Institutul de Cercetare a Calităţi Vieţii (ICCV) a publicat luna trecută raportul Strategie de politici sociale: România 2013-2020, coordonat de Cătălin Zamfir, care invită la o dezbatere în paginile revistei Inovaţia socială. Raportul poate fi citit integral aici. Voi prezenta doar ideile principale.
Situaţia socială fără precedent a ţării necesită revizuirea politicii sociale, care organizează sistemele de asigurări (educaţia, sănătatea, ajutorul de şomaj), susţine familiile cu copii şi asigură protecţia grupurilor vulnerabile.
Starea socială a României în 2013
Este rezultatul întâlnirii economiei cu politicile sociale. Economic, România se plasează pe ultimele locuri în UE. Locurile de muncă salariale s-au redus la jumătate în 23 ani (4,3 mil. în 2011), ceea ce a dus la scăderea surselor bugetare pentru programele sociale. Creşterea ocupaţiilor nesalariale nu a reprezentat o alternativă pentru că a oferit venituri fluctuante, deseori neasociate cu asigurări sociale şi medicale. Doar 2% din populaţia ocupată sunt patroni.
Deprecierea valorii muncii este factorul principal al sărăciei. Au apărut noi forme de exploatare a muncii, prost plătite, cu riscul alunecării spre delincvenţă şi efecte sociale negative. Salariul mediu a crescut modest în 23 ani (124%), iar salariul minim reprezintă 62% din valoarea celui de pornire (1989)[1].
Sărăcia afectează populaţia activă economic: 19% dintre români trăiesc în sărăcie relativă, faţă de 8,9% media din UE. Deţinerea unui loc de muncă nu mai este o garanţie a evitării sau ieşirii din sărăcie.
În 1989 o familie cu doi copii şi două salarii minime pe economie se afla la limita minimului decent de viaţă. Acum ea acoperă 48% din coşul minim necesar unui trai decent. Toate familiile cu salarii mici se afundă în 2013 în sărăcie.
Altă sursă de sărăcie este îndatorarea. În 2006 populaţia României a devenit debitor net faţă de bănci; creditul a depăşit valoarea economiilor depuse în bănci.
Cheltuielile sociale publice sunt, ca procent din PIB, cele mai scăzute din Europa: 21% faţă de 35% media în UE. România atribuie 35,9% din buget pentru protecţia socială (în 2010), faţă de media UE – 39,9%. Resursele financiare scăzute au, printre alte cauze, şi politica de îndatorare publică iraţională. În 2010 România s-a îndatorat cu 20 mld. euro, fără o explicaţie clară a necesităţii şi utilizării banilor; bugetul este şi astăzi grevat de îndatorarea de atunci.
Ajutorul de şomaj a devenit cronic şi s-a transformat în neocupare şi din cauza politicilor ocupaţionale ineficiente. Neocuparea reală este mult mai mare decât cifra şomajului.
Alocaţia pentru copii, principala formă de ajutor a famiilor cu copii, s-a depreciat în raport cu salariul. Dacă în 1989 ea reprezenta 11,5% din salariul minim, în 2013 ea este 8,3%. Marketizarea serviciilor sociale (educaţie, cultură, sănătate) a grevat suplimentar bugetele familiilor.
Veniturile ocazionale reduc temporar greutăţile unei familii, dar o fixează într-o stare socială marginală cronică.
Tolerarea corupţiei este un factor important de sărăcire şi de distorsionare a economiei. Deşi promovarea concurenţei în economie a fost un obiectiv politic central, ca mecanism reglator al preţurilor, intervenţia monopolurilor este substanţială în domeniile carburanţilor, telefoniei fixe şi mobile, al distribuţiei de electricitate, gaze naturale, energie termică sau al distribuţiei anumitor medicamente.
Probleme sociale grave (abandonul şcolar, persoanele fără acte de identitate, mai ales copii) sunt deseori ignorate de politicile publice.
ICCV estimează că în prezent circa jumătate din populaţia ţării este săracă sau la marginea sărăciei, cu şanse mici de a-şi îmbunătăţi viaţa. În marile oraşe au apărut pungi de sărăcie extremă (comunităţi care trăiesc folosindu-se de gropile de gunoi).
Cei mai afectaţi de sărăcie sunt copiii şi tinerii sub 25 ani, resursa esenţială a României viitoare. În ţara noastră copiii sunt categoria cea mai afectată de sărăcia relativă (48,7%) faţă de media UE (26,9%). Sărăcia copiilor reprezintă mai ales lipsa oportunităţilor de creştere şi de dezvoltare normală. Prin anumite politici de protecţie socială, în unele ţări din UE o familie cu copii depăşeşte mai repede pragul sărăciei, decât una fără copii.
Copiii cu situaţia cea mai gravă provin din pungile de sărăcie extremă (copii practic fără şanse de incluziune socială), familiile cu sărăcie cronică, monoparentale sau cu părinţi plecaţi în străinătate sau din starea de abandon.
Rata de ocupare a tinerilor între 18 şi 24 de ani este de doar 23,9%. De doi ani a apărut o problemă socială nouă: cum vor fi sprijiniţi cei aproape 40% din tinerii de 18 ani să-şi ia bacalaureatul? Pentru doi ani consecutivi, dintr-o cohortă de 225.000, mai puţin de 200mii intră în bacalaureat din cauza abandonului şcolar, iar dintre aceştia doar 100mii îl promovează.
Alte probleme sociale grave sunt accesul dificil la locuinţe şi creşterea îndatorării populaţiei, în condiţiile scăderii predictibilităţii veniturilor obţinute din muncă. România se situează pe locul II în UE la indicatorul locuinţe supraaglomerate (57,7% în 2009). În 2009 începe să crească proporţia celor care nu-şi achită la timp cheltuielile obligatorii. Cele mai multe restanţe se înregistrează la cheltuielile pentru utilităţile locuinţelor (49,4%).
Politica economică
ICCV propune drept obiective sociale prioritare creşterea ocupării salariale şi creşterea valorii muncii. Politica fiscală şi salarială trebuie să facă munca rentabilă.
Pentru o economie stabilă ar trebui încurajate acumularea de capital şi investiţiile naţionale, susţinute întreprinderile de nişă (IT, agricultura bio, industria alimentară şi a mobilei), IMM-urile şi antreprenoriatul local; economia trebuie curăţată de corupţie.
Direcţiile politicii sociale până în 2020
- Consolidarea sistemului actual de protecţie socială
- Sistemul de pensii: Pilonul II are efecte negative asupra Pilonului I şi grevează salariile. Se va evalua contopirea lui cu Pilonul I sau III. Pensiile speciale trebuie eliminate şi pensia trebuie calculată după o formulă unică. Veniturile netaxate trebuie desfiinţate (contractele de mandat ale unor manageri, plăţile compensatorii, salariile de bază primite de militari/magistraţi la ieşirea la pensie).
- Alocaţiile pentru copii trebuie cuplate cu responsabilizarea părinţilor.
- Creşterea accesibilităţii la servicii sociale.
- Scoaterea copiilor şi tinerilor din starea de sărăcie absolută este o urgenţă; tinerii ajung săraci printr-un mecanism intergeneraţional de perpetuare a sărăciei. ICCV propune elaborarea unui program naţional până în dec. 2013, care să fie pus în aplicare din 2014.
- O strategie de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială, cu o lege nouă de funcţioare şi apropierea asistentului social de comunitate şi de şcoală.
- Programe punctuale: acte de identitate personală pentru toţi, şcoală pentru toţi, program de locuinţe sociale la nivelul a 75% din nevoile actuale până în 2020, politică salarială cu impozitarea progresivă a veniturilor.
- În ceea ce priveşte problemele social-economice ale romilor, ele se întrepătrund cu cele ale restului populaţiei şi trebuie să fie tratate integrat cu programele dedicate întregii populaţii. Este nevoie de dezvoltarea unei concepţii de includere a problemelor romilor în problematica social-economică a întregii populaţii şi de elaborarea unor programe complementare pe aspecte specifice.
- E necesar un sistem de monitorizare a problemelor sociale ale României, care să ofere date consolidate politicilor publice.
În situaţia actuală de criză, politica socială poate aduce o contribuţie importantă la relansarea social-economică şi politică a României. Dar creşterea calităţii vieţii în comunitate nu depinde doar de stat, prin funcţia sa socială, ci şi de agenţii economici, mass media, şcoală, iniţiativele cetăţeneşti şi de culte.
1 80% din salarii sunt mai mici decât salariul mediu pe economie.
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019
Un comentariu la „Dezbatere la ICCV: despre sărăcia din România anului 2020”
Comentariile sunt închise.