23 de asociaţii civice creştine au depus astăzi la Parlament şi la Guvern un memoriu prin care îşi declară sprijinul pentru adoptarea „propunerii legislative privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină”.
Semnatarii Memoriului apreciază că proiectul de lege “serveşte scopului propus, adică ocrotirea sănătăţii şi a dreptului la integritatea fizică şi psihică ale femeii aflate în criză de sarcină; poate contribui la reducerea ratei avortului în România; nu conţine prevederi contrare tratatelor internaţionale la care România este parte.” Şi solicită Puterii să îl adopte în forma înregistrată pentru dezbateri.
De reţinut că legi similare funcţionează în Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Slovacia, Portugalia, state member ale UE.
Proiectul de lege, iniţiat de doi deputaţi PDL şi susţinut de 51 de parlamentari, prevede obligativitatea femeii care vrea să facă avort de a apela la ajutorul unui psiholog, care, în timpul a cel puţin unei şedinţe de consiliere, să o conştientizeze asupra a ceea ce înseamnă chiuretajul. Psihologiul îi va prezenta inclusiv filme şi fotografii care arată ce riscuri şi ce responsabilitate presupune întreruperea de sarcină. Femeia va lua singură decizia de a face sau nu avort, dar numai după o perioadă obligatorie de gîndire de cinci zile. În acest timp, iniţiatorii proiectului de lege consideră că femeia poate reflecta suficient pentru asumarea conştientă a unei hotărîri.
Este un pas foarte mic pentru oprirea măcelului la care poporul român se dedă de mai bine de jumătate de veac, soldat cu peste 22 de milioane de victime inocente. Dar e mai mult decît a asista impasibili la continuarea crimelor. Pentru că avortul este o crimă.
Dacă toate celelalte crime sînt condamnabile, nu văd de ce omorîrea unui prunc nenăscut nu e considerată şi pedepsită ca atare.
Femeile care apelează la avort ar trebui să ştie că acesta nu este o metodă contraceptivă şi că, indiferent de justificări, prin avort este curmată o viaţă. Sînt absolut convins că, dacă ar şti asta şi mai ales dacă ar vedea cum se petrece atrocitatea, cele mai multe femei nu ar mai avorta.
Însă, în lumea asta întoarsă pe dos, aceste adevăruri banale sînt contestate sub tot felul de pretexte care ţin esenţial de comoditatea celor care le invocă. De pildă, nu poate fi un motiv de crimă lipsa de resurse materiale pentru creşterea unui copil. Căci atunci ne putem aştepta ca, nu peste multă vreme, să fie exoneraţi de orice răspundere şi cei care ucid oameni pentru a-i jefui.
Organizaţia de femei a PSD şi 22 de ONG-uri – dintre care unele sînt cunoscute pentru poziţiile lor anticreştine şi antinaţionale, iar altele au interese în industria “planificării familiale” – au cerut iniţiatorilor să retragă proiectul de lege amintit mai sus, iar parlamentarilor să-l respingă, dacă ar intra la vot. Motivul este că, prin consiliere psihologică, femeile ar fi manipulate. Preluînd această poziţie, unele publicaţii au mers pînă într-acolo încît au afirmat că prin această lege ne-am întoarce în perioada comunistă, în care avorturile erau interzise. O minciună stupidă. De fapt, oponenţii legii vor să ţină în ignoranţă mai departe majoritatea femeilor care apelează la chiuretaj.
Este incredibil cum Stînga (politică sau civică) se dă de ceasul morţii pentru protejarea oricărei vietăţi de pe faţa pământului, asumă un ecologism radical, care merge pînă la proteste stridente (contra vînătorilor, contra eutanasierii cîinilor etc), dar nu dă nici două parale pe viaţa unui om. Chiar dacă e nenăscut, fătul este deja o persoană cu viaţă în ea încă de la concepţie. Cum să-i iei viaţa?
Redau mai jos Memoriul integral al celor 23 de organizaţii civice creştine care sprijină adoptarea acestei minime măsuri cu efect anti-avortiv.
____________________
Către,
Parlamentul României
Guvernul României (Minsterul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Familiei)
Spre ştiinţă,
Colegiul Medicilor din România
Societatea Naţională a Medicilor de Familie
Punct de vedere
referitor la
Propunerea legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină
Vă transmitem următorul punct de vedere privind Propunerea legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, aflată în dezbaterea Parlamentului României.
Apreciem că adoptarea şi aplicarea corespunzătoare a acestui act normativ:
· Serveşte scopului propus, adică ocrotirea sănătăţii şi a dreptului la integritatea fizică şi psihică ale femeii aflate în criză de sarcină;
· Poate contribui la reducerea ratei avortului în România;
· Nu conţine prevederi contrare tratatelor internaţionale la care România este parte.
Introducere
Propunerea legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină este materializare a dreptului la informaţie, a dreptului la ocrotirea sănătăţii şi a dreptului la integritatea fizică şi psihică al femeii aflate în criză de sarcină.
Propunerea legislativă ridică dreptul la informare al femeii la nivel de necesitate publică, sprijinind femeia aflată în criză de sarcină petnru a lua măsuri conştiente şi informate. A susţine libertatea de acţiune, dar a înfiera cunoaşterea premergătoare este o contradicţie în termeni întrucât necunoaşterea înseamnă îngrădirea dreptului de a alege.
Multe femei regretă graba şi lipsa prezentării unei opţiuni, aşa cum dovedeşte proiectul de informare publică „RUPE TĂCEREA” (www.rupetacerea.ro) iniţiat de Asociaţia PRO VITA – filiala Bucureşti.
Prezentăm în continuare principalele argumente care susţin necesitatea ridicării dreptului la informare al femeii în criză de sarcină la nivel de necesitate publică.
1. Consacrarea dreptului la informare la nivel constituţional şi supraconstituţional. Garantat prin Convenţia (europeană) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale[1] cât şi prin Constituţia României[2] dreptul la informare este prevăzut în mod special în legătură cu drepturile pacienţilor. Un pacient informat poate alege singur dintre alternativele ce i se prezintă şi de aceea unul dintre cele mai importante drepturi recunoscut pacienţilor, ce se regăseşte în reglementările europene[3] şi interne[4], este cel la informare. Potrivit acestuia pacienţii trebuie să primească informaţii, să le înţeleagă, să analizeze situaţia şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză.
Propunerea legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină respectă în totalitate cerinţele europene cu privire la dreptul pacienţilor la informare prin garantarea unui cadrul legal în care se acordă informaţii cu privire la situaţia femeii aflate în criză de sarcină, prin prezentarea alternativelor şi prin acordarea unui timp de gândire în care să poată analiza situaţia sa în funcţie de informaţiile corecte şi obiective primite de la un specialist.
2. Dreptul femeii în criză de sarcină este susţinut de necesitatea instituirii obligaţiei de respectare a libertăţii de opţiune a femeii.
Deşi femeia are, prin actuala legislaţie, dreptul prezumat de a alege, în mod paradoxal ea nu are niciun drept la vreo informaţie consistentă în baza căreia să aleagă.
În societatea românească, femeia aflată în criză de sarcină se află de cele mai multe ori într-o situaţie vulnerabilă în care poate fi uşor constrânsă sau influenţată, precum presiunea şi ameninţarea psihologică, materială sau chiar fizică din partea terţilor (partener, părinţi etc.). Astfel de situaţii interferează cu decizia autonomă a femeii şi adesea o obligă la decizii pe care de fapt ea nu le doreşte şi care vor avea urmări asupra ei.
În acest context, cea mai bună soluţie pentru femeia în criză de sarcină este acordarea unui timp de răgaz în faţa presiunilor terţilor care doresc impunerea avortului contrar voinţei ei.
Prin cercetarea, în cadrul consilierii, a cauzelor care au condus la criza de sarcină şi a eventualelor presiuni din partea terţilor, pot fi identificate soluţii, oferite de mediul non-guvernamental sau de stat, prin intermediul cărora femeia poate primi sprijinul necesar, dacă decide să continue sarcina. Acordarea unui timp de răgaz sprijină femeia pentru a lua decizia fără grabă.
Pe de altă parte, introducerea unei proceduri conforme propunerii legislative nu are decât un efect dilatoriu, nesuprimând libertatea de voinţă a femeii. Punând în balanţă interesul de a proteja femeia în criză de sarcină de presiuni externe şi dreptul femeii de a dispune de corpul său într-un timp rapid, legiuitorul raţional va da efect primei opţiuni.
Menţionăm că propunerea legislativă nu reduce perioada de timp în care se poate efectua legal avortul şi prevede excepţiile necesare pentru situaţiile de urgenţă.
Consilierea de către un specialist a femeii aflate într-o astfel de situaţie vulnerabilă reprezintă o protecţie a acesteia împotriva informaţiilor incorecte sau a lipsei de informaţie. Cabinetele de consiliere sunt o barieră împotriva exploatării femeii aflate în criză de sarcină de către partener, familie sau colectivitate.
3. Necesitatea rezolvării unor probleme sociale curente, care cel mai probabil vor atrage sancţionarea României de către Curtea de la Strasbourg. În prezent, România este chemată în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului[5] într-o cauză în care reclamanta, care a rămas sterilă în urma unui avort, nu a fost informată înainte de a face avortul despre riscuri şi alternative. Reprezintă o susţinere a drepturilor femeii de a parcurge o etapa de informare pentru ca, aşa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, şi în cazul reclamantei, aceasta a ajuns să regrete decizia luată în lipsa unor cunoştinţe despre riscuri pe care, dacă le-ar fi cunoscut, nu şi le-ar fi asumat şi a unor informaţii despre alternativele dintre care ar fi ales.
Mai mult, impunerea unor măsuri precum cele aduse în discuţie de propunerea legislativă este doar o chestiune de timp în condiţiile în care, cel mai probabil reclamanta va avea câştig de cauză, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului va sancţiona Statul român, acesta fiind obligat să se conformeze cerinţelor Curţii şi să ia măsuri pentru a preveni repetarea încălcării drepturilor femeii.
4. Măsura nu este o noutate absolută, ci implementarea unor măsuri de succes din alte state ale Uniunii Europene. Ca stat membru al Uniunii Europene, România nu poate face abstracţie de faptul că tot mai multe state europene[6] se aliniază la normele europene cu privire la dreptul pacientului de a fi informat şi pentru acest caz particular al femeii aflate în criză de sarcină, adoptând legi interne care reglementează consilierea femeii şi o perioada de aştepare-reflecţie.
5. Apreciem că prevederile şi însuşi principiul legii sunt rezonabile în raport cu altele, aplicabile în situaţii care presupun decizii similare. În baza aceluiaşi drept la informare, în toată Uniunea Europeană pe pachetele de ţigări sunt afişate imagini ale unor bolnavi de cancer, însoţite de mesaje fără echivoc precum „fumatul poate ucide”. De asemenea, în situaţia unei intervenţii medicale incomparabil mai puţin problematice decât decizia în criza de sarcină, precum chirurgia estetică, procesul de informare este unul complex.
6. Aplicarea corespunzătoare a legii poate duce la reducerea ratei avortului în România. Remarcăm că toate statele UE care au în vigoare o legislaţie eficientă a „consimţământului informat” au rate ale avortului semnificativ mai reduse decât ţările care nu au astfel de legislaţie. Deşi o legătură clară între cele două este imposibil de stabilit, totuşi aceste date sugerează că adoptarea şi punerea în aplicare a unui act normativ de acest fel poate fi o bună modalitate de reducere a ratei avorturilor în România, în continuare foarte ridicată.
Din experienţa anterioară, pe alocuri foarte bogată, a centrelor de consiliere deschise de unele din organizaţiile semnatare ale acestui memoriu, rezultă că activitatea de consiliere are efecte benefice, mai ales atunci când este însoţită de măsuri concrete de sprijin.
Concluzie
Solicităm Guvernului României să avizeze favorabil şi Parlamentului României să adopte această iniţiativă legislativă în forma înregistrată pentru dezbateri.
[1] Art. 10 din C.E.D.O..
[2] Art. 31 din Constituţia României.
[3] Spre exemplu, Carta Europeană a Drepturilor Pacienţilor sau Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale.
[4] Spre exemplu, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sau Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.
[5] Cauza Csoma împotriva României, no. 8759/05.
[6] Spre exemplu: Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Slovacia, Portugalia.
____________________
Semnatari
Asociaţia „Darul Vieţii” (Timişoara)
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România (13 ONG-uri)
Fundaţia Pro Vita Medica (Timişoara)
Alianţa Familiilor din România
Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
CARITAS Bucureşti
Centrul de Consiliere şi Informare pentru Femei cu Sarcină Nedorită „Puls” (Oradea)
Asociaţia „Familia şi Viaţa” (Roman)
Asociaţia „Centrul Iochebed” (Alba Iulia)
Fundaţia „Clinica Pro-vita” (Cluj-Napoca)
Asociaţia „Clinia Provita Internaţional” (Bucureşti)
Centrul „Noua Speranţă” (Deva)
Fundaţia Creştină „Părintele Arsenie Boca” (Bucureşti)
Asociaţia Provita Media (Bucureşti)
Mercy’s Action Mission, Inc. (Arad)
Comunitatea „Magnificat” a Reînoirii Carismatice Catolice (Bucureşti)
Asociaţia „Filotheia” pentru ocrotirea culturală a copiilor (Bucureşti)
Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni (Bucureşti)
Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie „Sf. Daniil Sihastru” (Bucureşti)
Asociaţia „Metamorfosis” (Beiuş)
Liga pentru Utilitate Publică (Bucureşti)
Fundaţia „Sfinţii Închisorilor” (Piteşti)
Asociaţia „Rost” (Bucureşti)
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024