Un număr de ONG-uri semnează astăzi un document cu Iulian Capsali, candidat la Parlamentul European, prin care acesta se obligă să respecte zece principii, în eventualitatea că va fi ales, în schimbul susţinerii candidaturii sale de către aceste asociaţii civice. Multe dintre organizaţiile semnatare, dacă nu toate, fac parte din Coaliţia pentru Familie şi Constituţie, ca şi Asociaţia “Rost”. Principiile enunţate – de fapt, deziderate – sunt foarte bune: 1. Promovarea Familiei naturale, 2. Valoarea vocaţiei parentale şi a drepturilor parentale,3. Respectarea dreptului la viaţă şi a demnităţii umane,4. Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, 5. Subsidiaritatea şi suveranitatea, 6. Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, 7. Sprijinirea iniţiativei private mici şi de familie, 8. Dreptul la un mediu curat, 9. Identitate culturală şi spirituală, 10. Parteneriatul cu societatea civilă. Iar Iulian Capsali a făcut parte din conducerea Asociaţiei “Rost”. Cu toate acestea, Asociaţia “Rost” nu va semna zisul Memorandum, pentru că nu a sprijinit şi nu va sprijini candidatura lui Iulian Capsali.
Sînt dator să explic de ce.
Întîi, candidatura unui independent la Parlamentul European este aflare în treabă. Un independent are şanse minime de a fi ales, după cum ne-o arată rezultatele altor scrutinuri, şi chiar dacă va fi ales, nu are nici o şansă, dar nici una, de a sluji cauza pentru care s-a angajat. Un independent nu este luat în seamă în PE, decît dacă votul său este contabilizat, printr-o înţelegere, la vreuna dintre marile alianţe politice: populari, socialişti sau conservatori. Şi-atunci de ce să nu votezi candidaţii unui partid aflat deja într-un asemenea bloc?
Un independent nu poate depune iniţiative legislative de unul singur, nici bloca vreo lege care contravine principiilor sale şi nici măcar să vorbească mai mult de un minut pe săptămînă, cît i se alocă fiecărui parlamentar pentru o declaraţie politică. Un independent poate fi doar un observator în PE – postură pentru care atît costurile electorale, cît şi cele cu mandatul său mi se par disproporţionate (8.000 de euro pe lună, reprezentînd salariul plus diferite indemnizaţii, şi 25.500 de euro pe lună pentru cheltuieli legate de biroul parlamentarului la care se pot adăuga şi alţi bani pentru deplasări; adică în total vreo 400.000 de euro pe an, timp de cinci ani).
Doi: Iulian Capsali nu este omul potrivit la locul potrivit. El nu are viziune politică, iar aceasta o dovedesc luările sale de poziţie din ultimii ani. A fost unul dintre susţinătorii vocali din societatea civilă ai USL (PSD-PNL-PC-UNPR), pentru ca aceasta să ajungă la putere, gîndind că acest veritabil grup infracţional va salva România. Vedem azi efectele unei astfel de înşelări. Nota bene: din pricina acestei atitudini a lui, “Rost” s-a despărţit de Capsali.
De asemenea, în privinţa politicii externe, Capsali optează pentru Rusia, în detrimentul Occidentuluii, sub motiv că Putin este un apărător al valorilor creştine şi că imperiul pravoslavnic rus este preferabil “Babilonului” UE. Avînd în vedere trecutul istoric, care ne dezvăluie o Rusie necruţătoare (o primejdie permanentă pentru vecinii săi şi nu numai, de-o lăcomie proverbială pentru teritoriile şi bogăţiile altora, dislocatoare de popoare întregi, criminală pe motive entice şi politice) şi realitatea politică din acest ceas, nu putem fi de acord cu Iulian Capsali. Este evident pentru orice om cu capul pe umeri că Vladimir Putin joacă acum cartea ortodoxiei doar din strategie, fără vreo tangenţă cu principiile creştine, ci numai pentru a obţine tot mai multă putere asupra Rusiei şi a altor state.
Iulian Capsali nu are un discurs articulat, limpede, convingător. Or acesta este un handicap major pentru un om politic. Mai mult, în polemicile pe care le duce pe internet, dovedeşte o agresivitate barbară, obtuzitate, dispreţ pentru preopinent, foloseşte un limbaj licenţios şi un ton dictatorial. Asta în condiţiile în care omul nu deţine o funcţie care să-i dea putere.
Iulian Capsali nu prezintă credibilitate, din punctul nostru de vedere, de vreme ce nu are un trecut profesional notabil (cît să fi trecut de cînd nu mai are serviciu, 8, 10, 15 ani?) şi nici nu s-a remarcat prin mari acţiuni în societatea civilă, fapta lui fiind cu predilecţie vorba (poveştile din biografia romanţată de campanie fiind doar atît, poveşti, prin care îşi asumă roluri pe care nu le-a jucat şi iniţiative pe care nu le-a avut). La acest din urmă capitol este de ajuns să spun că, în calitate de vicepreşedinte al “Rost”, nu a mişcat un pai, dar cînd opiniile politice ne-au separat (formal era încă în conducerea asociaţiei noastre), a fondat o altă organizaţie, încercînd, fără succes, să racoleze oameni din “Rost”. În fine, asociaţia lui nu e decît o butaforie, cu firmă şi ştampilă, dar fără oameni, structuri şi impact social. Atît poate Iulian Capsali.
De altfel, singura sa carte de vizită este o familie numeroasă, cu nouă copii. Să-i trăiască! E frumos, dar nu de ajuns. Nu înseamnă neapărat că, dacă faci mulţi copii, eşti un bun politician pro-familie, ba nici că eşti un bun cap de familie sau măcar un bun creştin. Şi mă opresc aici, pentru că nu se cade să intru în amănunte care ţin de viaţa lui privată.
Trei: A gira un asemenea candidat, care chipurile reprezintă “societatea civilă creştină” şi “familia românescă”, este un risc enorm. Dacă nu va fi ales, pentru că nu convinge, s-ar putea crede că societatea civilă creştină e nevolnică, iar familia românească a devenit o iluzie. Dacă va fi ales, nu va fi în stare să facă nimic din ce a promis. Şi într-un caz, şi în celălalt dezamăgirea electoratului va fi atît de mare încît va fi compromisă pentru lungă vreme orice candidatură propusă de “societatea civilă creştină” sau de către vreun partid care îmbrăţişează, mărturiseşte, apără şi promovează valorile şi principiile noastre.
Din păcate, agitaţia propagandistică făcută în jurul lui Iulian Capsali a prins şi a animat multă lume onestă, dar lipsită de informaţii şi de posibilitatea de a analiza corect această candidatură, ori orbită de ideea de a avea un candidat al „frontului” naţional-creştin. La reclama care i s-a făcut au contribuit şi adversarii (stînga extremă şi neoliberalii care ţin trena PDL sau PMP), speriaţi că un exponent al ortodoxiei militante a reuşit să strîngă semnăturile necesare pentru a candida.
Atacuri de felul celor la care s-au dedat Aligică & friends la adresa lui Iulian Capsali sînt de natură să creeze o solidaritate nemeritată de acesta. Sigur că trebuie taxate discursul pro-putinist, participarea la lovitura de stat din 2012 (fie şi numai cu gura) sau alte derapaje de acelaşi soi ale insului. Dar a-i imputa că e împotriva neoliberalismul şi a Statelor Unite ale Europei este e o bilă albă pentru Iulian Capsali, nu vreo acuzaţie dărîmătoare. De asemenea, a expedia – aşa cum fac Dragoş Paul Aligică, Sorin Ioniţă şi Ioan Stanomir – orice nuanţă naţional-creştină ca fiind de sorginte legionară (şi Capsali numai prietenul legionarilor nu e) sau orice brumă de militantism ortodox ca fiind vetust şi nociv, este de natură să mă facă şi pe mine unul, care am de ce-l critica pe Capsali, să-l apăr sau, în tot cazul, să fiu mai rezervat în a-mi exprima criticile faţă de el. Iată unul dintre motivele pentru care am tăcut pînă azi.
Totuşi, am decis să încerc această lămurire asupra candidaturii lui Iulian Capsali, pentru şi eu m-am înşelat cîndva în privinţa lui şi l-am propulsat la vîrful “Rost” şi n-aş vrea ca, dintr-o eroare similară, să ajungă să dezamăgească mult mai multă lume.
Dacă ar fi fost mai responsabil şi mai puţin orgolios, Capsali nu ar fi intrat în această cursă (pentru care s-a auto-propus). Acum deja e prea tîrziu ca să renunţe. Iar consecinţele sînt previzibile.
PS:
Mi s-a propus să candidez în alegerile pentru PE şi de către ONG-uri din Coaliţia pentru Familie şi Constituţie, şi din partea unui partid. Am refuzat, fiindcă nu cred în eficienţa unui independent în PE şi pentru că am alte priorităţi de viaţă. Fac această precizare pentru a se înţelege că nu am scris rîndurile de mai sus din frustrare. Există mai mulţi oameni credibili care pot confirma oricînd ce am spus în acest post-scriptum.
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024
Foarte interesant!
Si argumentat.
Mulţumesc. Sper să fie de folos.
Sunt cateva neadevaruri in textul articolului, o sa punctez de la sfarsit spre inceput, pe scurt:
Iulian Capsali nu s-a autopropus ci a fost sustinut si indemnat de mai multe onguri si prieteni care si-au oferit ajutorul. Eu sunt unul dintre ei si nu sunt singurul. Cunosc exact contextul propunerii candidaturii, de aceea a si fost atat de tardiva.
Candidatura a fost și este un exercitiu de mobilizare. Parintele Coman a avut un cuvant remarcabil: propunerea politica a lui Iulian Capsali si a platforemi civice create de candidatura sa poate fi inceputul reprezentarii reale in politica a societatii civile ortodoxe.
Iulian Capsali este creditat de ultimul sondaj cu 4%, o prognoza onorabila pentru un independent care a pornit campania cu 0 ( zero) lei in cont. Să sperăm că nu suntem ”nevolnici”, să luptăm pentru asta.
Nu este adevarat ca un independent nu poate face nimic la Bruxelles. Ultimul raport antifamilie Zuber a cazut cu 8 voturi impotriva.
Iulian Capsali nu este perfect. Nici Claudiu Tarziu nu este. Nervul articolului nu este adecvat perioadei pascale, parerea mea.
Este o lovitură inadecvata pe frecventa electorala. Claudiu vorbesti de o ipotetica coabitare cu USL cand sustii un partid care a plecat la drum de mana cu Monica Macovei si Traian Baseascu, presedintele ingrijorat de atacul la valorile diversitatii sexuale…
Eduard Dumitrache, şi eu ştiu contextul şi îmi aduc perfect aminte cum s-a autopropus pe grupul TdS. Dacă nu-ţi mai aminteşti, pot cauta mesajul acela şi să-l fac public. Asta ca să nu mă mai faci mincinos. Doi: orice mi-ai spune, la Bruxelles se luptă marile blocuri politice, nu independenţii. Şi asta se vede inclusiv din rezultatul votului în cazul raportului Zuber. Nu-i cere nimeni lui Iulian să fie perfect (mie poate să-mi ceară, dar e degeaba, atîta vreme cît nu candidez), iar referile mele nu vizează imperfecţiuni pasabile, ci grave lipsuri pentru un politician (viziune, discurs, credibilitate). În fine, să nu confundăm nervul unui text (adică vîna), cu nervii autorului (care, în acest caz, nu există). Şi da, susţin PNR, dar nu pentru ce era PNR acum doi ani, ci pentru ce este Noua Republică azi. Pînă şi voi, TdS, recunoaşteţi că e cu totul altceva. Monica Macovei a rămas în PDL. Iar PNR s-a delimitat de PDL, PMP, FC, Băsescu şi Ungureanu. Cred că e în regulă. Şi, dincolo de asta, oamenii propuşi de PNR drept candidaţi la PE sînt superiori din toate punctele vedere lui Iulian. Asta e realitatea, prietene. Ştiu că doare, mai ales că tu te-ai implicat în sprijinirea lui Iulian trup şi suflet, cu inima şi gîndul curate, cum ai fost mereu. Dar ce să fac dacă te înşeli? Să mai înşelăm şi pe alţii?
Din respect fata de oamenii si ONG-urile care-l sustin pe Iulian Capsali, care au fost si inca sunt parteneri ai asociatiei Rost, acest articol nu ar fi trebuit sa apara.
Din respect pentru oamenii din Coalitia pentru Familie si Constitutie discutiile purtate pe un grup privat nu ar fi trebuit puse pe taraba, asa cum s-a mai intamplat, intr-o maniera cu tenta de dezinformare.
Atat, deocamdata.
Daca va fi cazul voi reveni cu informatii despre cine pe cine racoleaza, cine prezinta sau nu credibilitate.
Cel fara de pacat sa arunce primul piatra.
Prietene, din respect pentru cineva caruia i te adresezi pe tonul asta ar trebui sa-ti declini identitatea. Nu de alta, dar ca sa stiu cine ma ia la rost si de la ce inaltime morala.
Din respect pentru adevar, acest articol trebuia sa apara, si poate mai demult.
ONG-urile care il sustin pe Capsali n-au tinut cont de parerea noastra, deci s-au manifestat independent. Stim bine ca nu Coalitia a decis sa-l sustina pe Capsali, prin hotarirea tuturor membrilor ei, ci un grup de asociatii din Coalitie. Nu inteleg de ce Rost trebuie sa fie in dependenta fata de ele. Fiecare cu opinia lui, fara nici o suparare.
Nu-mi scade cu nimic respectul fata de citeva dintre organizatiile semnatare (cele care chiar conteaza si nu sint niste butaforii) si fata de oamenii care le reprezinta, daca fac public punctul de vedere al Rost.
N-am dat publicitatii nici o discutie de pe un grup privat si chiar nu stiu la ce te referi cind spui ca s-a mai intimplat. Spune pina la capat ce ai de spus, nu arunca vorbele asa, aiurea. Am spus ca Iulian s-a autopropus si asta e un adevar de o oarecare notorietate publica (stiu cel putin citeva zeci de oameni cum a fost). Am scris asta tocmai pentru a arata ca nu s-a gindit nimeni sa-i propuna asa ceva. Oare de ce? Pentru ca nimeni nu-l crede, de fapt, capabil de postura la care aspira. Asta e totusi o circumstanta atenuanta pentru voi.
Acum, sigur ca va simtiti solidari cu el, dupa ce ati pus umarul la caruta lui, dar asta nu schimba realitatea: v-ati lasat sedusi de ideea de a avea un candidat, de a face un exercitiu electoral, fara sa cumpaniti bine care pot fi consecintele.
Cit despre amenintarile de tipul celor din finalul comentariului tau, ma lasa rece. Spune ce ai de spus! Eu unul nu am tras pe nimeni de mineca, iar credibilitatea, atita cit o am, e data de fapte, nu de vorbe. Ca sa nu mai spun ca eu reprezint doar o organizatie privata, nu candidez la nimic. Nu persoana mea e in discutie.
Si nu despre imaculati e vorba in articol, ci despre binele comun si despre cum poate fi el slujit. Eu am pus problema principial, nu personal (caci nu se face, altminteri as avea si altele de spus). In principiu, un candidat independent este aflare in treaba, iar candidatul vostru este o alegere proasta. Daca nu e asa, sa fiu contrazis cu argumente. Sa mi se probeze cind a facut vreo brinza si in ce fel un europarlamentar independent. Sa mi arate cind si ce viziune politica a avut candidatul, sa mi se demonstreze ca poate rosti un discurs cu cap si coada si sa mi se indice realizarile lui semnificative in plan social din ultimii 25 de ani. Dar asa ceva este imposibil.
Sunt oameni care nu se pot sustine si promova decat pe sine insusi.
Nu sunt deacord cu cele scrise de Claudiu Tarziu in acest articol.
Dle Puşcaşu, vă rog să-mi spuneţi cînd m-am susţinut eu pe mine. Eu am dat, nu am luat. Şi prea mulţi dintre cei cărora le-am dat, pe care i-am promovat, au uitat sau chiar s-au întors împotriva mea şi/sau a Rost.
Că nu sînteţi de acord cu ce-am scris, e în regulă. Dar produceţi argumente, nu doar un dezacord aşa, în „orb”. Nu cred că mă puteţi contrazice în vreuna dintre obiecţiile ridicate. Cele bune vă doresc.
Hristos a inviat!
Multumesc pentru aceste lamuriri… Probabil ca vor fi utile si altora. Am mare incredere in ROST, dar problema este ca multi intelectuali de dreapta s-au declarat sustinatori ai dlui Capsali, ceea ce l-a facut credibil exact din motivele pe care le-ati enumerat. Asa cum am constatat, binele si raul sunt din ce in ce mai amestecate in momentul actual si numai credinta si rugaciunea ne mai pot limpezi, in sensul ca intelegerea sa ne fie data de sus. Care ar fi orientarea Dvs la aceste alegeri, daca imi pot permite o astfel de intrebare? Va rog sa ma iertati.
Mona Serbanescu
În aceste alegeri susţin candidaţii Noua Republică. Am arătat în mai multe rînduri de ce. NR s-a făcut remarcat, în ultimul an, ca un partid conservator creştin, pro-familie, pentru statul naţional suveran, pentru unificarea Basarabiei cu România, pentru respectarea valorilor şi principiilor creştine în viaţa politică. Şi-a asumat aceste deziderate prin documentele programatice. NR face parte din Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, ceea ce îi conferă un plus de susţinere în Parlamentul European, deci o şansă de a sluji cauza la care s-a angajat.
I agree!
V-as ruga sa spuneti ceva si despre Noua Republica. Ati spus deja, dar numai de bine. Nu e nimic de spus „ de rau„?
Multumesc
Noua Republică a pornit cu stîngul, după opinia mea, şi am scris la vremea respectivă împotriva acestui partid. Pe parcurs, au avut însă loc clarificări doctrinare interne, reflectate apoi în luări de poziţie publice. În ultimele şase luni, cel puţin, eu n-am avut de reproşat nici o virgulă PNR, dimpotrivă, am aplaudat toate ieşirile lor publice, pentru familie, pentru stat naţional suveran, pentru diminuarea taxelor şi impozitelor, pentru curăţarea scenei politice de foşti nomenclaturişti PCR şi actuali „baroni” locali etc. Nu am de spus nimic de rău.
Va multumesc pentru raspuns.
O fi Mihail Neamtu mason? Dar Iulian Capsali?
Intreb dintr-o nedumerire fireasca si o dintr-o curiozitate fara viclenie.
Caci chiar ar conta daca ar fi, sau, si mai mult, ar conta daca n-ar fi. Suntem chemati la vot, nu? Nu judecam oameni aici, ci persoane publice, posibili alesi.
Nu stiu, ar fi si greu de probat asa ceva. Insa, la cum ii cunosc, cred ca nici unul nu e in masonerie si ca nici nu ar putea fi.
inteleg ca iulian capsali este o alegere proasta. pe cine ne propune autorul ? as dori o pozitie articulata completa…nu un indemn doar la a nu faptui ci si o directie…el nu este bun…inteleg…ce alternativa ne propune autorul articolului ?
Am scris mai sus: eu votez candidatii Partidului Noua Republica. Am explicat si de ce: sint credibili, au viziune, au discurs, sint parte intr-o alianta europeana, care ii va ajuta sa-si indeplineasca mandatul. Fiecare insa va vota cum il va indemna constiinta.
De acord, am aceeasi opinie. Iulian Capsali este un personaj impulsiv, fara darul dialogului, expediaza foarte repede pe cei care nu sunt de acord cu viziunea lui populista, lipsita de realism. Si da, Capsali este un manuitor de vorbe, veninoase uneori, atunci cand face pe pamfletarul. Daca ajunge la Strassbourg, va aduce deservicii ortodoxiei cu stilul sau agresiv si cu lipsa de cultura politica. Ma minunez ca atati oameni de buna credinta merg pe mana acestui individ lipsit de substanta si care a dus pana acum o viata de parazit. Dealtfel unul din motivele candidaturii cred ca este salariul gras de europarlamentar.
Sunt Andrei Rosetti, candidez din partea Noii Republici pe pozitia a sasea. Eu respect idealismul, increderea sau credinta cu care unii il sustin pe dl. Capsali. Punctele slabe ale lui Capsali sau ale unui independent in genere sunt in articolul publicat aici. A construi un partid cu optiuni asumate pentru dreptul la viata, demnitatea persoanei si ocrotirea familiei naturale, mi se pare un lucru extrem de greu, dar odata realizat mi se pare un mare castig. Noua Republica nu este un partid specializat doar pe un topic. Bianca Ficut, si ea candidat in lista NR, mi-a explicat care e atmosfera de lucru si negociere intre delegatiile grupului parlamentar conservator. Ea se ocupa cu armonizarea opiniilor delegatiilor componente. Sunt nuante. Polonezii de pilda sunt o delegatie care apara dezideratele de mai sus cu radicalism. Un popor catolic care nu a uitat drumul spre biserici. Englezii au o nota libertariana si implicit nuante care pot sminti un conservator traditionalist prin laxismul lor. Una peste alta, puteti verifica pe votewatch.eu comportamentul la vot al membrilor ECR – grupul vizat de noi. Ceea ce mi se pare cel mai important acum cand Cameron mai calca in strachini cu derapajele sale favorabile cuplurilor gay, este faptul ca acelasi Cameron este un aparator al subsidiaritatii. Adica el nu vrea ca in Romania sa se adopte modelul englez sau german sau care doriti. Daca el intelege sa fie deschis spre bazaconiile ideologilor de gen (fara suportul colegilor sai – fapt care cred ca il va costa – nu uitati ca majoritatile favorabile acestor aberatii nu au fost constituite din conservatori acolo in Anglia) nu inseamna ca noi vom fi de acord cu astfel de masuri, polonezii nici atat. Din tot acest microclimat rezulta zeci de voturi pentru cauza pe care o sustinem cu totii, nu un vot izolat. Pe de alta parte atunci cand invocati primul an de activitate al Noii Republici cred ca trebuie sa o faceti cu realism. Poate am facut si greseli pe care trebuie sa le cantarim ca atare. Referitor la Macovei as spune ca noi nu il cinstim pe Sfantul Moise Arapul pentru talhariile si crimele sale, nici pe Sfanta Maria Egipteanca pentru curvie. Noi am adoptat de la doamna Macovei gandul ca un partid trebuie sa aiba un cod si criterii de integritate sanatoase. Un independent poate aparea pe un cal alb etc. Un partid inseamna o obste care, in cazul Noii Republici, a adus impreuna oameni cu idei, orientari si experienta diferite, unii crestini, altii nu. Faptul ca dupa doi ani de copilarie incercata orientarea crestin-conservatoare nu a disparut eu zic ca poate fi o dovada ca putem sa aparam aceasta viziune si intr-o „obste” europeana in care sunt sigur ca mai exista viitori aliati seriosi.
Domnule Andrei Rosetti, va impartasiti Duminica, la Sf. Liturghie? Ca sa fiti cu Hristos?
Caci „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte”, ne spune Domnul.
Vedem unde ne-au adus politicienii, care nu-l au pe Hristos, din 89 pana acum.
Numai cine este cu El poate fi credibil, oricat de mult ar avea viziune politica, discurs articulat, alte calitati europarlamentare…
Salut ….
Da-mi voie mie sa raspund in locul domnului Andrei Rosetti.
Daca faci un search pe google dupa numele dumnealui o sa afli ca raspunsul la intrebara ta este Da.
O sa mai afli ca in plus picteaza icoane – printre care si iconostasul catedralei din Deva alaturi de un alt ieromonah pictor destul de cunoscut… De asemenea o sa mai afli ca a promovat cultura ortodoxa prin intermediul mai multor conferinte, emisiuni atat in Timisoara cat si in Deva ….
Si daca te uiti putin la date o sa observi ca toate acestea au fost inainte de a se implica in politica ….. si probabil vor continua ….
Nu ar strica inainte de pune astfel de intrebari sa se faca si un mic research la niste informatii pana una alta – publice ….
Interesant textul.
Personal, din punct de vedere politic sunt mai degraba un neocon, daca termenul defineste doctrina establishmentului GOP – Republican Party din perioada administratiei Bush (dupa parerea mea si Noua Republica se apropie in buna masura de ceea ce inseamna neocon in SUA – termenul a fost folosit cu conotatie peiorativa dinspre stanga liberala americana, la noi a fost preluat cu alta conotatie peiorativa de catre dreapta radicala sau cea crestina).
In ciuda a ceea ce ar s-ar banui despre un neocon, sunt in buna masura de acord cu autorul (in general, nu doar in cazul articolului de fata), pe care il citesc cu interes de multi ani, la fel cum ii citesc cu egal interes si pe Dragos Paul Aligica, Razvan Codrescu sau Sorin Ionita – ca sa dau nume din mai multe tabere (bine, dl Codrescu nu e in alta tabara decat dl Tarziu, a nu se intelege gresit).
Mi se pare ca discursul fiecaruia din cei pe care i-am enumerat mai sus are valoare proprie si, dinspre mine, gasesc parti cu care nu sunt de acord la fiecare – cel mai des in felul in care isi critica unii altora pozitiile pe cateva lucruri care ii despart (doar aparent ideologice sau doctrinare, mai degraba se ataca reciproc pe marote – neoliberalism vs legionarism, desi daca ar iesi din aceasta paguboasa stilistica si ar analiza ce model/valori propune fiecare tabara – sa zicem Tarziu si Aligica, sau Rost si ILD, ar constata ca in proportie de 80% mai degraba impartasesc valori comune).
De fapt, Sorin Ionita poate fi pus in aceeasi barca cu Dragos Aligica in aceeasi masura (la fel de putin sau la fel de mult) in care Dragos Aligica poate fi pus in aceeasi barca cu Claudiu Tarziu.
In paranteza fie spus, din constatari personale cu prilejul unor slujbe de Inviere, dl Sorin Ionita nu este nedus pe la biserica (nu e tocmai relevant, dar nici irelevant) iar Dragos Aligica a atras frecvent atentia, din perspectiva politica, asupra faptului ca in prezent, ca intotdeauna, crestinii sunt cea mai persecutata comunitate in lume.
Chiar asa, neocon cum ma consider, apreciez foarte mult autorul si pozitia platformei Rost in general si regret ca un neocon mai reprezentativ, cum e Dragos Aligica, nu gaseste intelegere (sau timpul si oamenii necesari sa il scoata dintr-o anume ignoranta/necunoastere in privinta faptului ca nu orice platforma de dreapta crestina inseamna automat pasunism, subdezvoltare si legionarism in sensul nefericit al termenului – de altfel, scurta postare a lui DPA pe tema Capsali incepe tocmai cu o mentiune a lui DPA ca habar nu are cine e Capsali, dar i s-a atras atentia asupra unor luari de pozitie ale acestuia, ceea ce explica si pozitia lui DPA), adica o intelegere pe anumite puncte sensibile pt Rost/Tarziu, dupa cum regret ca tendinta (de apreciat) a Rost de a se impotrivi curentelor nebunesti impuse in Occident de stanga militanta (si careia politicienii asa zisi de dreapta nu ii rezista, ci cauta doar sa se scuze) da impresia uneori ca se extinde catre un antioccidentalism a priori, facilitand punerea unor etichete gresite de catre Aligica etc prin luarea la pachet a Rost impreuna cu tot felul de „neolegionari” tip Noua Dreapta etc.
Scuzati maniera prolixa de redactare a comentariului, am vrut sa scriu ceva pe scurt si au aparut tot felul de nuante carora nu stiam cum sa le fac loc asa ca a iesit ciorba asta.
Eu cred ca va apropie mai multe decat va despart, iar cele ce va despart sunt lucratura draceasca.
Cele bune.
Posibil sa aveti dreptate. Eu insumi am constatat nu o data ca eram pe aceleasi pozitii cu cei mentionati de dvs, sau ei pe aceleasi pozitii cu mine. Am si semnalat aceasta, atragindu-mi criticile unor „talibani” de carton.
Totusi, cred ca sint intre noi deosebiri semnificative de viziune si asta mai ales pentru ca dl Codrescu, eu si altii de la Rost, de pilda, ne asumam un nationalism firesc (critic, si de aceea si sanatos) si o raportare la lume si la viata de pe pozitii crestine. Viziunea noastre este axata pe primatul spiritului, iar a celorlalti mai degraba pe primatul materiei.
Cit despre „antioccidentalismul” nostru este o prostie. Noi nu sintem impotriva din principiu, ci sintem critici fata de un fel de a trai fara Dumnezeu. Bolile trebuie vindecate, nu ignorate sau cocolosite.
Altminteri, organizatia noastra are parteneriate cu altele similare din Occident, a facut si va mai face proiecte pe bani UE, are parteneriate cu organizatii conservatoare din SUA. Nu sintem niste incuiati izolationisti si putinisti.
Sper ca a fost limpede ca nu eu sunt cel care va acuza de antioccidentalism altfel decat pe unele teme concrete; spuneam doar ca uneori (prin diferite asocieri etc) Rost ar putea lasa „impresia” unui antioccidentalism (dupa cum m-am exprimat) celor care cunosc si cerceteaza mai putin revista (cum sunt Aligica & comp.).
Treaba e ca vin vremuri grele si cred ca trebuie gasita o cale de astrange randurile (coni, paleoconi si neoconi) intr-un proiect care sa se finalizeze intr-o actiune politica intru cele (multe) care apropie in dauna celor (mai putine, chiar daca destul de importante) ce despart.
Data viitoare sa nu mai refuzati avansurile politice ale vreunui partid daca e serios, crestin conservator (sau care sa permita o actiune crestin conservatoare) si cu sanse de succes.
Cat despre primatul spiritului vs primatul materiei, cred ca a acuza de materialism in sensul pur al termenului pe DP Aligica & co este un pic exagerat, desi inteleg unde bateti; sunt de acord mai degraba cu alta dihotomie, in sensul de a contrapune prioritatea data accesului catre Imparatia cereasca fata de dezideratul ameliorarii vietii pamantesti, ori primatul cerescului vs ameliorarea lumescului.
Accept ca Aligica & co pot fi etichetati ca promotori ai unui soi de utilitarism (social, politic, economic) in viziunea lor, insa, daca acestui utilitarism ii putem reprosa lipsa unei dimensiuni duhovnicesti, nu trebuie sa dam binecunoscuta conotatie peiorativa termenului, in fond utilitarismul urmareste un folos general, chiar daca redus la dmensiunile sale mundane, un folos mai larg si nu doar in sensul „material”; aspectul asupra caruia vreau sa atrag atentia este ca tipul de viziune utilitarista a lui DPA (il folosesc ca reper, nu ca nu ar fi si altii, dar nu ii insir pe toti) nu exclude, nu afecteaza ci chiar se aliaza celei crestine.
Admit ca DPA pare a vedea crestinismul mai degraba in utilitatea lui social-cultural-politica certa (nu o neaga niciodata, se asociaza viziunii lui HR Patapievici din punctul asta de vedere), decat ca pe o traire.
Insa atunci cand limitam dezbaterea doar la planul politic (esentialmente mundan), cred ca locurile Rost, DPA, HR Patapievici etc ar fi de aceeasi parte a baricadei.
Pentru fratele Claudiu
În ultimul an am lucrat împreună pe comunicate în apărarea familiei, în apărarea valorilor creștine. Am băut ceai cu tine și cu Iulian, ne-am sfătuit, ne-am împletit părerile. Nu am observat vreo problemă de comunicare între noi.
Între timp lucrurile s-au schimbat, Rost s-a retras și a aderat la Noua Republica. Nu este nimic rău în asta, este convingerea voastră, dorința voastră de a intra în sistem.
Din punctul meu de vedere este un partid care încă nu și-a găsit matca. Cunosc oameni faini în această formațiune dar traiectoria sa a fost și cred că rămâne imprevizibilă, contaminată de ”politicianism”. Am observat de exemplu cum confesiunile creștine abrupte au luat locul în ultima vreme testimonialelor cu David Cameron si neo-conii britanici.
Eu sunt mai ingenuu. La un moment dat am fost în test-driving cu ei. Am propus ca în stejarul cu pricina să fie și un mic ”Eu sunt în creștin”, discret, pe o ramură. Replica a fost că ”Eu cred” ar fi suficient.
Eu cred că nu este suficient.
Revenind la articolul tău, este evident un atac la persoană. Mă bucur că nu a primit răspuns de la Iulian Capsali.
Dacă Rost nu poate construi, să nu dărâme. Iulian nu merge să facă politică de cabinet la Bruxelles, fie ea de dreapta. Este o candidatură câștigată prin mii de ore de voluntariat, plecată cu adevărat de la firul ierbii, o platformă civică a familiei.
Sper să fie un început bun. Părerea mea este că dimpotrivă, a sosit vremea independenților.
Viziunea lui politică este viziunea noastră, viziunea familiilor noastre. Valorile sunt date de educația copiilor noștri, de viața noastră în biserică. Iulian este pur și simplu candidatul familiei românești…:)
Frate Eduard,
Intii de toate sa ne intelegem: Rost nu s-a retras din Coalitie, ci a continuat sa participe la framintarile si actiunile ei, avind un om de legatura in grupul de lucru. Eu m-am retras din grupul de lucru, printre altele si pentru ca nu mai puteam lucra cu Iulian (care nu o data s-a dovedit lipsit nu doar de spirit de fratietate, ci si de o minima politete in reactiile publice pe care le-a avut la unele luari de pozitie ale mele sau ale altora de la Rost; in plus, am avut anumite discutii private cu el care faceau imposibila orice coabitare).
De asemenea, nici eu, nici Asociatia Rost nu am aderat la Noua Republica. Nu avem un parteneriat de colaborare institutional. Am lasat libertatea oricarui membru al asociatiei de a sustine ce candidat sau partid vrea. Ca eu sau altii din Rost am optat sa creditam prin vot si sprijin public Noua Republica, de data asta – si sublinez, DE DATA ASTA, ca sa nu se creada ca optiunea noastra este pentru vecie; ca e numai pentru un moment la care NR ni se pare singura care merita sustinuta -, este altceva.
Nu exista nici o legatura de cauzalitate intre votul pe care il acord NR si textul pe care l-am semnat, atentie!, in numele Asociatiei Rost (caci a fost o dezbatere interna pe acest subiect) cu privire la candidatura lui Iulian Capsali. Nu am fi sustinut nici un alt independent si cu atit mai putin unul care nu intruneste calitatile minime de om politic.
Este evident ca articolul nu e un atac la persoana, pentru ca am pus problema principial. In principiu, candidatura independenta este o aventura fara finalitate. Tot in principiu, omul pus sa candideze nu este cel potrivit pentru locul tintit. Cele doua chestiuni de principiu duc la consecinte care noua ni se par grave. E asa de greu de inteles?
Ai mai spus ca Iulian nu e om politic si ca nu merge sa faca politica de cabinet. Fratilor, hai sa nu ne ascundem dupa deget. Orice incercare de a schimba ceva in societate este politica. Iar participarea la o campanie elctorala este tot politica. E sustinut de ONG-uri, OK, dar si asta e tot politica, in ultima instanta. Pentru ca are obiective politice: sa obtii un mandat de europarlamentar, sa schimbi sau sa blochezi legi din postura de parlamentar etc.
In fine, Rost a dovedit ca poate construi. Nu stiu cite alte asociatii din Coalitie au facut mai mult decit Rost in ultimul deceniu. Asa ca tot in sensul constructiei te rog sa citesti si textul la care comentam. Chiar daca, uneori, cind ai de construit ceva, trebuie sa mai si darimi cite ceva, nu e cazul acum. De asta data n-am facut decit sa aratam adevarul, spre supararea multora. Imi pare rau, dar cu amagirea nu rezolvam nimic.
1.Un Parinte Mitropolit, in predica Inaltpreasfintiei Sale la unul din Hramurile Prislopului, ne indemna pe noi, crestinii ortoocsi asa:”Votati-va crestini ortodocsi (pe semne ca se saturase de intrebari legate de vot, deoarece era un an electoral!) deoarece rugaciunile Bisericii pentru astfel de oameni pot ajuta mult,acestia avand ca temelie Botezul!
Logica si referirile /aluziile din articol nu sunt in duhul motivului celor care il sustin pe acest crestin ortodox-Iulian Capsali!
2.Daca acesta este momentul data de Dumnezeu si cei care il sustin(cer lui Dumnezeu aceasta) sunt oameni cu credinta, in HRISTOS DUMNEZEU, dece sa nu folosim aceasta oportunitate?
Sa lasam drobul de sare , ca nu cade de aceasta data !
La faza cu ”lovitura de stat” m-ai pierdut. Parcă mi-e greu să cred că teoria asta puerilă prinde atât de mult. În rest sunt perfect de acord cu tine. Aștept însă și soluțiile tale la problema asta atât de mare și profundă. Spor!
In fine, sintem si noi (din nou), macar partial, de acord, Dane 🙂 Insa, in privinta „teoriei” despre lovitura de stat, spune-mi tu cum as putea numi altfel tentativa unor mafioti de a schimba din temelii institutiile fundamentale ale statului, prin abuzul asupra legilor, prin legi neconstitutionale, prin ingradirea drepturilor Constitutionale, prin eliminarea oamenilor care nu apartin gastii de pe functii importante, prin suspendarea fara temei a presedintelui statului, cu intentia de a-l demite etc. Asta in conditiile in care guvernul Ponta 1 era unul provizoriu, adica neconfirmat prin alegeri, majoritatea parlamentara era la cheremul unor infractori dovediti sau pe cale de a fi dovediti (de la Voicu, cel cu reteaua de judecatori si procurori, pina la Dan Voiculescu, cel care a fost la originea acestui atac, incluzind alte nume celebre: Fenechiu, Vlasov, Dan Radu Rusanu etc – cu totii aflati azi in judecata).
A trecut un oarecare timp cit sa privim mai detasat in urma si ar trebui sa putem intelege ce s-ar fi intimplat daca USL ar fi pus mina si pe functia de presedinte al statului.
Eu consider ca a fost o tentativa de lovitura de stat, chiar daca in loc de forta armelor a fost folosita majoritatea parlamentara. Cind majoritatea parlamentara lucreaza in dispretul legii si in dauna interesului public, ea devine ilegitima si primejdioasa pentru statul de drept – ala pe care tot il construim de vreo 25 de ani.
După Conchitu crem-Wurst, chiar am căutat despre d-l Capsali.
Părerea mea faţă cu acest articol:
„Noua Republică” este un non-sens faţă cu tradiţia românilor. Dl. Neamţu s-a dovedit improbabil să-şi iasă din cochilia de arivist.
Pe de altă parte, din articol reiese că dl. Capsali are un palmares profesional cam subţire. Dl. Târziu chiar nu a observat până acum?? Să fim serioşi. Altfel, stimă mare pentru numeroasa familie a d-lui Capsali.
Pe mine, unul, nu chiar nou în peisajul societăţii civice, cunoscînd şi pe viu puterea de iradiere şi deschiderea ADN (am avut de-a face cu unii, atât din poza electorală a d-lui Capsali, cât şi cu dl. Târziu – prea politic… cum să te superi că nu sunt de acord cu pesoana pe care o vrei la putere??) faptele au „regleaza” vorbele. Nu m-au convins niciunul cumva. O nuanţă de apreciere pt. încercarea d-lui Capsali – dacă m-ar fi convins, aş fi militat pentru…
Mai e şi testul Casei Regale a României. Dacă „Noua Republică” e o jalnică expresie, Dl. Capsali, deşi se declară monarhist (marele prestigiu al Casei Regale pre mulţi i-a făcut să-şi pună insignă electorală cu Casa Regală), e sceptic în ce priveşte anvergura Casei Regale după Regele Mihai. Ţine să spună aceasta, ca un creştin adevărat 🙂
http://codrul.wordpress.com/2012/09/04/interviu-partea-a-ii-a-iulian-capsali-cine-nu-a-varsat-o-lacrima-pentru-tara-lui-nu-stie-de-ce-traieste-mesaj-pentru-tinerii-romani/
Dl. Capsali ţine şi să îi ia apărarea d-lui Andrei Marga, altădată spunând că e „foarte atent la criticile care i se aduc lui Antonescu”
http://www.ziaristionline.ro/2014/02/03/un-tata-a-noua-copii-candideaza-la-europarlamentare-recordul-vine-din-romania-iulian-capsali-regizor-si-publicist-are-nevoie-de-100-000-de-semnaturi-si-160-000-de-voturi-ca-independent/
Nici candidat prea independent, nici „Nouă Republică” / partid independente.
Un deja vu, după ce am odată am sprijinit (pot dovedi că enorm, inclusiv financiar, cu ricuri…) un alt „independent”, Nicuşor Dan.
În concluzie, iată un alt caz din care nu prea avem ce alege, nici de la pro, nici de la contra.
Argumentaţia d-lui Târziu nu pare de aruncat, dar eşuează când e vorba de soluţie.
Rămân („şi mai”) convins de îndemnul parafrază după Simion Bărnuţiu
„Ţineţi cu Casa Regală a României, ca să nu rătăciţi!”
Votaţi simbolic – va avea efect – Casa Regală – este un gest de frondă, dar şi de reverenţă şi pentru cei 92 de ani (oare cât ne mai poate aştepta?!) ai Regelui românilor
Eveniment
Domnule candidat , eu nu am inteles care este opinia dv. despre zvonurile ingrozitoare care circula printre tineri , acelea ca redevine armata obligatorie ! Sper ca dv. sunteti impotriva acestei masuri nenorocite de a chinui tineri tari acesteia , sper ca va veti opune cu vehementa acestei masuri ilegale si imorale , care incalca toate drepturile la libertatea de alegere si la libertatea de a alege nonvilolenta !
As fi fost foarte convinsa de articolul dumneavoastra, daca nu apareati cu o noua propunere de vot. Asta imi miroase a strategie, fie ea si foarte fina si extrem de diplomata, de denigrare in plina campanie electorala.
Toate cele bune, domnule Tarziu!
Va rog sa aratati ce e denigrator in textul meu.
Hristos a inviat!
Marturisesc ca sint un sustinator al candidaturii lui Iulian Capsali pentru europarlamentare desi fara sa cunosc „dedesubturile” scrise in diverse articole pe net. Hai sa vedem insa ce e de facut:
– Europa (si noi din pacate) se indreapta catre perversitate si dezumanizare cu mare zor. Propunerile legislative de aceasta natura se succed cu mare insistenta. Si ati vazut ce nulitati de oameni le propun? Si ati vazut cum sustinatorii valorilor traditionale (si crestine, pt noi cel putin; pt politicieni sint doar traditionale) cedeaza rand pe rand?
– Ce credeti ca e de facut? sa stam si sa asteptam sa ni se impuna prin lege renuntarea la crestinism (urmand ca fiecare sa se lupte personal) sau sa incercam sa luptam sa nu se ajunga acolo, prin blocarea initiativelor legisllative anticrestine?
1. daca optati pt prima varianta inseamna ca stam cu mainile in san si capul in nisip si avem mare incredere in noi ca sintem crestini tari in virtute si nu vom cadea. dar copiii nostri? Sau nepotii? Vecinii? Nu vom/ vor fi pervertiti conform noilor norme ce se intrevad in viitorul apropiat?
2. recunoasteti necesitatea luptei pe plan politic impotriva degradarii. Aveti pe lista de candidati la europarlamentare un singur om care ar putea apara valorile crestine (sa nu-mi spuneti ca va indoiti de asta, ca o sa voteze pro- homosexuali, de ex.).
Si atunci ce faceti? Dupa ce ca ortodoxia romaneasca are un singur candidat, il mai si bagati la fund. Si pt ce? Pentru teama ca (in cazul in care chiar va fi ales – vom vedea maine) va dezamagi si la viitoarele alegeri candidatii sustinuti de dv. nu vor mai avea credibilitate… Pana atunci s-ar putea sa nu mai aibe pentru ce sa lupte. Si pentru niste amanunte care vi se par lucruri esentiale, dati cu piciorul la singura sansa de sustinere a ortodoxiei pe linie politica in UE.
Tot ce ati scris in articol are un rol secundar (si din cate vad si personal) in lupta care priveste ortodoxia, nu doar pe dv.
Eduard Pascu.
Dragilor, eu cred cu tarie, ca intelept din partea unui crestin ortodox ar fi sa participe politic din linia a doua, astfel incat, intr-un chip smerit sa poata sfatui spre folosul familiei pe cei care nu sunt neaparat crestini ortodocsi practicanti. Am convingerea ca nici unul dintre cei de 32 de europarlamentari alesi nu este rau intentionat, si bine ne-ar sta noua, crestinilor practicanti, sa-i sfatuim astfel incat sa avem folos cu totii.
Din nefericire, dorinta de marire ne pandeste si pe noi, astfel incat visam sa devenim europarlamentari si nu numai.
Iertati-ma!