„Cred că n-a fost zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu fi trecut apa Nistrului dincoace, la noi, bărbaţi, femei, copii, noaptea, ziua, înot, cu barca, pe scânduri, pe buturugi, în timp de iarnă cumplită, pe vifor, pe ploaie sau în liniştitele nopţi întunecoase de vară, cu preţul vieţii lor, părăsindu-şi avere, părinţi, rude, locuri şi amintiri.”
– C.A. Holban –
Chestiunea refugiaţilor de peste Nistru: documente diplomatice și ale serviciilor române de informații, 1919-1936 (Editor Vadim Guzun, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2012, 1000 pagini) este o continuare a primelor trei lucrări din seria „Afaceri Orientale”, iniţiată sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române: „Marea foamete sovietică”[1], „Foametea, piatiletka şi ferma colectivă: documente din arhivele diplomatice românești”[2], „Rusia înfometată: acţiunea umanitară europeană în documente din arhivele româneşti”[3]. Deoarece problematica foametei artificiale din URSS este legată de cea a refugiaţilor, atât sub aspect cronologic (sunt acoperite perioadele de vârf ale primelor două mari foamete sovietice, cu apogeul în anii 1921-1922, respectiv, 1931-1933), cât şi sub cel al cauzalităţii (refugiul a fost unul din principalele efecte imediate ale politicii de înfometare a populaţiei), identificarea unui număr semnificativ de documente tematice apare ca firească şi previzibilă în procesul de documentare. Proiectul este rezultatul căutărilor în trei arhive importante din România în perioada 2008-2012: Arhivele Naţionale, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe şi cea gestionată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Sursele relevă, astfel cum sugerează şi titlul, drama refugiaţilor din Uniunea Sovietică care au reușit sau nu să treacă în România: cauzele care au generat şi favorizat refugiul în masă (foamete generalizată în mai multe etape, război civil, dificultăţi majore economico-sociale, persecuţii politice, etnice, religioase şi de altă natură, deportări în masă, munca forţată, abuzuri etc.), modul şi mijloacele frauduloase de trecere în România, reacţia Bucureştiului şi a opiniei publice (efortul de ajutorare, condiţiile de acceptare şi de instalare pe teritoriul român, măsuri adoptate în fapt şi în drept, utilizarea refugiaților în scop informativ), demersurile în plan bilateral (prin intermediari) şi multilateral (mai ales pe lângă Societatea Naţiunilor), reacţia Moscovei (atât faţă de România, cât şi faţă de refugiaţi, utilizarea acestora în acţiuni subversive şi de propagandă, masacrele comise de trupele OGPU asupra refugiaților în timp ce încercau să treacă Nistrul), reacţia organizaţiilor naționale și a celor internaţionale (asistenţă financiară, facilitarea emigrării în Occident), modul în care s-au organizat şi au supravieţuit refugiaţii evrei, români, ucraineni, ruşi sau armeni, cărora li s-a permis să se stabilească temporar sau definitiv în România.
Documentele datând din perioada 1919-1936 relevă şi ansamblul crizei interne din URSS astfel cum a fost percepută în mod direct de cei care au reuşit să se salveze de teroare (faza de instalare a regimului leninist, faza de preluare a puterii de către I.V. Stalin şi de consolidare a regimului stalinist, dictatura absolută) ori în mod indirect de către autorităţile române, interesate de evoluţiile din statul vecin. Deoarece refugiaţii şi emigranţii au jucat un rol important în ecuaţia politică regională cu numeroase necunoscute, izvoarele conţin date relevante nu doar din perspectiva politicii interne, dar şi din cea a politicii externe. Avem în vedere, în principal, chestiunea basarabeană (Moscova nu a recunoscut de jure frontiera pe Nistru, făcând tot posibilul pentru a destabiliza situaţia din Basarabia şi Bucovina), chestiunile rusă și ucraineană (interesate în libertatea și independența statului rus și a celui ucrainean, România şi Polonia au susţinut orientarea antisovietică a majorităţii emigranţilor din fostul imperiu ţarist stabiliți pe teritoriul lor), dar şi factorii de natură obiectivă ori subiectivă ce au marcat limitele implicării. În plus, avem posibilitatea să cunoaştem aspecte din viaţa emigranţilor albgardişti sau a naționaliștilor ucraineni din alte state – Bulgaria, Serbia, Polonia, Germania, Franţa etc.
[1] V. Guzun, Marea foamete sovietică, 1926-1936, Baia Mare, Editura Universităţii de Nord, 2011.
[2] V. Guzun (editor), Foametea, piatiletka şi ferma colectivă: documente diplomatice româneşti, 1926-1936, Baia Mare, Editura Universităţii de Nord, 2011.
[3] V. Guzun (editor), Rusia înfometată: acţiunea umanitară europeană în documente din arhivele româneşti, 1919-1923, Târgu Lăpuş, Editura Galaxia Gutenberg, 2012.
