Deşi lunga suferinţă a ultimului său lustru de viaţă pămîntească, dramatic accentuată în ultimele luni, ne-a obişnuit cumva cu gîndul înfiorat al iminentei despărţiri, vestea că Părintele Iustin Pârvu, ultimul mare legionar celest al Ortodoxiei româneşti, a închis definitiv ochii, în cetatea sa duhovnicească de la Petru-Vodă, e greu de primit şi greu de dat mai departe, cîntărind dureros nu doar cît sfîrşitul unui om încununat de sfinţenie, ci cît sfîrşitul marşului legendar al unei întregi generaţii mărturisitoare, ivite din efervescenţa creştină şi naţională a primei jumătăţi a secolului XX, mucenicită şi transfigurată sub marea prigoană comunistă din a doua lui jumătate şi îngăduită de Dumnezeu să strălumineze pilduitor începuturile deloc line ale noului veac şi mileniu.
S-au stins rînd pe rînd, din 1989 încoace, ca nişte faruri călăuzitoare din tîrziul acestei lumi, sfinţiţii ctitori, primenitori şi îndrumători ai monahismului românesc contemporan (îi înşir în ordine alfabetică, după numele călugăresc): Adrian Făgeţeanu, Andrei Scrima, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Valeriu Anania, Benedict Ghiuş, Cleopa Ilie, Dionisie Ignat, Grigorie Băbuş, Ilarion Argatu, Ioanichie Bălan, Nicolae de la Rohia, Paisie Olaru, Paulin Lecca, Petroniu Tănase, Sofian Boghiu, Teofil Părăian, Vasile Vasilache etc., ca şi atîţia legendari preoţi de mir (îi înşir tot alfabetic, dar după numele mare): Dimitrie Bejan, Liviu Brânzaş, Gheorghe Calciu, Constantin Galeriu, Nicolae Grebenea, Miron Mihăilescu, Athanase Negoiţă, Zosim Oancea, Ioan Sabău, Dumitru Stăniloae, Constantin Voicescu, Gavril Zob şi mulţi alţii.
Şi iată că în tîrziul serii de duminică 16 iunie 2013, la 94 de ani (împliniţi pe 10 februarie), răpus trupeşte de cancerul ajuns la metastază, a trecut în veşnicie şi Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, intrat la călugărie încă din 1936, tuns monah în 1940 şi hirotonit în 1941, preot misionar pe frontul de răsărit în cruciada antibolşevică, fost deţinut politic (1948-1964), ctitor al Mănăstirilor Petru-Vodă (de călugări, 1991) şi Paltin (de maici, 1999), precum şi al aşezămintelor aferente (azil de bătrîne, centru de plasament pentru copii, spital), iar mai recent, întru dreapta pomenire a martirilor Crucii din temniţele şi lagărele comuniste, al schitului iniţial de la Aiud (2002) şi al Mănăstirii de la Poarta Albă-Galeşu (2012, încă în construcţie).
Va odihni alături de Părintele Gheorghe Calciu şi de poetul Radu Gyr în gura de rai de la Petru-Vodă, în pămîntul său natal, peste care a tras coviltir ceresc de sfinţenie veghetoare şi unde ostenitoarelor obşti le rămîne să ducă mai departe, la înălţimea cuvenită, vrednicia lui duhovnicească şi patosul lui naţional. Petru-Vodă va rămîne, fără îndoială, un loc binecuvîntat de pelerinaj ortodox românesc, în care viaţa neamului va fi slujită perpetuu şi deopotrivă de cei vii şi de cei adormiţi.
Dumnezeu să-l odihnească şi să-i apere moştenirea.
Mănăstirea Petru Vodă anunţă: „Înalt Prea Sfinţitului Teofan al Moldovei a venit la Mănăstirea Petru Vodă la prima oră a dimineţii, astăzi, Luni, 17 Iunie, şi a făcut un scurt parastas pentru Părintele Justin, de curînd mutat din lumea aceasta la cea veşnică.
După parastas, împreună cu obştea mănăstirii s-a hotărît ca înmormîntarea părintelui stareţ să aibă loc Joi, 20 Iunie, în incinta Mănăstirii Petru Vodă. Pentru aceasta, s-a hotărît ca Sfînta Liturghie să înceapă la ora 9.00 dimineaţa (ora Bucureştiului), iar Slujba Înmormîntării la ora 12.00, în continuarea Sfintei Liturghii.
Fiii duhovniceşti ai Părintelui Justin sînt chemaţi să vină să se închine începînd de astăzi, pentru a evita, pe cît va fi cu putinţă, aglomeraţia mulţimii de oameni la care ne aşteptăm pentru ziua de Joi, 20 Iunie. Vă mulţumim pentru înţelegere.”
Scriitor, publicist, editor, director literar al Editurii Christiana, redactor-şef al revistei Lumea credinţei, vice-preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini şi preşedinte de onoare al Asociaţiei „Rost”. Ultima carte publicată: ”O introducere în creștinism” (Ed. Christiana, Bucureşti, 2016).