Am citit pe Hotnews un material scris de Dani Rockhoff şi am realizat că susţinătorii Noii Ordini Mondiale au emoţii. După ce italienii au spus un NU hotărât cozilor de topor impuse de la Bruxelles (Mario Monti), aceştia au ieşit la atac. Şi nu doar în presa românească. Săptămânalul „The Economist” rezumă rezultatele alegerilor din Italia sub titlul „Să vină clovnii” şi subtitlul „Cum este afectat viitorul euro de rezultatele dezastruoase ale alegerilor din Italia”.
În aceeaşi notă este şi materialul lui Dani Rockhoff care prezintă biografia lui Frank Stronach, miliardar canadiano-austriac care a decis să se implice în politica ţării sale de origine, Austria. Pun pariu că dacă ar fi fost pro european toate „defectele” prezentate în articol s-ar fi transformat, magic, în calităţi.
Dar să vedem care sunt păcatele lui Frank Stronach
1. Are un nume „de paie”: „In Austria, un miliardar cu nume „de paie“ ataca in forta, sperand sa castige cat mai multe voturi la alegerile parlamentare din toamna lui 2013. Cine e Franz Strohsack, alias Frank Stronach, austriacul canadian care la 81 de ani pune pe jar Austria, Europa si pe Angela Merkel?”. „Strohsack” se traduce în româneşte ca „sac de paie” sau „saltea de paie” şi asta e un mare păcat în viziunea lui Dani Rockhoff, un ziarist cu nume „de stâncă”.
2. N-a făcut facultate, e „doar” sculer matriţer de meserie şi fotbalist în timpul liber: „S-a nascut in 6 septembrie 1932, ca Franz Strohsack, in Kleinsemmering (Weiz), o comuna din sud-estul Austriei. De meserie sculer-matriter, Strohsack a jucat fotbal in patria sa si in Elvetia. Insa nu cu fotbalul a facut el cariera peste ocean.”
3. Sigur e hoţ, altfel n-avea cum să se îmbogăţească prin muncă cinstită: „Emigrat in 1954 in Canada, austriacul pare sa fi trait „visul american“, incheiat neaparat cu succes. Cu „200 de dolari“ in buzunar si un nume nou-nout, Frank Stronach si-ar fi inceput lucrul intr-un garaj inchiriat, la produs piese auto. Din aceasta treaba, facuta se pare temeinic, a luat nastere Magna International Inc., una dintre cele mai mari companii nord-americane din industria furnizoare de componente auto.”
4. Nu e patriot pentru că refuză să plătească taxe imense din care să se înfrupte birocraţii europeni: „Desi Frank Stronach cere politicienilor si guvernantilor „transparenta si reguli stricte“, el insusi nu se supune aceleiasi rigurozitati si acelorasi standarde de integritate. […] Frank Stronach si firmele sale de investitii si consultanta prefera paradisurile fiscale cu secrete de nepatruns, cum ar fi insulele Jersey si Zug-ul elvetian.”
Şi toate acestea doar pentru că susţine identitatea statală a Austriei şi nu politica „pro europeană” a celor de la Bruxelles de subjugare a naţiunilor europene.
Partea bună e că începe să se instaleze panica printre promotorii Noii Ordini Mondiale, asta înseamnă că s-a trezit turma pe care credeau că o vor putea manevra cum vor. După Italia să urmeze Austria, care să voteze împotriva Uniunii Europene? Semnele sunt îmbucurătoare, aşa cum ne spune şi Dani Rockhoff în articolul său de pe Hotnews: „Pana in toamna lui 2013, cand vor avea loc alegerile parlamentare reglementare, se spera la cat mai multe procente, iar pentru aceasta mai e de lucrat. In prezent, Team Stronach e evaluat in sondajele de opinie politice la 10-15%.”
Exerciţiu de imaginaţie
Oare cum ar fi fost prezentat Frank Stronach dacă ar fi fost pro european de către ziaristul cu nume „de stâncă” de la Hotnews? „Miliardarul canadiano-austriac Frank Stronach a pornit în aventura vieţii de jos. Fără studii superioare, acesta a emigrat în Canada cu doar 200 de dolari în buzunar. Aventura sa în lumea afacerilor a început modest, într-un garaj. Dar prin muncă cinstită, seriozitate şi calitate a produselor oferite, firma fondată de domnia sa, Magna International, a devenit una dintre cele mai mari companii nord-americane din industria furnizoare de componente auto. Munca sa de o viaţă i-a fost răsplătită în 2010 când a vândut Magna International pentru aproape un miliard de dolari. Deşi ajuns la o vârstă respectabilă, vârstă la care ar fi trebuit să se odihnească şi să se bucure de familie, Frank Stronach nu a uitat de unde a plecat şi a decis să se implice în politica ţării de origine…”
Ma bucur ca v-a interesat articolul si l-ati si comentat. Prezentarea mea n-are nicio legatura nici cu pro-europenismul, nici cu Noua Ordine Mondiala.
Asa l-am vazut, asa l-am portretizat, in materialul de presa. Deoarece informatia care circula pe blogurile germane, in care este asociat cu sectantii scientologi nu e verificata, am lasat-o la o parte. In Germania, aceasta secta e atent urmarita de autoritati. De aici a venit metafora „de paie”, care poate ca fost oarecum neinspirata. In ce priveste basmele americane „din slum-dog, ajuns milionar”, doar pe forte proprii, ar fi mai multe de discutat. Oricum, e un act de sanatate si vointa sa intri in politica de varf la 81 de ani, cand altii abia isi mai duc batranetile in carji.
Mie mi se pare ca nu doar referinta la numele „de paie” e tendentioasa ci si restul articolului.
Exprimarile de genul celor subliniate de mine in articolul de mai sus au rolul de a induce neincrederea cititorilor in persoana respectiva. „…austriacul pare sa fi trait „visul american“…” , „…treaba, facuta se pare temeinic…”, etc.
Cum suna „Dani Rockhoff pare ca-si face treaba bine” sau „Dani Rockhoff pare sa nu fi incalcat legea, pare sa nu fie infractor”?
Cat despre conturile din Elvetia sau alte paradisuri fiscale, nu inteleg care-i problema, nu cred ca practica a devenit ilegala.
Cam asta m-a deranjat pe mine in articolul dumneavoastra.
Intrebare de final: Cum vi se pare exercitiul meu de imaginatie?
Exprimarea prin „pare”, „se pare” tine de jurnalism, atunci cand iti asumi oarecare rezerve, fata de informatii pe care nu le poti verifica in mod concret. In treaba cu calcatul legii, se folosesc in presa altfel de exprimari, stas, cu indicarea sursei institutionale de provenienta (procuratura, politie, tribunal, etc.).
Acum, referitor la exercitiul Dv. de imaginatie: mi se pare poetic, frumos, ca un basm modern.
As mai vrea sa mentionez ceva, ref. la presupusa lipsa de simpatie pe care as avea-o fata de personaj. Nu conteaza daca personajul mi-e simpatic, sau nu. Insa ce nu agreez -nu la persoana, ci la platforma sa ideatica-, sunt cateva lucruri, din care citez doua, pe care le-a spus insusi, intr-un interviu dat anul trecut in Austria:
1) ca sudicii Europei „ne trag in abis” si ar vrea sa faca in Nord o Europa a elitelor. Va dati seama unde sta Romania in ecuatia asta! Cam pe nicaieri.
2) ca, ajuns la putere, ar interzice imigratia in Austria, in afara „elitelor si familiilor lor”. Sa nu uitam ca el insusi a fost imigrant in Canada, pornit de la o munca de jos. A-i dispretui pe cei care sunt acum in situatia in care ai fost si tu odata, mi se pare o aroganta nepermisa.
Iar acest elitism la care a ajuns prin bani (cu care ar fi cumparat si multi politicieni austrieci, pe care i-a atras in partidul sau) contravine spiritului meu umanist.
Aveti si linkul la interviul cu pricina:
http://www.kleinezeitung.at/nachrichten/politik/3106699/bin-ein-normaler-steirischer-bauernbua.story
Parerea mea e ca exprimarile de genul „pare” sau „se pare” nu prea au voie sa faca parte din vocabularul unui jurnalist serios. Rolul unui jurnalist serios este de a verifica banuielile pe care le are si a informa publicul.
Barfa este pentru banca din fata blocului.
Imi pare rau sa va dezamagesc dar majoritatea politicienilor sunt cumparati. Nu Stronach a inventat sistemul. S-a ajuns in punctul unde suntem acum exact cu politicienii aia traditionali, cei pe care se pare ca-i preferati. Eu unul m-am saturat de ei. Exista o vorba, nu poti face exact acelasi lucru si sa te astepti ca rezultatul sa fie diferit. Noi cam asta am facut pana acum, ba am votat PSD, pa PNL, ba PDL si am sperat ca se va schimba ceva in bine. Nu s-a schimbat niciodata. Care credeti ca vor fi sansele sa se schimbe ceva in bine data viitoare daca rotim aceiasi politicieni la conducere?
Ajutoarele pentru statele sarace: Din experienta mea, un procent foarte mare din ajutoarele acordate unui stat sarac ajunge in buzunarele mafiei locale, prea putin ajunge acolo unde trebuie. Si atunci de ce sa vrea donatorul sa ajute mafia?
Imigratia: cetateanul occidental se loveste zilnic de imigrantii infractori, cersetori, etc. Ceilalti, imigrantii de calitate, cei la care se refera Stronach, se adapteaza sistemului si contribuie in noua patrie. E normal ca occidentalii sa diferentieze cele doua categorii si sa respinga infractorii. Nu cred ca romanilor le-ar conveni sa fie invadati de infractori sau cersetori veniti de pe alte meleaguri.
Da, politicul se invarte intr-o zona gri, cu cozi de topor corporatiste si mafiote care dand bani, obtin si control. E bine insa sa nu intram in defetism, caci nu cred ca, pe parcursul istoriei, lucrurile au stat mult diferit.
In ce priveste imigratia „de lux”, cred ca statele care iau de-a gata forta de munca pregatita in alte tari, deci economisesc la costurile pentru scoala si educatie, trebuie sa isi asume si riscul unor cheltuieli cu oameni mai lipsiti de sanse, cel putin la inceput. La urma urmei, si acestia sunt consumatori si platitori de asigurari, taxe si impozite,contribuind la mentinerea pulsului economiei si finantelor in tara de resedinta. In Germania, intretinerea sistemului social si al plasarii pe piata muncii a somerilor e un business extrem de lucrativ, care aduce multi bani si sute de mii de locuri de munca. In ce priveste infractionalitatea unor imigranti, cred ca nu e padure fara uscaturi, iar uscaturile din Romania nu sunt mai multe decat in alte tari. Poate ca sunt mai vizibile sau mai vizibilizate, prin campanii de presa.