Update (19 oct.): Varianta scurtată a acestui articol a fost publicată de săptămânalul VIAŢA MEDICALĂ (nr. 42 /2013).
Luna trecută MTS a lansat în dezbatere publică Strategia Naţională pentru Tineret 2014-2020, care are două aspecte asupra cărora vreau să mă opresc.
Cadrul general
În România natalitatea s-a redus drastic în ultimii 23 de ani. Aceasta, alături de emigraţie, a condus la dezechilibre majore în sistemele de educaţie, pe piaţa muncii, în sistemul de protecţie socială, ca şi în evoluţia structurii populaţiei României. În prezent, şi mai ales în perspectivă, reducerea numărului de tineri creează îngrijorare în rândul opinei publice.
Structura pe ramuri a economiei româneşti este dominată de industrie (din punctul de vedere al contribuţiei la PIB ea acoperă cca 30%) şi de agricultură (din punct de vedere al forţei de muncă ocupate – aproximativ 30%). Serviciile sunt subreprezentate în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă în comparaţie cu media UE27 (doar 8% din totalul locurilor de muncă). Sectorul public este relativ redus, reflectând capacitatea limitată a economiei de a genera venituri din impozite şi taxe.
În ultimul an revigorarea economică este vizibilă (scăderea deficitului bugetar, menţinerea inflaţiei la un nivel acceptabil şi chiar un ritm de creştere economic superior mediei europene), dar economia nu a atins încă nivelul de dinaintea declanşării crizei economico-financiare din 2008 şi are încă un echilibru fragil.
De altfel, în 2008 rata sărăciei era de trei ori mai mare în mediul rural decât în cel urban, iar ponderea persoanelor cu studii superioare era de 23% în urban, faţă de 3% în rural.
Situaţia tinerilor din România
Acum avem mai mult de 6 milioane de tineri între 15 și 34 de ani, dar ponderea lor în populaţie a scăzut de la 32% în 2003 la 28,6% în 2012.
Scăderea din ultimii 10 ani este mai accentuată la noi decât în alte ţări UE. Proiecţiile EUROSTAT arată că se așteaptă o scădere abruptă până în 2060 a ponderii tinerilor în populaţia totală, iar România este printre ţările afectate în mai mare măsură de acest fenomen.
Rata de fertilitate în România a fost în 2011 de 1,3, mai mică decât media UE (1,6 ) și departe de nivelul de înlocuire a generaţiilor.
Copiii și tinerii au fost constant în ultimele decenii categoriile de vârstă cele mai expuse sărăciei. Mai mult de un sfert dintre tinerii între 18 și 24 de ani se află în sărăcie relativă, ceea ce situează România între cele trei ţări cu situaţia cea mai gravă din UE-27. În același timp, nivelul sărăciei este în creștere în ultimii ani. Dintre toate grupele de vârstă, riscul de sărăcie persistentă cel mai ridicat îl au tinerii sub 18 ani (28,6% în 2010). Mai mult de o treime dintre tineri sunt în risc de sărăcie sau excluziune socială, respectiv de 40,3%, faţă de 24,3% în UE-28. Tinerii nu au acces la locuinţe; 44,9% dintre persoanele angajate full-time locuiesc cu părinţii faţă de 38% în UE. Acest lucru influenţează comportamentul tinerilor pentru decizia de a se căsători şi a avea copii. Vârsta medie la prima naștere a crescut de la 22,4 ani în 1990 la 26 de ani în 2010. Vârsta la prima căsătorie a crescut de la 22 la 26 de ani pentru femei și de la 25 la 29,1 ani pentru bărbaţi.
Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani în România (63,8% în 2012) este mai mică decât media Uniunii Europene (68,5% în 2012) şi se estimează că ţinta naţională, de 70% până în anul 2020, este greu de atins. Deşi forţa de muncă tânără reprezintă una dintre resursele cele mai importante pentru atingerea ţintei europene, accesul la ocupare al tinerilor este scăzut. Doar pentru grupa de vârstă 30-34 de ani se înregistrează un nivel al ratei de ocupare apropiat de nivelul european (de 77%), toate celelalte grupe de vârstă situându-se considerabil sub valorile UE-28.
În 2011 30% dintre tineri erau săraci, deşi aveau un loc de muncă. Sărăcia salarială e în creştere.
Prima prioritate a tinerilor (1⁄3) este găsirea unui loc de muncă mai bun. Majoritatea tinerilor (62%) consideră că sprijinul pentru tineret al autorităţilor publice ar trebui să fie acordat în primul rând în vederea accesului la un loc de muncă.
Rata șomajului este de 7%, în timp ce în rândul tinerilor sub 25 de ani se înregistrează o valoare alarmantă de 22,7%. O mare parte a șomajului în rândul tinerilor este cronicizat, prelungindu-se pentru mai mult de 1 an.
Aproximativ un sfert dintre tinerii din România (27%) și-au exprimat dorinţa de a deschide o afacere. Cel mai vizat domeniu este cel al comerţului. Totuşi, 1 tânăr din 100 decide să înceapă o afacere pe cont propriu, faţă de 1 din 4 tineri în Cehia, Polonia sau Ungaria. Cele mai frecvente cauze invocate sunt lipsa banilor şi birocraţia.
Participarea tinerilor la activități culturale este mai degrabă ocazională, marea majoritate a tinerilor neincluzând preocupări din această sferă în programul lor obișnuit. Un sfert dintre tineri spun că nu citesc literatură niciodată; 8% fac acest lucru zilnic, 20% de 2-3 ori pe săptămână, 24% de 2-3 ori pe lună, în timp ce 20% nu citesc literatură decât de 2-3 ori pe an. 80% dintre tineri se uită zilnic la televizor..
“În România sunt o serie de fenomene care indică insuficienţa planificării familiale și a educaţiei pentru sănătatea reproducerii, în special pentru categoriile vulnerabile social.” Aproape unul din zece copii a fost născut în 2010 de o tânără cu vârsta între 15 și 19 ani. “Tinerele de 15‐19 ani au contribuit (sic) în medie, în ultimii ani, cu aproximativ 10% la totalul avorturilor înregistrate anual.”
Ponderea naşterilor în afara căsătoriei s-a dublat aproape în ultimii 20 de ani (de la 15% în 1992 la 27,7% 2010). Majoritatea mamelor tinere necăsătorite locuiesc în rural și 60,2% au sub 25 ani.
Incidenţa suicidului la tinerii de 15‐19 ani a fost de 6,3 decese la 100.000 locuitori în 2011, cu aproximativ 50% peste media europeană în 2010. În România există o tendinţă de creştere cu 7,2% faţă de 2005, în contextul unui uşor declin înregistrat la nivelul UE.
Datele statistice arată creşterea obezităţii, a sedentarismului, consumului de alcool şi a fumatului de la vârste relativ mici şi o incidenţă în creştere a consumului de droguri. Se înregistrează o tendinţă de creștere a consumului de substanţe psihoactive în rândul tinerilor de 16 ani, ponderea fiind de 10% în 2011, de două ori mai ridicată decât în 2007.
În ultimii ani fenomenul traficului de persoane se extinde. Pentru prima dată, în 2010 numărul cazurilor detectate a depășit 1000 de persoane.
Majoritatea victimelor înregistrate sunt foarte tinere, mai ales în ceea ce privește exploatarea sexuală, dar și a celei pentru muncă.
Victimele exploatării sexuale au în marea lor majoritate vârste între 14 și 25 de ani și au studii medii. Minorii alcătuiesc aproximativ un sfert din totalul persoanelor traficate, în special cei din intervalul de vârstă14-17 ani și provin din familii dezorganizate sau din centrele de plasament.
Despre direcţiile de acţiune ale Strategiei
Obiectivul general al Strategiei este susţinerea participării active a tinerilor la viaţa economică, socială, culturală şi politică a ţării.
Aici sunt două aspecte asupra cărora vreau să mă opresc.
Una dintre direcţiile de acţiune va fi “facilitarea accesului tinerilor la serviciile de sănătate, făcându-le mult mai prietenoase față de pacienți”, alta – “încurajarea realizării educaţiei de la egal la egal pentru sănătate prin susţinerea proiectelor de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală şi atenuare a impactului infecţiei cu HIV”.
În prezent copiii cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani pot, conform legii, să se prezinte la medic fără un părinte doar pentru probleme de sănătate a reproducerii şi sexualitate (legea 95/2006, art. 650 – despre acordul pacientului informat). Avorturile la cerere se pot face de la 16 ani fără semnătura părintelui; de aici cifra de 10% dintre avorturi la fete sub 18 ani (şi problemele de sănătate subsecvente). Toate avorturile la cerere sunt decontate din bugetul asigurărilor sociale de stat; coplata e de 200 lei. În condiţiile în care programul de FIV decontat de Casă a început în iunie pentru 2013, din lipsa fondurilor, iar FIV se decontează doar dacă se finalizează cu o naştere (adică cu un copil), se pune întrebarea care este obiectivul alocării banilor din sănătate într-o ţară cu deficit demografic? Statul plăteşte circa 5 milioane de euro pe an pentru avorturi, conform unui studiu din 2012, care e cel puţin orientativ, deşi nu e făcut de un institut de sănătate publică. De altfel, nici nu avem un asemenea studiu.
În ceea ce priveşte termenul “prietenos” folosit mai sus, el este valabil şi acum, întrucât medicul specialist nu eliberează un document medico-legal de efectuare a întreruperii de sarcină, indiferent de vârsta pacientei. Acest termen mă duce cu gândul şi la propunerile ale unor oameni politici de a deconta mijloace contraceptive din banii asiguraţilor şi de a le distribui minorilor fără acordul părinţilor.
O altă direcţie de acţiune cuprinde “promovarea unui pachet integrat dedicat tinerilor, de educație pentru sănătate și educație sexuală” şi “elaborarea unui set de măsuri de conștientizare și planificare familială dedicată tinerelor din categorii vulnerabile sociale în risc de a naște precoce”. De curând OMS a publicat un ghid pentru predarea educaţiei sexuale începând din grădiniţă, care necesită un stomac tare pentru a fi citit.
Acest ghid, mult contestat, dar în vigoare, şi o serie de politici elaborate la Bruxelles trebuie dezbătute şi de ministerul tineretului, care riscă să rămână fără “obiect” de activitate. Dar cei care trebuie să deschidă dezbaterea sunt profesioniştii din sănătate şi educaţie, care, dacă nu mai sunt tineri, au datoria să fie înţelepţi, măcar pentru viitorul lor de pensionari.
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019