Ai zburda şi tu puţin (mai mult) dar nu poţi pentru că se înfurie dom profesor şi te mâzgăleşte pe postul său la care se uită zilnic cu sfinţenie câteva milioane bune de români, probabil că vreo 6-7, plus alţii care trec pe acolo dar nu sunt încă (şi posibil nu vor fi) „hipnotizaţi” de sâsâitul acestuia.
Ai oameni cu probleme în partid, oameni de toată cinstea, prieteni, creditori, pe care nu poţi să îi mulţumeşti pentru că trebuie să îi dai grosul prăzii varanului, care te bălăcăreşte în direct prin torţionarii săi, angajaţi sau invitaţi „de marcă”, pe care, pe bună dreptate, îi consideri nişte lichele, dar care sunt bine iniţiaţi de securistu’ în arta torturii.
Ai vrea să reconfigurezi chiar o alianţă politică pe care o ai cu, să zicem liberalii, dar „ăl de se trezeşte târziu” adoarme adesea în bucătăria lui vaselină (cu care a stabilit nişte relaţii politice împotriva naturii, aşa ca de la partid cu martiri prin puşcăriile comuniste la partid făcut de securişti) şi cum te află cum te pârăşte şi începe balamucul mediatic.
În mod normal niciuna dintre cele de mai sus nu ar trebui să constituie o problemă pentru tine, cel mai tare om din stat al momentului, dacă nu ai fi avut nişte probleme cu învăţătura, dacă anumite perioade din tinereţea ta preuniversitară nu ar fi cam neclare, drept care nu apar decât în literatură samizdat, dacă nu ar fi pericolul ca să te judece „poporul antenist” şi să te execute rezerviştii, paramilitarii, mercenarii de partid şi ultraşii care şi-au făcut mâna pe „tiranul Băsescu” şi pe „sluga lui credincioasă Boc” şi dacă, pe deasupra, nu ar fi şi niscai probleme urgente la tine în partid cu nemulţumiţii iraţionali, cu baronii care te vor cu botul pe labele lor şi cu unul altul care ţi-ar cam lua locul şi se afişează de gât cu varanu şi cu somnorici. Neplăcută situaţie, dar rezolvabilă pentru că ai şi timp (încă, deşi curge mult mai repede decât acum 10 – 15 ani) şi mai ales resurse. În această situaţie complexă şi excepţională, care te poate duce către lăsarea permanentă la vatră, sau către o perioadă de aur a partidului tău, cu tine strălucitor în fruntea lui, se cer măsuri complexe şi excepţionale.
Ai un om apropiat, un prieten poate, sau măcar un partener de afaceri care să aibă o televiziune de ştiri, gen RTV. Îl iei şi mai aproape, îl bagi în politică, îi garantezi venituri şi mai consistente, iar el face ce trebuie pentru ca să îşi ridice televiziunea, adică copiază de la unii şi de la alţii şi sapă programul la temelia, de exemplu, a Antenei 3. Televiziunea creşte mai întâi încet, apoi mai spectaculos, mai ales dacă o ajuţi şi îndrumi către ea tot mai mulţi invitaţi care aduc, fie prin funcţia ocupată în stat, fie prin numele şi renumele lor, fie prin orice altceva, public. Tot aici încep să fie premiere în exclusivitate, anunţuri de larg interes pentru populaţie, interviuri cu tine sau cu alţi „grei”, de aici vor porni către populaţie, tot mai des, veştile bune (câte or fi ele; şi dacă nu ar fi, tot s-ar povesti).
Ca urmare a unor sugestii legate de viitorul lor în business şi a unor ponturi bine plasate, îi convingi pe plătitorii de reclamă că e mai bine în barca televiziunii prietene ţie, aşa că veniturile Antenei 3 scad. Apar problemele, restructurările, dezertările. Dacă ai şi bani – şi ai că îţi stă bugetul prin clienţii lui la îndemână – şi dacă ţi-ai ridicat televiziunea ta, poţi să începi să muţi aici speakeri, moderatori şi o parte din simbriaşii pe post de analişti şi formatori de opinie de la antene.
Rezultatul: ţi-ai făcut deja un public dacă nu devotat în totalitate, măcar prietenos, binevoitor, doritor să te creadă şi să primească.
Ar mai fi celelalte televiziuni de ştiri, dar aici situaţia e mult mai simplă: Realitatea, B1, Digi vor moartea Antenei 3 pentru a-i lua locul, banii, influența. Eşti destul de prietenos – în pofida faptului că te critică – cu prima şi ironic-sfătos-înţelegător cu a doua. Te vor ajuta, lucru garantat. Mai ales că opoziţia partidului lui Blaga e un soi de ceai de muşeţel. TVR-ul e deja în buzunar, chiar dacă e condus de un liberal; îl ştii bine, e un lustruitor de pantofi, va face ce vrei tu.
Prin manevre cu posturile în guvern şi mai jos, dar şi a unor teme politice la zi, încerci să strici relaţia lui vaselină cu mireasa adormită care, amintindu-şi, într-unul din vise că vrea să fie preşedinte, dă semne de dezmorţeală. Ca orice persoană trezită după un somn lung, e încă năucă, se contrazice şi se ceartă cu sine însăşi, şi cu toată lumea, care, constată ea, în timpul somnului s-a schimbat. Îţi va face şi ţie probleme, dar astea sunt parfum pe lângă latrina din gura varanului. Zâmbind îngăduitor, înţelegător şi autoritar, vei amplifica tensiunea din jurul intereselor tot mai divergente dintre cei doi şi astfel a poziţiilor acestora. Şi, vorba aceea, „păruiala-i gata”.
E momentul să apară zvonuri despre problemele în afaceri ale mogulului şi să apară chiar şi unele probleme. Cum un guvern stă pe o situaţie extrem de fluidă, se mai fac restructurări. Ciolanul acestuia se micşorează. La furia lui mediatică vor răspunde dezvăluirile despre incompetenţa sau intenţiile necurate ale oamenilor lui făcute pe celelalte televiziuni.
Chiar dacă eşti presat să pui justiţia în colţul ei, mai poţi avea totuşi răbdare până când, în curând, un complet al Înaltei Curţi de Casaţie va tranşa problema ICA în defavoarea inculpatului, după cum ar cere-o dosarul beton al procuraturii şi rămăşiţele de bun simţ justiţiar.
Apar zvonuri despre problemele de sănătate ale puşcăriabilului, care însă nu-i fi de ajutor în relaţia cu celula preluată de la Adrian Năstase, învăţată deja cu un alt nivel de cultură şi inteligenţă.
Dacă lucrurile merg bine, peste circa 18 – 30 de luni din acest moment se va consemna decesul celui care a fost odată Dan Voiculescu, zis ….
- De ce urăşte stânga banii lichizi. Războiul cu cash-ul, sau drumul spre sclavia totală - 9 februarie 2017
- Ce „nu trebuie să ştiţi” despre legătura dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci oameni ai planetei şi stânga planetară - 28 ianuarie 2017
- Trump a ajuns preşedinte pentru că i-aţi tratat pe oameni ca pe gunoaie - 23 ianuarie 2017
@John GaltZgarie-nori nu s-au facut inca in Mongolia, ci putin mai „la vale”, dar deocamdata . De aceea, nu pot fi comtannesi in niciun caz printre „realizarile capitalismului”, ci ale unei economii centralizate cu spoiala de capitalism.Sunt perfect de acord cu tine ca un partid politic libertarian este un nonsens, necesar fiind defapt un partid „anti-politic”, daca pot spune asa. Dar de ce sa infiinteze cineva un partid capitalist? Capitalism la modul general, adica proprietate privata asupra mijloacelor de productie, exista si acum in Romania. Problema este ca relatiile de piata, deci si modul in care sunt folosite acestea, sunt viciate de inteventia politica. In multe cazuri chiar proprietatea asupra lor a fost obtinuta nu prin liber schimb, ci tot prin actiuni politice, prin esenta insasi natura lor coercitive.Sistemul social din Romania este practic un fel de feudalism modern, unde „patronajul” politic este cea mai la indemana reteta a succesului. Acum nu mai avem mari boieri, domnitor si Poarta, ci moguli, „baieti destepti”, presedinte-jucator si Licurici. Miza nu mai sunt marile mosii, ci fostele active ale statului comunist, care in loc sa fie restituite proprietarilor de drept sau privatizate pe piata libera, au fost atribuite politic, intocmai cum seniorul atribuia pamanturi vasalilor sai.Proprietatea privata este o conditie absolut necesara, dar nu si suficienta pentru a avea o socitate libera. Cealalta conditie este caracterul exclusiv voluntar al schimburilor intre membrii acesteia, si implicit respectarea acestei proprietati de catre toata lumea. Desi in Romania exista, si chiar predomina proprietatea privata, a doua conditie nu este satisfacuta decat pentru o proportie redusa (cantitativ) a schimburilor. In conditiile in care statul ia cu japca 70-80% din rodul muncii unui om cinstit (defapt naiv prin faptul ca il declara) nu poate fi vorba de libertate, ci de iobagie institutionalizata!