La începutul lunii decembrie 2012 a fost lansată sinteza raportului Traiectoria tinerilor basarabeni veniţi la studii în România – între mit şi realitate, efectuat de către Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române şi Institutul pentru Românii de Pretutindeni „Eudoxiu Hurmuzachi” din cadrul MAE. Cercetarea a avut ca obiectiv determinarea câtorva trăsături identitare la nivelul tinerilor basarabeni care studiază în România, elevi de liceu şi studenţi din centrele universitare mari (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Galaţi), şi s-a bazat pe 450 de chestionare autoadministrate şi 35 de grupuri de discuţie.
Conform datelor oficiale, în anul 2011 numărul tinerilor aflaţi la studii în România, proveniţi din Republica Moldova, era de 10.000, din care aproape 7.000 studenţi. Cercetarea a fost făcută în perioada mai – octombrie 2011.
Profilul general al tânărului cuprins în cercetare are ca axe identitare integrarea în Europa alături de România, reunificarea şi cetăţenia română. Peste 64% din cei intervievaţi au declarat UE drept preocupare importantă în momentul de faţă. Peste 65,7% dintre ei ştiu că există un destin comun al tuturor românilor şi răspund DA la întrebarea Sunteţi de acord cu reunificarea Basarabiei cu România?. 60,4% dintre tineri susţin că dobândirea cetăţeniei române trebuie să fie o prioritate pentru cetăţenii Republicii Moldova.
Bursa oferită de statul român reprezintă puntea spre spaţiul românesc şi o şansă spre Europa, în acelaşi timp. România oferă o şansă pentru o viaţă mai bună printr-o educaţie superioară şi cu un plus de coerenţă: „[am venit aici] pentru a avea o educaţie mai puţin coruptă şi mai de calitate decât cea din Republica Moldova.”; „Pentru că aici sunt mai multe şanse” (student la Medicină, Bucureşti). 70,8% dintre respondenţi sunt de acord cu expresia „România e a noastră”, 59,5% sunt de acord că „bursa contribuie la apropierea dintre cele două maluri ale Prutului” şi 53,2% – că „bursa e o rampă spre UE”.
Integrarea europeană nu înseamnă neapărat plecarea la muncă în UE, ci aducerea unui viitor mai bun şi în Republica Moldova. „Bursa oferă mai multe oportunităţi, prin urmare aici învăţăm pentru un viitor mai bun” (student Studii Politice, Iaşi). Calificarea oferită de bursă asigură şanse pentru găsirea unui loc de muncă în România şi în Uniunea Europeană, în general. „Bursa înseamnă şi şanse de angajare pe piaţa muncii la nivel de Uniune Europeană, deci avem speranţe să trăim mai bine” (student Ştiinţe Economice, Iaşi).
„Bursele arată că României îi pasă de noi, dar eu aş pune o condiţie – cine primeşte bursa asta ori rămâne în România, ori se întoarce în Republica Moldova, pentru că scopul lor este să creeze elite, iar dacă în
contextul ăsta nu se mai înghesuie foarte mulţi să obţină bursă, nu-i nicio problemă, mai bine mai puţini, dar buni, decât mulţi, dar slabi” (student Ştiinţe Politice, Timişoara).
Citatul de mai sus e semnificativ pentru preocuparea unora dintre studenţi, surprinsă pe parcursul cercetării. Funcţia de a crea elite prin parcurgerea bursei arată că tinerii din Republica Moldova au înţeles că, pe termen lung, problema crucială a dezvoltării ţării este mai importantă decât cea a carierei personale.
Bursa este un factor de întărire a coeziunii dintre tinerii orientaţi spre acţiunea socială. O parte dintre studenţi au afirmat că vor să se întoarcă în Republica Moldova „pentru a schimba ceva”; „Să mergem înapoi pentru a da ţara înainte!”; „Să fac dreptate acasă”; „Mă consider foarte norocoasă; toţi prietenii mei sunt aici, am şansa să învăţ aici şi vreau să răsplătesc România Mare” (student Relaţii Economice, Iaşi).
Bursa şi contactul implicit cu spaţiul românesc asigură fundalul pentru conştientizarea problemelor grave de dincolo de Prut: „după ce am venit aici am descoperit politica colectivă de spălare a creierelor de acasă” (student Arhitectură, Bucureşti). Din acest punct de vedere, bursa este un factor de protecţie şi de recuperare a identităţii: „când stai acolo nu îţi dai seama, dar când vii în România realizezi diferenţele şi manipularea” (student Construcţii, Timişoara).
Evenimentele sursă ale memoriei identitare reprezintă momentele cu relevanţă colectivă care au valoare fundamentală pentru ins. Acestea constituie puncte de plecare pentru valorizarea şi construirea spaţiului social. Momentele sursă ale identităţii de bază sunt: Unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 (66%), instituirea limbii române ca limbă oficială (31 aug. 1990) – „sărbătoarea limbii române” (55,9%), anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord ca urmare a Pactului Ribbentrop – Molotov din 1939 (51,7%), anexarea Basarabiei la Imperiul Ţarist în 1812 (48,6%). Pe un plan mai îndepărtat urmează integrarea României în UE în 2007 (32,3%) şi războiul din Transnistria din 1992 (31,2%).
Memoria Unirii şi a instituirii limbii române sunt cele mai importante elemente ale memoriei identitare a tinerilor basarabeni aflaţi la studii în România, ceea ce caracterizează o memorie restitutivă, şi nu resentimentară.
Tinerii se consideră în cea mai mare parte români (peste 80%).
Spaţiul limbii se suprapune peste cel al organizării societăţii. Fiind prin excelenţă identitar, amploarea acestuia denotă gradul de desfăşurare a identităţii etnice a vorbitorilor. O societate în care limba etniei majoritare are statut inferior în spaţiul public este un spaţiu comprimat, iar identitatea colectivă – asemenea. În Basarabia se înregistrează fenomene de recuperare a spaţiului limbii române, ceea ce denotă că a început decomprimarea spaţiului identitar. Pentru promovarea limbii sunt esenţiale efortul instituţional şi iniţiativa. Limba română este limbă de comunicare prevalentă în şcoală (87,8%), iar aşa-numita limba moldovenească reprezintă o noţiune ideologică.
Decomprimarea spaţiului identitar se prelungeşte în familie, unde în cea mai mare parte a raioanelor predomină româna (65,9% din cazuri).
Inerţia este mai mare în spaţiul secundar, al anturajului, unde creşte ponderea utilizării limbii celuilalt; româna se vorbeşte în 54,3% din cazuri. Fiind spaţiu al joncţiunii cu vorbitorii altei limbi, anturajul are cea mai mare inerţie identitară. Aceasta denotă flexibilitatea etnică mai mare a românilor basarabeni în raport cu celelalte populaţii.
Distanţa socială priveşte gradul de apropiere de tip etnico-rasial, ocupaţional şi religios dintre comunităţi, la nivelul percepţiei individuale. Celălalt este numit străin – atunci când este factor de angoasă sau un altul generalizat – când este factor de integrare comunitară. Istoria este o prezenţă de netăgăduit la nivelul mentalului colectiv şi aici este una dintre sursele percepţiei Celuilalt. De regulă, ceea ce îl diferenţiază pe Celălalt de Mine este limba vorbită şi faptele lui din trecut. Din cercetare a reieşit faptul că tinerii basarabeni nu se mai simt atraşi de spaţiul cultural şi lingvistic rusesc.
„Dumneavoastră aţi rămas români, dar la noi din ’40 până în ’89 ne-a dispărut identitatea, ne-au luat limba, a fost mai greu” (student Istorie, Bucureşti). Respondenţii au cea mai mare afinitate faţă de alţi români în a-şi alege prietenii şi partenerii de viaţă.
La nivel colectiv, coordonatele percepţiei celuilalt (factorul rusofon) sunt:
- presiunea geopolitică;
- dominaţia economică prin controlul asupra principalelor afaceri din R. Moldova şi prin dependenţa energetică;
- comunitatea etnică inflexibilă în ceea ce priveşte capacitatea de a învăţa coabitarea cu vorbitorii de limbă română.
Mass-media şi politicienii sunt factori care modelează percepţia spaţiului social; discursul lor are efecte asupra chestiunii identităţii. Percepţia tinerilor basarabeni asupra politicului şi mass -media în raport cu problema apropierii dintre cele două maluri ale Prutului este relativ unitară.
Constatăm că politicienii dn România sunt mai bine văzuţi decât mass-media, în ceea ce priveşte atmosfera pe care o promovează pentru apropierea dintre România şi Basarabia. Pentru Republica Moldova diferenţierea este mai puţin evidentă. Per ansamblu, nici mediul politic, nici mass-media nu par a se bucura de încrederea tinerilor intervievaţi, cel puţin nu în problematica în discuţie. Cu toate acestea, 61% dintre ei sunt convinşi că statului român îi pasă de ei într-o formulă sau alta, iar dovada o reprezintă bursa, care contribuie în mare măsură la apropierea dintre cele două maluri al Prutului.
Una din cele mai mari probleme ale tinerilor veniţi în România la studii nu o reprezintă loialitatea faţă de simbolistica românească, ci lipsa unui cadru coerent de desfăşurare a identităţii naţionale în special după terminarea programelor de studii. Aici, administraţia şi politicile aferente pieţei forţei de muncă au un rol major.
Pentru orientarea lor în localitatea unde studiază, precum şi pentru menţinerea unei legături coerente cu celelalte autorităţi, se impune constituirea unei interfeţe de tutoriat dedicată tinerilor basarabeni, la nivelul universităţilor.
Pentru a putea fi eficiente în raport cu ceea ce presupune cetăţenia, bursele trebuie acordate şi pe alte criterii decât cel etnic: după calitatea preocupării faţă de cultură, ştiinţă, şi, nu în ultimul rând, faţă de propria identitate.
Din discuţiile avute au reieşit următoarele probleme:
- Sunt nefiresc de puţine locuri în universităţi pentru basarabenii care termină liceul în România, în condiţiile în care circa o treime din tinerii din R. Moldova beneficiază de locuri cu bursă în mediul preuniversitar.
- La liceu, dar şi la unele facultăţi, condiţionarea obţinerii unui loc în cămin de achiziţionarea mesei la cantină generează costuri care nu sunt acoperite de bursă.
- Îmbunătăţirea comunicării dintre Ministerul Educaţiei şi universităţi în problematica studenţilor din R. Moldova, astfel încât acestea să ştie în timp real câte locuri au rezervate pentru aceştia.
- Prejudecăţi ce pot fi ofensatoare la adresa tinerilor din R. Moldova care, în anumite cazuri, fie sunt consideraţi studenţi străini, fie „ruşi”. Astfel, apare necesitatea înfiinţării unor structuri care să dirijeze cunoaşterea reciprocă, atât la nivelul studenţilor, cât şi al administraţiei şi profesorilor.
- Studenţii sunt angajaţi mai greu tocmai pentru că sunt consideraţi „străini”, iar odată angajaţi, sunt mai prost plătiţi. Astfel, oportunităţile de angajare în România, în rândul tinerilor basarabeni, sunt destul de scăzute. Studenţilor le este greu să obţină un loc de muncă pentru că nu au buletin românesc; angajatorii „sunt din start descurajaţi” de sistemul complicat de angajare a cetăţenilor străini; mulţi dintre ei sunt nevoiţi să recurgă la munca la negru pentru a se putea întreţine.
România trebuie să dezvolte şi alte instrumente punte către R. Moldova, astfel încât proiectul burselor să fie încadrat într-un ansamblu de politici ale unificării pieţei forţei de muncă, comerţului şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei capitalurilor şi, nu în ultimul rând, ale simbolurilor culturale.
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019