Trăiesc senzaţia că m-am transformat, fără voia mea, din cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, într-un locatar de bordel. Sunt martor neputincios la violul practicat de câţiva venetici care călăresc trupul României în văzul întregii Europe, luptându-se între ei pentru a obţine satisfacţia deplină că ţara le este, în sfârşit, supusă, sleită de puteri, tocmai bună pentru a fi vândută primului amator de chilipiruri.
Cum altfel putem să privim la lupta imbecilă pe care o poartă Băsescu, Ponta şi Antonescu – cele trei capete ale monstruoasei hidre care ameninţă să ne înghită vieţile? Să-i crezi că sunt în joc principii morale, înalte interese de stat ori valori europene? Nu poţi! Nu te lasă amintirea celor opt ani în care PDL, PSD, PNL, UDMR au guvernat fie împreună, fie separat, camarila acestor partide fiind singura răspunzătoare pentru dezastrul în care suntem astăzi. Căci acest dezastru nu a fost provocat de suspendarea lui Băsescu, ci este rezultatul acumulării faptelor de jaf asupra economiei naţionale şi fondurilor europene, a actelor de corupţie la nivelul administraţiei publice şi chiar a faptelor de trădare naţională. Suspendarea lui Băsescu, lupta pentru (in)validarea referendumului, penibila joacă de-a constituţionalitatea pe care o practică cu laşitate Curtea Constituţională, refuzându-şi curajul de a clarifica situaţia, toate acestea şi multe alte fapte ascunse de ochii cetăţeanului de rând reprezintă doar un nou episod din serialul „Siluirea României” în care politrucii noştri sunt personaje principale, iar noi, cetăţenii, doar nişte amărâţi de figuranţi.
Cearta de mahala în care Băsescu, Ponta şi Antonescu au deversat tot ceea ce au mai urât şi abject în caracterul lor, ne face o pradă sigură pentru marii rechini ai planetei. Uniunea Europeană ne consideră deja o colonie de mâna a treia, cu mari probleme de guvernare, unde se poate acţiona decât cu „mână forte”. Deşi îşi mângâie pe creştet slujitorul, pe marinarul Băsescu, care nu a ezitat să subordoneze interesul naţional în faţa intereselor strategice americane, SUA privesc tot mai circumspect la România şi treptat, îşi reevaluează strategia pentru o ţară aflată în zona de protecţie a Occidentului împotriva Rusiei ori a vreunei ofensive militare islamiste. Până şi Federaţia Rusă bagă băţul printre gard, bucurându-se că duşmanul ei declarat, acelaşi Băsescu, are probleme şi mai ales, face probleme celor din UE şi NATO.
Scandalul „Băsescu-Ponta-Antonescu” a reuşit nu doar să ne facă de râsul satului, ci mai ales, a scăzut valoarea ţării şi a economiei româneşti într-atât că ceea ce a mai rămas valoros în ţară va fi vândut de politrucii care vor ieşi victorioşi din scandal, la un preţ de nimic, argumentul fiind, „of course”, „ratingul scăzut de ţară” pe care, cu siguranţă, se vor repezi să ni-l aplice, ca o etichetă pe un cadavru, stăpânii marelui capital.
Deşi nu se numără printre personajele mele favorite, îl citez, la finalul acestor rânduri, pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, mai ales că în ceea ce zice, de această dată, chiar are dreptate: „Politicienii asta dezvoltă, nu? Arta dialogului, asta e meseria lor. Cine nu ştie să dialogheze poate să meargă acasă şi să nu ne scoată pe noi din casă. Politicienii trebuie să discute şi să găsească soluţii la situaţia actuală. Politicienii trebuie să se aşeze la masă şi să găsească soluţii, nu să interpreteze cursul că se duce în sus din cauza lui cutare sau lui cutare. Cursul este, cum v-am spus, o primă faţă. Trebuie să spunem societăţii româneşti realitatea. Şi realitatea este aceasta: depindem de pieţele internaţionale şi ele te penalizează dramatic. Deocamdată se vede pe curs. Se va vedea şi pe costurile de finanţare, inevitabil. Şi e greu să discerni cât vine din plan internaţional, din locaţie geografică, din imagine şi cât vine din ce se întâmplă pe plan intern. Gura bate fundul, şi îl bate rău de tot!” Aferim, conaşule, că bine zici!
