Dacă în lunile din urmă unii au atins problema doar aluziv sau insinuant, deunăzi s-a găsit și cine să mă întrebe „verde”, „de la obraz”, pe blog și pe e-mail, cum de mai pot eu să fiu „în cîrdășie” și „să mă dau în stambă” cu „trădătorul” Dan Puric, care „mai ieri făcea pe legionarul”, iar azi „s-a vîndut masonilor (via Călin Georgescu) și kaghebiștilor (via Alexandru Dughin)”. Și nu văd eu oare – mă mai întreabă, punctual, preopinentul indignat – că Dan Puric „a furat Aiudul, cum au furat evreii Sighetul”, ca să manipuleze, vezi Doamne, memoria martirilor noștri anticomuniști, tîrîndu-l în acest „joc murdar” și pe „ingenuul” doctor Pavel Chirilă (care ar fi trebuit „să-și vadă de ierburile lui”)?
Las la o parte faptul că e cel puțin dificil și paradoxal să fie cineva „vîndut” și masonilor, și kaghebiștilor, făcîndu-se concomitent unealtă și a conspiraționismului euro-american, și a celui euro-asiatic. Sînt fronturi de interese divergente, din „filme” diferite, ca să folosesc o expresie curentă. După cum e o prostie să-l acuzi de legionarism pe un om de 55, care n-a avut cum să fie legionar, în condițiile în care astăzi Legiunea nici nu mai există, iar el nu s-a pronunțat niciodată și n-a uneltit în nici un fel pentru mai mult sau mai puțin utopica ei reînviere. Pe Dan Puric e la fel de fals să-l faci mason sau kaghebist ca și să-l faci legionar.
N-o să mă apuc acum, după atîta timp și după atîta delir mediatic, să reiau aici discuția despre ”lista lui Dughin”. E de ajuns să spun că mie unuia nu mi se pare că dintr-o simplă întrevedere în grup, cu caracter de tatonare reciprocă, se poate trage vreo concluzie definitivă asupra cuiva, cu atît mai mult cu cît acel cineva n-a comis în urmă nici un fapt și n-a făcut nici o afirmație care să semene a renegare de sine sau a partizanat anticreștin și antiromânesc. Mărturisesc că eu însumi, dacă aș fi fost invitat la întrevederea respectivă, m-aș fi dus, din curiozitate, ca să văd ce spune și ce vrea rusul, sau dacă și în ce măsură e luat în serios de ceilalți. Așa cum n-am ezitat, mutatis mutandis, să-l cunosc și chiar să-l vizitez în bîrlogul său pe controversatul Călin Georgescu, fără altă urmare decît aceea că am putut să mă lămuresc personal cam cine este și cam ce vrea. Nu m-am recunoscut în poziția dumnealui și n-am dat curs nici unei relații, dar am putut constata „pe viu” că i se pot trece în cont și idei sau fapte bune, constituind un caz complex, care trebuie tratat cu prudență, dar nicidecum diabolizat radical și aprioric.
Nu mă „spurc” prin simplul dialog cu cineva (chiar de-ar fi și dracul), ci numai dacă în urma dialogului ajung să spun sau să fac ceva scandalos, ce n-aș fi spus sau n-aș fi făcut înainte. Or, eu unul nu știu ca Dan Puric să-și fi trădat cu o iotă crezul ortodox sau național afirmat de mai bine de un deceniu încoace, nici să fi săvîrșit ceva scandalos în serviciul vreunei puteri subversive, românești sau străine.
Viața ne pune, cu sau fără voia noastră, în situațiile și vecinătățile cele mai felurite, iar aceasta se întîmplă mai abitir cu cei deveniți personaje publice (și pe care fiecare i-ar dori de partea sa, ca să le exploateze popularitatea). Nu înseamnă însă că dacă mă încrucișez conjunctural cu cineva, pe termen mai scurt sau mai lung, mă contaminez musai de convingerile sau de atitudinile sale. Cu Gigi Becali sau fără Gigi Becali, cu Călin Georgescu sau fără Călin Georgescu, cu Aleksandr Dughin sau fără Aleksandr Dughin, Dan Puric rămîne Dan Puric (cel puțin pînă la proba contrară, pe care eu unul cred că e departe de a o da): un mare artist, un bun român, un ortodox și un om de dreapta (cu simpatii regaliste), ferm anticomunist și punctual antioccidental (atunci cînd „europenitatea” tinde să se confunde ideologic cu ateo-materialismul și cu perversiunile legalizate, de la cele politice la cele sexuale).
Puteți accesa chiar de pe acest site cel mai recent discurs public al lui Dan Puric, ținut la MŢR acum cîteva zile, pe tema „Mărturisindu-i pe mărturisitori. În căutarea vredniciei pierdute”. Sau îi puteți urmări, pe diferite site-uri, numeroasele interviuri televizate din ultima perioadă a anului trecut: găsiți-i și amendați-i afirmațiile care ar confirma suspiciunile indigne ale unor trepăduși ulcerați, sau pe cele „bonome”, ale unor naivi „încremeniți în proiect”! Arătați, punctual, „șopîrla” masonică sau kaghebistă din repetata sa mărturisire creștină și națională! Unde a greșit, unde a deviat impur, unde Dan Puric nu mai este el însuși? Și atunci, dacă nu aflați nici o „șopîrlă”, se vede că cineva a tras concluzii eronate, fie din pripă, fie din prostie, fie din ticăloșie, intoxicînd aria mediatică sau spațiul virtual.
Am lăsat la urmă, ca pe cea mai întristătoare, problema Aiudului. În loc să ne bucurăm cu toții, creștinește și românește, că Dumnezeu a netezit calea ca în doar cîțiva ani să se ridice acolo, în coasta vechiului monument și în continuitatea directă a schitului care l-a vegheat, un adevărat Martyropolis, cu mănăstire și centru de studii martirologice (unic în România), noi preferăm să ne colportăm cu încăpățînare suspiciunile indigne, să ne otrăvim unii pe alții și să dăm apă la moara numeroșilor dușmani ai identității, demnității și memoriei naționale, fără să se întrebe nimeni de ce ar ridica dracul mănăstiri și centre de martirologie!
Ansamblul de la Rîpa Robilor din Aiud se va inaugura festiv pe 15 martie 2015, sub egidă arhierească. Suspicioșii ar face bine să vină la fața locului și să monitorizeze „trădarea” (după liturghie și sfințire, va avea loc un simpozion închinat martirilor din temnițele comuniste). Eu voi fi acolo de partea „trădătorilor”, cot la cot cu Dan Puric și cu doctorul Chirilă, iar dacă se va întîmpla să dau prin preajmă de un Călin Georgescu, să zicem, nu mă voi codi să-i strîng mîna (făcînd cu ochiul bunului Dumnezeu, Care e mai șugubăț decît pare).
- DANA KONYA-PETRIȘOR, ÎNTRU VEȘNICĂ POMENIRE - 17 martie 2021
- ÎNĂLȚATU-S-A! - 28 mai 2020
- Sic credo – Francisco Franco (1892-1975) - 25 octombrie 2019
http://www.apologeticum.ro/2014/12/puric-dan-a-conferentiat-pentru-masonerie-la-clubul-rotary-din-cluj-pam-pam/
Total nepotrivit sa te duci sa conferentiezi la Clubul Rotary.
Cand te duci acolo, iti asumi si consecintele de imagine – in particular smintelile.
Din acea organizatie nu poti pleca pentru a te face crestin, decat cu pretul vietii. In schimb ai parte de sminteala cat cuprinde.
Chiar stiti vreun mare duhovnic din Romania sau din alta parte care sa fi facut ceva similar ? Nu cred ca asa pot fi recuperati acei oameni.
Se smintesc smintitii, vorba parintilor imbunatatiti.
Poti conferentia oriunde, daca tu iti dai mesajul tau, nealterat. Sint mari duhovnici care spun ca trebuie predicat si in bordel, daca asa se poate cistiga vreun suflet. Iisus insusi a intrat in casa vamesului si a propovaduit adevarul prostituatelor si criminalilor.
Dan Puric a spus si la serbarea organizata de Rotary Club ce spune mereu, peste tot. A vorbit despre sufletul romanesc, despre credinta in Dumnezeu si neam, despre martiri, sfinti si eroi. Nu cred ca a gresit. Nu stim noi cine poate fi pe drumul Damascului…
Eu ma feresc sa judec, dupa cum invata avva Dorotei in Filocalia vol al IX lea. Numai ca fratii de la Aplologeticum (nu Sacciv de exemplu care e de buna credinta) stiu bine canoanele sau este cineva care le interpreteaza si ii invata. Daca primesti critici din partea lor, inseamna ca in spate este un substrat teologic consistent.
Doua contra argumete:
1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; Ps 1,1
2. In cartea Sfintii de la Muntele Olimpului – Sihastria anii 90, se vorbeste de un marte ascet, mare facator de minuni, care merge la Constantinopol si slujeste impreuna cu patriarhul iconiclast in Sf Sofia. Iconoclastii au grije sa dea perdeaua la o parte mi se pare si credinciosii sa-i vada pe cei doi imbratisandu-se. Sminteala se produce in masa – ascetul era chiar facator de minuni; dupa ce realizeaza ce s-a intamplat fara voia lui, isi petrece restul vietii in aspra pocainta si durere pt neglijenta.
Situatiile nu sunt chiar identice, dar peste ani si ani, imagini decupate din context, pot faca mult rau.
> Iisus insusi a intrat in casa vamesului si a propovaduit adevarul
>prostituatelor si criminalilor.
Spre deosebire de prostituate si criminali, baietii de la Rotary se inchina prin CULTUL lor lui BAHOMET; priodic.
Dracii arhiconi nu-i scoti prin conferinte – o spune parintele Cleopa.
La Zaheu vamesul, Mantuitorul a vindecat patima lacomiei; desfranatele aveau patima desfraului. Era posibila indreptarea.
Pentru fariseii fatarnici, nu a avut nici un leac; a avut doar VAI-uri; si nu putine.
Am vorbit cu multi eretici care m-au acostat pe strada (iehoviosti si adventisti si un baptist de ramg inalt la un radio al lor). Cu unii ma- intalnit de mai multe ori; cu scriptura, cu tot felul de argumente.
La inceput ziuceau: Hai sa cautam impreuna adevarul. La sfarsit le spuneam: le ziceam; pe baza Scripturii am gasit impreuna ca nu aveti dreptate: este normal sa reveniti la credinta ortodoxa; imi raspundeau: multmesc am convingerile mele de nezdruncinat.
Exemplu de argument: adventistii si iehovistii spun ca dupa moartea cazi in somn adanc. Unui iehovist, care ma cautase acasa prin tel de 3-4 ori si ne-am intalnit in Cismigiu sa discutam, i-am arata pericopa cu Schimbarea la Fata; i-am spus: uite Moise a murit, dar este pe Tabor si discuta cu Manmtuitoru; sola Scriptura. Mi-a zis: am sa ma duc sa vorbesc cu invatatorul meu; si nu m-a mai cautat la telefon niciodata.
ASTA INSEAMNA PRACTIC DRACI ARHICONI.
Cum iti alegi reperele, asa iti faci viata. Daca pentru dvs Apologeticum este un site-reper, totul devine mai clar. Eu am alte surse de referinta. Doamne, ajuta!
Poate ar tr. sa ne punem problema daca acest amestec intre politica si religie nu este , intre toate , cea mai veninoasa varianta , prin echivocurile pe care le creeaza .V.si cazul tragic al lui Evola , urmat acum ca un ideal politic .In fapt , se creeaza un fel de misticism politic , cu tendinte radicale – intotdeauna hibrizii de acest gen sint extrem de nocivi si ma intreb cum de nu s-a invatat nimic din tragediile sec. trecut .Cei mai tineri , de buna credinta , fara doar si poate , sint insa mult prea entuziasti si prea putin atenti , in avintul lor .Ar trebui aleasa o cale de mijloc , calea ,imparateasca , , care sa indepareteze excesele si derivele , o cale a ,masurii, , a dreptei judecati , orthos logos.Acest curent nationalist-mistic , zis ,de dreapta, sau ,consevator, , este in integime o aparitie moderna , inspirat in parte din romantismul german, in reactie la iluminismul materialist .Sa ne amintim de traditia ascetica , in care se vorbeste despre doua feluri de ispite si de ,demoni, , numiti tocmai ,de stinga, si ,de dreapta, , hilici si ,psihici, ,in relatie cu ,pofta, si cu ,minia, .Fara a mai aminti de traditia apocaliptica despre ,prostituata, si ,fiara, , atit de bine ilustrata in vremurile noastre . Sa ne mai gindim daca nu cumva alternativele contestatare si ,reactionare, sint si ele parte a ,jocului, , vizind , intre altele , o deturnare a energiilor pozitive .Avem destule exemple in trecut la care ar fi bine sa ne oprim si sa meditam, rupind perdeaua groasa a unui anumit irationalism si a unui pathos destul de tulbure .Dar ,cum presimt ca aceste cuvinte nu vor avea nici un ecou ,fiecare e liber sa urmeze ce cale vrea sau poate , o face pe cont propriu .Care ar fi insa ,calea, ?Calea este in intregime interioara , asceza , nu ar trebui sa indraznesti sa incerci sa-i vindeci pe ceilalti pina ce nu te-ai vindecat tu insuti , caci ,ispitele, sint multe si nebanuite .Niciodata sfintii nu au invatat altceva , nu au aratat o cale exterioara , a polemicilor .Asadar , masura si smerenie , singurul fel autentic de a-i invata pe altii este prin exemplul vietii noastre iar fortele intunericului nu vor fi infrunte decit prin virtute .A raspunde la rau cu rau inseamna a intra in jocul lor .Sa ne gindim ca forma predilecta a Vrasmasului e aceea de ,teolog, .
Pentru fratii de la Saccsiv si Apologeticum, putina cateheza ortodoxa:
“Sinodul IV Ecumenic a hotarat insa ca “niciun om credincios crestin, sa nu-si zica anatema”, deoarece acest drept apartine Bisericii. Se intelege ca, la randul nostru, trebuie sa fim foarte atenti cand folosim termenii “erezie” si “eretic”, la adresa semenilor nostri, atat timp cat ne lipseste capacitatea de “a grai adevarul in iubire” (Efeseni 4, 15) pe care o aveau Sfintii Parinti”.
“Sa va paziti, crestinii mei, sa nu mai faceti afurisenie(anatema) nici macar pentru o mie de pungi, fiindca afurisenia vrea sa spuna despartire de Dumnezeu si predare diavolului. Pentru acel frate S-a rastignit Hristos si Si-a varsat preasfantul Sau Sange, ca sa-l elibereze din mainile diavolului si tu il afurisesti pentru putin lucru si-l scoti din staulul lui Hristos si-l predai Iadului, iarasi in mainile diavolului?
Mai ai acum gura sa-l numesti pe Dumnezeu “tata”? Desigur nu, ci pe diavol. Oare tu, crestinul meu, n-ai pacate? Gandeste-te: din clipa in care te-ai nascut pana acum de cate ori n-ai gresit si fata de Dumnezeu si fata de fratele tau crestin? Deci daca vrei sa te ierte si pe tine Dumnezeu, iarta si tu pe fratele tau si spune de trei ori: Dumnezeu sa-l ierte si pe el si pe mine!”
(Sfantul Cosma Etolul)
„Blestemul este pentru draci, nu pentru oameni. Oficial, niciun preot n-are voie să blesteme oameni, pentru această încălcare a dogmei existând chiar pericolul caterisirii. Ierarhii pot blestema doar dracii, dar numai în anumite condiţii: dacă au vechime, dacă sunt curaţi sufleteşte şi dacă au o pregătire specială pentru această misiune. Cu aşa ceva nu e de joacă, spun înaltele feţe bisericeşti.
Nu-i permis nici în glumă să arunci anatema, că faci mare păcat.“
(PS PAisie Lugojanu, episcopul vicar al Timişoarei).