Vedere de pe Centură. Cu cercul în jurul Cotrocenilor

„Ce faci cu preşedintele timp de nouă luni? Îi dai un cerc să se plimbe cu el în jurul Cotroceniului? Se şi plictiseşte! Ce te faci cu un preşedinte ales, care stă nouă luni? Nu poţi să ai doi preşedinţi validaţi în acelaşi timp”.

Pe când eram copil, visam să primesc o trotinetă. Nu am primit de la nimeni. Bicicletă nu am visat niciodată. Ce rost ar mai fi avut un asemenea vis? Şi atunci, cum ne jucam noi, copiii de la Crăieşti şi… din toate satele României? Mergeam cu cercu! Era de fapt un cerc de fier, cu un diametru de 20-25 de centimetri. Îl foloseau bătrânii pentru a fixa butucul roţii de car. Când a venit colhozul, mulţi gospodari au pus topoarele pe carele lor şi au rămas cu… cercurile. Aşa că tata avea cercuri destule prin garduri. Căutam o sârmă groasă de 3-5 mm, o îndoiam la capăt în formă de „U”, o ţineam de capătul celălalt şi cu acel „U” mânam cercul de fier prin colb, săream peste şanţuri. Fixam ochii cruce pe circumferinţa cercului şi zuruitul sârmei pe fier era cea mai mare bucurie a copilului autist.

Aşa că Marinelu, care ştia povestea cu cercul tot din Moldova, nu de pe Magheru, mi-a răscolit amintirile şi m-a convins încă o dată că are simţul umorului. Cum să-i vezi pe-alde Căcărău mergând cu cercul pe trotuarul din jurul Palatului Cotroceni? Dar de ce să meargă cu cercul? Mai ales că ei au semnat un acord elegant: nu se mai atacă reciporc, se vor respecta reciproc (Tipătescu îl întreabă pe Caţavencu: Ai să joci cu candidatul? Şi Caţavencu răspunde: Joooc!) şi, mai ales, vor respecta Constituţia! Păi bine, berbecilor, era nevoie de un acord separat între voi ca să respectaţi Legea Fundamentală a ţării? Degeaba l-au semnat. Porumbacu vrea iar la Cotroceni! Până atunci, el însuşi va face noua constituţie. Aşa că alde Căcărău i-au propus să plece ca să facă alegeri prezidenţiale mai devreme fiindcă guzganii rozalii ar pofti să-l pună candidat pe Marele Măsliniu. Preşedintele explică astfel parabola cu autiştii din politică: “Este foarte greu de dat un răspuns (propunerii USL n.r.). Nu am încă o opţiune, dar v-aş ruga să vă aduceţi aminte că eu le-am propus devansarea alegerilor prezidenţiale nu cu câteva luni, ci cu doi ani. Vă aduceţi aminte de acea scrisoare care a fost ruptă demonstrativ şi aruncată în gol. Dar sunt gata să-mi depun mandatul şi mâine, însă simultan cu cei 588 de parlamentari. Asta ar însemna o revizurire a Constituţiei conform cu referendumul din 2009 şi o depunere simultană a mandatelor de către preşedinte şi Parlament. Odată cu cei 588 de parlamentari îmi depun şi eu mandatul. Avem un precedent constituţional. Anul trecut Curtea Constituţională a refuzat comasarea a două alegeri. Mă îndoiesc că statele UE ar accepta comasarea alegerilor pentru Parlamentul European cu cele prezidenţiale. Sunt două lucruri total diferite. Cred că singura variantă e cea care a mai funcţionat, alegeri simultane pentru Parlamentul României şi preşedinte, lucru pe care l-aş îmbrăţişa dacă mi s-ar propune şi mâine. În speranţa că va respecta şi referendumul din 2009, adică 300 de parlamentari şi o singură Cameră. Ce faci cu preşedintele timp de nouă luni? Îi dai un cerc să se plimbe cu el în jurul Cotroceniului? Se şi plictiseşte! Ce te faci cu un preşedinte ales care stă nouă luni? Nu poţi să ai doi preşedinţi validaţi în acelaşi timp. Mandatul meu se termină pe 22 decembrie. Până pe 22 decembrie se plictiseşte bietul om. Ce putem face de comun acord este să stabilim demisia simultană a preşedintelui şi a Parlamentului după ce revizuim Constituţia şi aplicăm rezultatele referendumului din 2009 şi revenim la un sistem politic care mi se pare mai eficient. Mi se pare corect ca preşedintele să fie port-drapelul celor care câştigă alegerile. Altfel e ca acum, când programul preşedintelui e în dezacord cu cel al Guvernului”, a spus Traian Băsescu.

Cum să-i explici Cârlanului că este anapoda să ai doi preşedinţi nouă luni? El crede că se poate: dă o ordonanţă de urgenţă şi gata! Cum şi-a dat doctoratul. Ştiaţi că încă nu şi-a dat demisia pentru furt intelectual? Mai auziţi pe cineva din România să ridice problema? Nu. Estimp, în Germania şi-a mai dat demisia un ministru pentru că a plagiat. La noi hoţia intră în normalitate.

„Acest om se agaţă de scaun”, a meditat Varanu cu voce gravă şi ciuktacii lui au început să sufle în vuvuzele. De pe la Oraviţa se trezeşte şi cumătrul Sorin Frunzăverde: „Îmi pare rău că fac un astfel de comentariu în această zi, atât de dragă nouă, românilor, Unirea Principatelor, care, în fapt, reprezintă momentul de început al realizării fiinţei naţionale pentru obţinerea independenţei. Din relatările apărute în presă, reiese că de la această întâlnire premierul i-a propus preşedintelui să cumuleze alegerile pentru Parlamentul European cu alegerile prezidenţiale undeva în mai sau iunie 2014. Eu cred, însă, că o asemenea negociere nu trebuia sugerată. Cu Traian Băsescu nu trebuie negociat. Traian Băsescu trebuie suspendat de Parlamentul României. Şi românii îl vor demite, vor vota covârşitor pentru plecarea sa de la Cotroceni. Nu putem să anulăm, prin asemenea gesturi politice, circa 16 milioane de voturi”, a afirmat Sorin Frunzăverde. Să chiorăşti tu că-ţi pare rău că ai propus chiar de Ziua Unirii o nouă suspendare a cumătrului Traian? Mare lighioană…

Nepotu Mătuşii Tamara se întoarce

Corbii Justiţiei au cerut eliberarea Nepotului Mătuşii Tamara pentru bună purtare: a scris pe blog, a publicat trei cărţi, a ţinut conferinţe puşcăriaşilor despre rolul constructiv al masoneriei… Văzând atâtea activităţi, am avut senzaţia că se răstoarnă rolurile, dacă nu cumva noi ceilalţi nu am fi la pârnaie, iar Nepotu Mătuşii Tamara este liber ca stăncuţa cerului. Cârlanu a luat poziţie de drepţi, iar Florin Iordache zicea că a fost de mai multe ori la vorbitor „de dor”. Şi nouă ne-a fost dor, dar nu puteam merge toţi la vorbitor, nu încăpeam. Iar dorul ne-a copleşit cu totul când am auzit că hoţia veacului se transformă în batjocură cruntă la adresa tuturor românilor: Acţionarul majoritar al OMV Petrom, grupul OMV, este în proces cu statul român la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, dosarul fiind deschis în decembrie 2011. Mai exact, austriecii cer României, cu dezinvoltură, 91,6 milioane de lei pentru lucrări de ecologizare la Combinatul Doljchim şi la Rafinăria Petrobrazi. Asta după ce OMV a plătit pentru preluarea Petrom un preţ cu mult subevaluat. Contractul de privatizare, extrem de păgubos pentru România, prevede ca statul român să le mai plătească austriecilor cheltuieli de ecologizare în valoare de 600 milioane de euro. Adică peste trei sferturi din preţul încasat de stat la privatizarea companiei. Supărarea austriecilor de la OMV a venit de la refuzul Guvernului de a le rambursa contravaloarea lucrărilor de ecologizare făcute în perioada 2009-2010. În noiembrie 2011, Ministerul Mediului respinsese pretenţiile OMV Petrom, considerând că statul român nu poate fi tras la răspundere pentru sumele notificate, deoarece “nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a despăgubirilor pentru pierderile de mediu suferite de societate, prevăzute în contractul de privatizare a Petrom”.

Derbedeii care mai susţin şi astăzi că Adrian Năstase a fost „cel mai mare prim-ministru” să citească dosarul Petrom. Apoi mai vorbim, iar dacă mă vor convinge cu argumente, eu voi susţine că Nepotu Mătuşii Tamara a fost mai tare ca Ionel Brătianu.

Pe de altă parte, Războinicu Luminii din Pipera este un personaj naiv pe lângă el. A primit trei ani cu suspendare pentru sechestrare, chiar dacă ţiganii care i-au furat maşina au spus în instanţă că au sărit singuri în portbagaj, de plăcere. Este răsplata pentru trufie. Gigi Becali ar fi meritat vreo 10 de ani de pârnaie pentru altceva: în momentul „judeţului” personal, le-a cerut să nu mai fure de “de la noi, furaţi de la români”. Iar eu credeam că numai Canacheu e cretin când susţine că aromânii nu ar fi români.

Mortul din Pădurea Domnească a omorât alianţa de la Chişinău

Aflăm cu vădită solidaritate naţională că Vlad Filat a rupt Alianţa pentru Integrare Europeană după ce un om de afaceri a fost împuşcat în Pădurea Domnească din Basarabia. Toţi au pus batista pe ţambal şi omul a murit din prostia prietenilor care nu au anunţat salvarea. Cum să-şi pună carierele în pericol? Nu se face. Şi iarăşi ne-am amintit de vânătoarea de la Bolovanu, unde Nepotu Mătuşii Tamara l-a împuşcat pe „popa” Sîrbu unde nu trebuie. Şi totul s-a muşamalizat. La Chişinău se încinge tărâţa pentru că nici Vlad Filat nu pricepe cine este adevăratul adversar al românilor de-acolo. Bine, l-a dat afară pe Vladimir Plahotniuk din funcţia de vicepreş la Parlament. Şi ce urmează? Comuniştii lui Voronin au votat alături de oamenii lui Vlad Filat ca să-l scoată pe Plahotniuk. Nu aş fi crezut că ne-ar putea dezamăgi atât de mult. Vorba lui Mihai Ghimpu: „Unde este educaţia ta, pe care ai primit-o la Iaşi?”

Unii susţin că Plahotniuk ar fi „mai ortoman, şi mai moldovan, şi-are oi mai multe, mândre şi cornute”.

Luptă pentru putere sau gânditorii de la Bruxelles nu ştiu nici ei pe ce lume se află Republica Molotov?

Eminescu era chinez!

După ce l-am văzut pe Savonarola vorbind la costum despre Eminescu, de jurai că e Constantin Dobrogeanu-Gherea, cred că pot să spun şi eu ce-mi trece prin cap despre acel român absolut: Eminescu era chinez. De ce? Pentru că dacă era român, nu putea să fie atât de meticulos în tot ce a scris pentru tipar (nu pentru sertar). Sau japonez.

De fapt, Savonarola a vrut să demonstreze altceva când a scris că Eminescu nu era român şi că era ateu: el a intenţionat să ne demonstreze că nu putea ieşi un geniu cu o rigoare dumnezeiască dintr-un popor atât de primitiv şi de împrăştiat. Că nu putea! Curioasă detaşare dacă se consideră român! De fapt, este aceeaşi percepţie de tip Patapievici. Bogdan Petriceicu Hasdeu era la fel de laborios ca Eminescu. Nici el nu era român? Să fi fost rus, pentru că venea din Imperiul Rus? Dar ce-o fi fost Constantin Brâncuşi, care nu a fost în Germania şi care şi-a luat rigoarea de la meşterii daci?

Ne pierdem timpul. Vă spun eu adevărul curat: Eminescu a fost chinez!

Viorel Patrichi

About Viorel Patrichi

Jurnalist, ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă (2001).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost