Un lucru de care suntem cu toţii conştienţi este acela că avem norocul de a fi generaţia ce nu a trăit în neajunsurile regimului comunist, ci s-a născut liberă, într-o societate condusă majoritar de partide cu ideologii ce nu au tins spre extremism. Părerile sunt şi de această dată împărţite, în funcţie de vârstă.
Dacă unii arată un sentiment clar de repulsie faţă de vremurile trecute şi de comunismul reprezentat de o politică de extremă stânga, alţii, care sunt de regulă mai în vârstă sau ce au aparţinut unei clase sociale mai joase, nebeneficiind de o educaţie adecvată, deplâng căderea sistemului comunist şi se gândesc cu nostalgie la vremurile trăite de ei.
Părerea mea este că nu îi putem condamna nici pe aceştia şi aici mă gândesc la faptul că ceea ce le-a oferit lor comunismul a fost ceea ce şi-au dorit şi ce au vrut să cunoască. Poate că atât şi-au dorit ei, nimic mai mult. Nu poţi condamna asemenea idei, deoarece ele au fost cultivate şi implementate în minţile oamenilor pe o perioadă atât de îndelungată, încât acceptarea lor a devenit din ce în ce mai uşoară. Atunci când eşti privat de alte realităţi, singura realitate validă este cea pe care ai trăit-o şi pe care o trăieşti. Liderii comunişti erau conştienţi de acest lucru şi au avut grijă să manipuleze oamenii prin a-i priva de orice sursă de informaţie ce ar putea arăta o altă realitate, o altă comunitate – una în contradicţie cu cea pe care o trăiau ei. Astfel, cele două ore de program de televiziune pe care le aveau românii erau umplute de aceeaşi propagandă comunistă de extremă stîngă, croită în jurul liderului suprem, care servea drept model şi nu avea niciun defect, ba chiar era prezentat ca fiind supra-om.
În bătălia dintre comunism, ca şi formă de guvernare de extrema stângă, şi democraţie, care s-a dus pe plan internaţional, armele au fost ideologice, iar vestul Europei a văzut în radio o armă ce poate schimba soarta acestei bătălii. A luat naştere astfel Europa Liberă, un post de radio apărut tocmai din dorinţa de a prezenta oamenilor şi o altfel de realitate, una cu care nu toţi au luat contact. Acest lucru a dat speranţă oamenilor şi putem spune că a fost unul dintre factorii ce au declanşat revoluţia ce a pus capăt tiraniei comuniste.
Fiind născut după căderea regimului comunist, nu am trăit sub opresiuni de natură economică şi civilă, dar îmi pot face o idee uitându-mă spre China, unde nu de mult timp conducerea de partid şi de stat şi-a impus viziunea până şi în cinematografie, interzicând difuzarea filmului „Avatar”, deoarece promova ideea unei revoluţii.
Beneficiile unei guvernări de dreapta nu se rezumă doar la o libertate a individului, ci deopotrivă la o libertate a economiei, sau o implicare cât mai mică posibil a statului în aceasta şi încurajarea unei competiţii pe cât de mult posibil constructivă.
Dacă într-un stat guvernat de dreapta economia prosperă şi este susţinută de competiţia constructivă dintre firmele ce oferă bunuri şi servicii, cea de stânga încearcă să ofere mai multă putere proletariatului, fapt realizat prin descurajarea atât a micilor întreprinzători, cât şi a întreprinzătorilor străini, susţinând mai mult o economie de piaţă internă în care preţurile să fie mai de grabă impuse de cei ce consumă şi nu de cei ce produc.
Acest factor este unul de importanţă majoră şi ne ajută să înţelegem de ce au existat şi vor exista mereu discrepanţe între aceste două ideologii, care caută să câştige de partea lor atât persoanele ce deja sunt favorizate, cât şi cele ce se află în tabăra adversă.
Datorită acestui fenomen, al schimbărilor de idei şi datorită formării unor alianţe între partide de orientări diverse, putem spune că în România graniţele au tendinţa de a dispărea. Astfel, este posibil ca ideologia după care vom fi conduşi să îşi piardă din însuşirile specifice ce o definesc ca fiind de dreapta sau de stânga şi să tindă mai de grabă spre una de centru, cu trăsături din ambele tabere şi ce să atragă de partea ei atât întreprinzătorii, cât şi oamenii de rând.
Nu trebuie să uităm însă că nu există o ideologie perfectă, sau un sistem de guvernare perfect şi că este greu să convingi omul de rând că o creştere a unui impozit sau o scădere a salariului poate fi cea mai avantajoasă soluţie pentru a depăşi o perioadă de criză, cu atât mai mult cu cât al lui este buzunarul din care se vor lua aceşti bani.
Totodată, nu ar trebui să uităm nici de experienţa neplăcută trăită de români şi nici de victimele revoluţiei, ce şi-au dat viaţa pentru ca noi să trăim într-o societate mai bună şi, mai presus de toate, liberă, în care atât dreapta, cât şi stânga se bucură de drepturi egale şi de o bătălie corectă pe plan ideologic, bătălie în care câştigătorul va fi ales de omul de rând, ce îşi va reprezenta interesele prin exercitarea dreptului de vot.
