Despre orice se poate discuta astăzi liber şi făra nici un fel de cenzură cu excepţia subiectelor ce tratează Mişcarea Legionară. În aceste condiţii, suntem îndreptăţiţi a ne pune fireasca întrebare: “De ce oare acest lucru?”.
Să încercăm o aplecare asupra acestui subiect pe care să-l tratăm cu obiectivitate din perspectivă istorică, iar mai apoi să-l integrăm în contextual actual, încercând o analiză în prezent asupra aceastei ”moşteniri” istorice.
Cercetarea în amănunt a Mişcării Legionare necesită în permanenţă raportarea la spiritual şi persoana întemeietorului acesteia, Corneliu Zelea Codreanu. Orice analiză ce exclude aceste două elemente ne duce iminent spre adevăruri înjumătăţite sau spre abatere de la fundamentele doctrinare ale Mişcării.
Trăsăturile fundamentale ale Dreptei româneşti ne arată o mişcare socială cu totul diferită pe plan naţional, cât şi raportat la cadrul extern. De precizat că scopul iniţial al acestei Mişcări sociale, nu a fost nicidecum cel politic, ci, după cum susţine întemeietorul şi părintele acesteia, s-a dorit a fi o şcoală de caractere, care să pună la temelia naţiei oameni cu totul noi, capabili să ducă ţara spre scopul final, care este Învierea. Prin aceasta, Mişcarea Legionară se distinge clar în spectrul social, ne-aparţinând lumii materiale, ci transigurându-se în plan spiritual, servind drept generator permanent de spirit pornit spre jertfă şi elemente umane arhetipale ce vor trebui să stea la baza viitoarei naţii.
Comparată cu celelalte grupări sau partide politice din perioada interbelică, ce îşi asumaseră ca scop reprezentarea naţiunii în plan politic, Mişcarea Legionară se remarcă încă de la început, înlocuind scopul în sine cu misiunea. Cu alte cuvinte, Legiunea nu va trebui să deţină un scop, ci o misiune. În timp ce scopul, odată cu atingerea sa, iniţiatorii îşi opresc acţiunile primind recompensa aşteptată, misiunea legionarilor reprezintă dorinţele milenare ale poporului, ce nu vor fi niciodată satisfăcute, decât odata cu ,,Învierea neamului’’. Acest lucru transfigurează Mişcarea în plan spiritual, nemaiaparţinand acestei lumi materiale. În timp ce, toate celelalte mişcări sunt destinate spre ruinare, datorită caracterului strict material, Mişcarea Legionară îşi păstrează caracterul etern în legătură permanentă cu spiritul neamului şi cu liantul indisolubil: Biserica lui Hristos.
Pe când celelalte partide, prin doctrină şi program politic, îşi rezumă activitatea doar în cadrul lumii materiale, păstrând nucleul şi metodele de luptă doar atâta timp cât ele sunt în concordanţă cu spiritul vremii, Mişcarea Legionară îşi păstrează permanent şi intact programul doctrinar şi însuşi spiritul ei de-a lungul timpului, întotdeauna adaptând vremurile la esenţa ei şi niciodată invers.
Partidul politic, prin însuşi definiţia sa, reprezintă interesele, în primul rând materiale, ale unui grup de oameni, realizând în plan politic dorinţele celor pe care îi reprezintă. De aceea, măsurile pe care partidele le iau sunt întotdeauna pe termen scurt, satisfăcând temporar nevoile locuitorilor “cetăţii”. Din aceasta cauză, acestea sunt destinate pieirii încă de la înfiinţarea lor. Un argument în acest sens vine şi întăreşte afirmaţia anterioară: sistemul electoral este falimentar, creează doar discrepanţe între clasele sociale, fiind principalul vinovat pentru degradarea stării de linişte a societăţii şi cauza principală a conflictelor interne. Aşadar, se consideră că cel ce va deţine mai mult decât jumătate din voturi, va câştiga. Acest lucru face ca întreg sistemul democratic să devină falimentar, 51 % din voturi nu pot reprezenta Adevărul, ci nu fac decât să mărească distanţa între clasele sociale.
Expresia “omul trebuie caştigat” înseamă pentru organizaţiile burgheze sau revoluţionare de stânga “a-l convinge să voteze pentru o anumita listă” (versiunea burgheză), sau „”să iasa pe baricade pentru scopurile proletariatului internaţional” (versiunea socio-comunistă). Pe când, în Mişcarea Legionară „a-l câştiga” înseamnă a-l modifica interior. Astfel, mijloacele, metodele legionare diferă profund de ale celorlalte grupări.
Sistemul democrat este prezentat ca falimentar în ochii legionarilor, deci trebuie să piară. De aceea, metodele si misiunea legionară sunt greu înţelese de politicienii obişnuiţi cu metodele clasice, fie ele burgheze sau revoluţionare. Democraţii nu pot pricepe un partid politic care să nu urmarească în mod exclusiv şi imediat ajungerea la putere; socialiştii revoluţionari nu pot înţelege existenţa unei organizaţii revoluţionare care să nu urmarească rasturnarea unui guvern printr-o acţiune de forţă.
“Înainte să schimbi Impieriile trebuie să schimbi oamenii” – acestea sunt cuvintele pe care le mărturiseşte Sfântul Ioan Botezătorul şi care sunt preluate, după 2000 de ani, de către Corneliu Zelea Codreanu, care realizează importanţa înfiinţării unei adevărate şcoli, care să dea ţării modele de cinste şi exemple de moralitate.
Încă de la început, Corneliu Zelea Codreanu, scoate în evidenţă necesitatea acestei şcoli şi începe prin a face menţiunea că piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul, nicidecum programul politic: “Ţara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe”.
Din această şcoală va trebui să iasă un om cu calităţi de erou. El va trebui să crească şi să-şi facă educaţia în interiorul Legiunii, niciodată separat de Biserică, să îşi însuşească calităţile eroului, în care să fie dezvoltate toate posibilităţile de mărire omenească “ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru”.
Acest erou, ieşit din şcoala legionară, va şti să facă şi programe politice.
Aşadar, Codreanu surprinde într-un mod cu adevărat unic şi revoluţionar principalele cauze ale falimentării sistemului democratic şi aduce în acelaşi timp soluţia pentru ieşirea din degradarea morală, degradare care ajunsese să cuprindă întrega viaţă a oamenilor.
Rezultatul unei asemenea şcoli va fi legionarul, omul nou, ce va fi trimis mijlocul lumii la fel cum Iisus şi-a trimis apostolii: să trăiască , să lupte, să sufere, să se jertfească şi în final să învingă.
Depăşind cu mult patriotismul clasic şi deschizând orizonturi noi în simţirea şi-n concepţia de trăire a omului, Mişcarea Legionară se înscrie în istorie ca un naţionalism spiritualist, social şi revoluţionar.
- CONCURS. Particularităţi ale Dreptei româneşti - 22 aprilie 2013