„Există unii care recunosc existenţa unor principii neschimbate pentru orice ordine adevărată şi, crezând cu fermitate în ele, nu se lasă duşi de evenimente, nu cred în « istorie » şi în « progres » ca entităţi misterioase supraordonate, se pricep să domine forţele mediului şi să le reconducă la forme superioare şi stabile. Pentru ei, aceasta înseamnă a adera la realitate.” (Julius Evola).
Tânjesc cu ardoare după o reacţiune nemiloasă faţă de degenerarea ţesutului social, care se produce sub ochii noştri, printr-o atent şi metodic dirijată operaţiune de secularizare extremă.
Vădesc o aversiune de neînvins împotriva schizofreniei totalitare care impune cu forţa egalitarismul utopic, relativismul, uniformizarea intelectelor, eradicarea diferenţelor şi dubla-măsură ca instrument al înfăptuirii unor deziderate care alienează şi anihilează judecata umană.
Manifest o repulsie insurmontabilă faţă de retorica privind „beneficiile” unei diversităţi delirante şi faţă de valorile răsturnate ale lumii de azi, care agresează şi dezorientează minţile.
Denunţ ipocrizia instrumentalizării problemelor şi nedreptăţilor sociale, pentru a controla mintea umană şi a intensifica în cel mai înalt grad spiritul de obedienţă.
Dezaprob lipsa de consideraţie faţă de instituţiile primordiale ale societăţii, precum familia sau Biserica, denunţate ca arme ale „suveranităţii masculine”, respectiv ale „fundamentalismului ortodox”, care produce o inversare a normalităţii şi anormalităţii.
Resping conceptul umanistic al progresului tehnologic nemărginit al civilizaţiei umane, în numele căruia se demolează bazele spirituale ale societăţii. Fără o pătrundere în profunzime a resorturilor şi a implicaţiilor care vor decurge ineluctabil, sufletele vor fi alterate de către noul cult pseudo-mântuitor al tehnicii.
Condamn fără echivoc primatul materiei în faţa spiritului şi întunecarea minţii provocată de profitul economic şi motivaţiile comerciale. Filozofia materialismului cucereşte şi subjugă mintea umană.
Înfierez vasalitatea şi plecăciunile umile faţă de Marile Puteri, fie că poartă denumirea Uniunii Sovietice sau a Uniunii Europene. Lipsa de fermitate şi de principialitate a clasei politice care aduce omagii noilor seniori este dezgustătoare şi provoacă efecte istorice imposibil de controlat.
Dezavuez manipularea discursului tradiţionalist de către actori cinici şi ipocriţi ai scenei politice, animaţi de un dispreţ profund faţă de Adevăr şi Libertate şi de o nesăbuită înclinaţie către duplicitate şi ignoranţă.
Este inacceptabilă întâietatea cantităţii în detrimentul calităţii. Argumentul numeric, atât de invocat astăzi, desfiinţează competenţa şi autoritatea legitimă.
Clasei conducătoare cleptocratice şi mincinoase îi contrapun o elită însufleţită de principii conservatoare autentice, cu respect faţă de sacralitatea Tradiţiei, faţă de valorile creştine imuabile şi concepţia privind stabilitatea naturii umane. Coagularea unei astfel de elite, alcătuite din indivizi cu vocaţie, cu inteligenţă şi aptitudini, nu poate fi demobilizată de vicisitudinile şi obstacolele care vor apărea pe parcurs. Precauţia şi spiritul combativ sunt virtuţi primordiale.
Susţin preceptul fundamental al ierarhiei, ca forţă motrice a rânduielii organice şi naturale. Generaţiei actuale, martore a suprimării autonomiei şi libertăţii individului, îi este imperios necesară înţelegerea ierarhiei, în absenţa căreia ordinea ar reprezenta un deziderat lipsit de conţinut.
Pledez pentru recuperarea unei discipline a spiritului care să constituie antidotul prin care să fie opusă rezistenţă infecţiilor sociale care se extind cu rigurozitate îmbolnăvind organismul viu al societăţii.
Evidenţiez rolul substanţial al ortodoxiei şi al Bisericii în bătălia desfăşurată împotriva nepăsării unor segmente din ce în ce mai largi ale populaţiei, într-un moment delicat, în care secularizarea şi mondializarea se află în ofensivă pe diferite fronturi.
Afirm răspicat importanţa tradiţionalismului aristocratic, ca unic set de valori şi norme care să înfrunte rătăcirile seculariştilor şi programele de primenire socială sortite să producă o calamitate socio-morală. Credinţele statornicite în sânul comunităţilor şi transmise din generaţie în generaţie, loialitatea, ierarhia şi autoritatea, acceptarea unei schimbări graduale, sunt principii ale unui stil de viaţă natural şi echilibrat şi caracteristice unui spirit anti-decadent. Un spirit care să perpetueze atitudinea conservatoare.
Declinul societăţii contemporane nu este ireversibil. O schimbare socio-culturală de importanţă crucială, fundamentată pe elita dominată de spiritul tradiţionalist, va inversa traseul descendent al lumii de azi. Niciun criteriu sau argument în favoarea procesului secularist de corupere a minţilor nu poate substitui adevărul guvernat de Tradiţie.
Triumful spiritului tradiţionalist, conştient şi neresemnat în faţa trivializării şi a decadenţei, va asigura dăinuirea energiilor vitale, temelii ale lumii de mâine.
Un comentariu la „CONCURS. Scurtă pledoarie pentru un spirit tradiţionalist”
Comentariile sunt închise.