Probabil că USL a salvat astăzi viitorul PDL. Probabil că, dacă ar mai fi rămas cîteva luni la guvernare, PDL nu ar mai fi intrat în Parlament la proximele alegeri generale. Indiferent sub ce culori şi firme noi s-ar fi ascuns.
Căderea guvernului M.R. Ungureanu îi oferă PDL o nesperată perioadă de graţie, în care furia populară contra sa se va mai domoli, iar statutul de partid de opoziţie îi va înlesni o eventuală reformare (nici un partid nu s-a reformat cît a fost la putere).
Din această perspectivă, Traian Băsescu a luat cea mai bună decizie. Un eventual joc de-a numitul premierilor care să cadă la vot în Parlament ar fi periclitat mai mult situaţia ţării şi deopotrivă pe cea a PDL. Menţinînd artificial la guvernare Cabinetul Ungureanu, interimar, chiar pînă la alegerile parlamentare (căci existau chichiţe procedurale) n-ar fi rezolvat nimic, ba ar fi dăunat şi mai mult intereselor PDL. Bun, poate că Băsescu şi PDL şi-ar mai fi plătit din datoriile către vechii creditori şi ar mai fi pus ceva deoparte, dar s-ar fi sinucis politic.
Acum, odată clarificată problema guvernării, PDL se poate întoarce asupra problemelor sale interne.
Probabil că PDL se va dezumfla brusc în următoarele săptămîni şi, din mamutul odios care ajunsese cît a avut acces nelimitat la osînza bugetului, va redeveni partidul mic, agil şi parşiv din vremurile sale bune. Hemoragia de parlamentari şi aleşi locali va continua şi va permite decantarea „activului de partid” şi reorganizarea pe criteriul fidelităţii, cel puţin, dacă nu şi pe cel al competenţei sau, vorbă mare, cel ideologic. PDL n-are de ce să bocească prea mult după cei pe care i-a luat cu japca de pe la alte partide ca să poată guverna în ultimii ani. Acum se întorc de unde au venit sau pleacă la cel care dă mai mult. Jenant este că îl părăsesc şi oameni vechi.
Emil Boc va trebui să demisioneze pentru a lăsa loc unei figuri dacă nu mai proaspete, măcar cu o cotă de încredere semnificativ mai mare. Şi asta se va întîmpla foarte curînd, poate chiar înainte de alegerile locale. Deja Vasile Blaga îşi face încălzirea.
Probabil că PDL va articula în jurul său şi al unui nou lider o altă formaţiune, Mişcarea Populară, care, atrăgînd şi alte grupuri politice, va încerca să joace rolul de Albă ca Zăpada. Nu vă miraţi, căci politicienii ştiu că poporul român uită repede.
Pe de altă parte, PDL va fi expus unui risc major de extincţie. PSD e foarte primejdios cînd are la îndemînă pîrghiile statului şi va şti să acţioneze pentru eliminarea PDL de pe scena politică. A fost cît pe ce să reuşească în guvernarea Năstase şi numai alianţa PD cu PNL, susţinerea D.A. de către o pare a societăţii civile şi a presei, precum şi forţa politică a lui Traian Băsescu i-au zădărnicit eforturile. De data asta, PDL este mult mai expus: cu credibilitatea făcută ferfeniţă de o guvernare plină de stupidităţi şi ticăloşii, fără să mai beneficieze de simpatia presei şi a societăţii civile, fără un lider de calibrul lui Băsescu.
Chiar dacă M. R. Ungureanu crede că nu şi-a spus ultimul cuvînt, nu înseamnă că nu a făcut-o. Părerea mea este că Ungureanu nu e un om politic de anvergură şi că, după ce a atins performanţa de a fi premierul cu cel mai scurt mandat din istoria noastră postdecembristă, va reveni foarte greu, dacă va reveni, în prima linie a politichiei dîmboviţene. Nu cred deloc într-un viitor măreţ al acestui tocilar gonflat, care face paradă de o preţiozitate lingvistică şi comportamentală uneori ilară. De aceea mi se pare tras de păr scenariul, vehiculat de unii comentatori politici, potrivit căruia Băsescu şi Ungureanu pregătesc o lovitură de teatru: primul să demisioneze din funcţia de preşedinte şi să treacă la cîrma PDL, al doilea să fondeze o „Albă ca Zăpada”, cele două partide să se alieze şi să aibă candidat pe M.R.U. în alegerile de preşedinte al României, care s-ar desfăşura astfel odată cu cele parlamentare. Avantajul ar fi că „personalitatea” lui M.R.U. şi experienţa lui Băsescu ar aduce vreo 20 – 25 de procente noii alianţe.
În fine, revenind la debarcarea de azi a guvernului Ungureanu, ea a fost un nou prilej de a ne convinge că nu mai e nimic de făcut cu actuala clasă politică. Trebuie schimbată din rădăcini. Intensificarea traseismului politic, care a făcut posibilă trecerea moţiunii de cenzură în Parlament, arată că nu mai există nici această ultimă diferenţă între partide: oamenii care le compun. Îşi împart aceiaşi oameni, sau, în tot cazul, cam acelaşi soi de oameni, sînt la fel de lipsite de valori şi criterii, iremediabil corupte, fără distincţii ideologice şi doctrinare majore (programele lor, numite de stînga sau de dreapta, sînt cam la fel), se manifestă cu acelaşi dispreţ faţă de alegători cînd ajung la putere etc.
E bine că a fost înlăturat un guvern care voia să dea pe nimic şi ultimele resurse ale României. Dar să nu ne facem iluzii, nici cu PSD şi PNL nu va curge lapte şi miere, iar racilele tinerei noastre „democraţii” nu vor fi vindecate peste noapte. Ba, din cîte îmi amintesc eu din ultima guvernare PSD, mă tem să nu fie şi mai rău. După alegerile din noiembrie, că pînă atunci vor încerca să ne cumpere voturile.
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024