,limba oricare ar fi ea,este un madular greu de domesticit.De acea iata nici eu nu pot tacea.Insa vorba noastra trebui dreasa cu sare dupa cuvantul Scripturii.E greu sa te smeresti cand patimile sunt zgandarite.Sincer ca cel pe care-l mustrati sa poata sa se indrepte are nevoie sa ia aer.Nu vreti sa-l lasati sa se apere?Cum sa o faca daca nu este lasat?Cine nu poate cadea?Insa cred ca fiecare pacatos se poate ridica mai usor daca cuvantul nostru este dres cu sare.Care este scopul mustrarii?Hristos mustra ca sa ne vindece sau ca sa ne arate cat suntem de cazuti?Am citit undeva un model de indreptare si-l postez daca vreti sa-l cititi.: ,,
Într-o cetate bizantină trăia un episcop care era foarte iubit de popor. Dar odată s-a întâmplat un lucru îngrozitor: din pricina slăbiciunii sau a uşurătăţii sale şi, desigur, a uneltirii diavoleşti, episcopul acela a căzut în desfrâu.
Într-o zi de duminică, când tot oraşul era adunat în biserică pentru Dumnezeiasca Liturghie, episcopul a ieşit în faţa poporului, şi-a scos omoforul, însemnul cinului episcopal şi a spus:
-Nu mai pot fi episcopul vostru, căci am căzut în desfrâu.
La început a domnit tăcerea. Apoi în toată biserica au început să răsune bocete. Oamenii stăteau în picioare şi plângeau. Plângea şi episcopul, cu capul plecat în faţa enoriaşilor săi. În cele din urmă, oamenii s-au mai liniştit şi au spus:
-Ce este de făcut acum? Noi tot te iubim! Aşadar, îmbracă-te şi slujeşte Sfânta Liturghie şi vei rămâne episcopul şi păstorul nostru.
La acestea episcopul a răspuns:
-Vă sunt recunoscător pentru cuvintele voastre nobile, dar eu, într-adevăr, nu mai sunt episcop. După regulile Sfinţilor Părinţi, episcopul care a căzut într-un asemenea păcat, nu este vrednic să săvârşească Dumnezeiasca Liturghie.
Poporul i-a răspuns:
-Noi nu ştim toate regulile voastre. Probabil ele sunt corecte şi importante. Dar noi te-am îndrăgit în anii aceştia în care ai slujit oraşul nostru. Orice se poate întâmpla în viaţă. Îmbracă veşmântul şi slujeşte. Căci noi te iertăm.
Episcopul a zâmbit cu amar:
-Voi, iată, m-aţi iertat … Dar eu însumi niciodată nu mă voi ierta şi nici Biserica nu mă iartă. Nu am nici o scuză în faţa lui Dumnezeu. Aşadar, daţi-vă la o parte, căci voi pleca în pustie, ca să plâng şi să mă căiesc pentru păcatele mele.
Dar poporul nu a făcut decât să se strângă mai tare şi nu i-a îngăduit episcopului nici măcar să coboare în amvon.
-Nu! au stăruit oamenii. Tu eşti episcopul nostru, îmbracă-te şi slujeşte!
Şi aşa au ţinut-o până seara târziu. Poporul era neînduplecat şi nefericitul episcop nu ştia ce să facă. Înţelegând în cele din urmă că oamenii nu îl vor lăsa să plece, a spus:
-Păi, ce să mai zic, fie după voia voastră! Dar voi rămâne numai cu o condiţie. ieşiţi acum toţi din biserică şi eu mă voi întinde în pridvor. Şi fiecare dintre voi să intre iarăşi în biserică, nu altfel decât călcându-mă în picioare. pentru ca toţi să ştiţi cât sunt de păcătos şi ce anume merit eu.
Şi de această dată episcopul nu a mai cedat în faţa stăruinţelor lor. Iar poporul a fost nevoit să se învoiască. Au părăsit toţi biserica, iar episcopul s-a aşezat pe prag şi fiecare dintre enoriaşii lui, de la cel mai mare până la cel mai mic, a intrat cu groază în biserică, iar mulţi dintre ei şi cu ochii în lacrimi, călcându-l în picioare pe arhiereu.
Şi, iată, când ultimul dintre locuitorii oraşului a păşit înlăuntrul bisericii, au auzit toţi un glas din cer zicând: „Pentru smerenia lui cea multă i se iartă lui păcatul”.
Ipodiaconii l-au îmbrăcat cu sfintele veşminte şi episcopul a slujit Dumnezeiasca Liturghie.
Intuind și eu că părintele Savatie greșește când afirmă că singurul sens al cuvântului ”neam” din Scriptură este de ”păgân”, am făcut o verificare cu un software și am constatat că:
Din cele 920 de versete în care apare cuvântul ”neam” din biblia ortodoxă (sau mai exact doar din cărțile din biblia ortodoxă care sunt și în cea protestantă căci doar cu acestea lucrează softul meu) in peste 95% din ele (poate chiar 99% – nu am avut răbdare să verific la atâtea, aceasta este propria estimare) cuvântul ”neam” a fost tradus din έθνος (etnos = națiune, popor) sau din γένος (genos = gen, generație). Mai sunt alte câteva dar acelea apar de foarte puține ori.
Iată câteva exemple in care NEAM provine de la grecescul γένος (genos) sau derivate din el:
”Iată acum cartea neamului lui Adam.”, ”Cartea NEAMului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.”
”Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: „Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi eu tot sufletul viu ce este cu voi din NEAM în NEAM şi de-a pururi,”
”Fericit este NEAMul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Lui.”
”NEAM viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul.”
Ideea că neam=păgân provine din luarea în considerare doar a traducerii din grecescul έθνος (etnos) și doar a situației de acum 2000 de ani
Mai departe sunt doar versete în care έθνος (etnos) sau derivate din el a fost tradus cu ”neam”.
Într-adevăr, la venirea în lume a lui Iisus Hristos, singurul popor care se închina adevăratului Dumnezeu era poporul iudeu, și de aceea atunci când se făcea referire la cineva fără Dumnezeu se compara cu neamurile:
”Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi NEAMurile acelaşi lucru?” sau ”Ştiţi că ocârmuitorii NEAMurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc.”
Însă atunci când se referă la timpuri viitoare sensul de păgâni, oameni fără Dumnezeu, nu mai este valabil totdeauna căci ”se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate NEAMurile”.
Iată numai câteva exemple:
”Şi în numele Lui vor nădăjdui NEAMurile.”
”Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate NEAMurile.”
”Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru NEAM,”
”Nu este, oare, scris: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate NEAMurile”? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.”
Desigur nu orice se vorbește la timpul viitor despre neamuri este pozitiv:
”Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate NEAMurile pentru numele Meu.”
”Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate NEAMurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de NEAMuri, până ce se vor împlini vremurile NEAMurilor.”
În concluzie astăzi ”neam” nu mai înseamnă un popor fără Dumnezeu, păgân, dar asta nu înseamnă că neam înseamnă automat popor al lui Dumnezeu, ci pur și simplu conotația religioasă a cuvântului a devenit mai puțin importantă, principalul sens devenind acela care evidențiază legătura de sânge și/sau de limbă între membrii neamului.
@Alina Ioana Dida
„Această pecete identitară pe criteriu de neam este o inovație nemaiîntîlnită în alte Biserici ….”
„Așteptam mai multă rigoare de la un călugăr cu pregătire,…”
Nu exactitatea formularii ecteniilor era de interes in a demonta afirmatia pr. Bastovoi, ci prezenta sau absenta pecetii identitare „popor roman”, care apare si in formularile dvs.
In acest sens afirmatiile pr. Petru Pruteanu dintr-un articol din 2013 sunt in total acord cu spusele pr. Bastovoi:
„BOR, singura dintre toate Bisericile Ortodoxe Autocefale, menţionează şi numele poporului („poporul român”), deşi nu-i clar dacă prin aceasta se are în vedere etnia sau cetăţenia română. Dacă se are în vedere etnia, înseamnă că BOR nu-i pomeneşte nici pe ortodocşii de alte etnii care locuiesc în România (ucraineni, rromi ş.a.). Iar dacă în cererea liturgică se are în vedere cetăţenia română, înseamnă că sunt excluşi etnicii români din diaspora care nu au cetăţenia română (basarabenii, bucovinenii din Ucraina, românii din Timoc ş.a.), deşi BOR pretinde jurisdicţie canonică asupra acestora. Deci menţiunea etniei/cetăţeniei nu numai că este contrară spiritului supranaţional al creştinismului, ci este şi discriminatorie faţă de cei care nu sunt de etnie română sau nu au cetăţenia statului român.”