Parastas pentru călăii comunişti

de

COMUNICAT

Federaţia Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti

Noi, supravieţuitori ai gulagului de exterminare, victime sacrificate de regimul de dictatură proletară, ridicăm parastas pentru iertarea şi pomenirea după numele lor a celor care ne-au înfometat, torturat şi ucis camarazii, îndeplinind astfel legământul sacru al celor care şi-au dat obştescul sfârsit în urma schingiuirilor şi care, cu ultima suflare, ne-au cerut: “NU NE RĂZBUNAŢI!”.

Ca buni creştini, noi i-am iertat pentru crimele împotriva noastră şi pentru răul şi suferinţele pe care le-au îndurat familiile noastre. Dacă nu putem să îi iubim, încercăm să nu îi urâm.

Pentru ceea ce au făcut rău acestei ţări şi depăşeşte limitele puterii nostre de înţelegere şi iertare, vinovaţii vor raspunde în faţa Justiţiei Supreme, care este dreaptă şi care nu poate fi minţită.

În acelaşi timp, cerem şi noi iertare Bunului Dumnezeu pentru că nu putem uita şi susţinem cu tărie că acest popor, care a fost schingiuit, nu are voie în veci să uite că a fost victima celui mai satanic şi criminal totalitarism, cunoscut sub numele de comunism, care a depăşit în cruzime şi numărul victimelor fascismului naţional-socialist.

Victime: fascismul a lăsat moştenire o crimă împotriva umanităţii impardonabila care însumează după estimări oficiale ale comunităţilor evreieşti şase milioane de suflete nevinovate. Călăii au fost judecaţi de către un tribunal internaţional al marilor puteri şi şi-au primit pedeapsa. Comunismul a semănat în calea lui uciderea a 200 milioane de suflete nevinovate, lăsând moştenire umanităţii acest holocaust pentru care nu a fost nimeni tras la răspundere şi nici unuia dintre călăi nu i s-a clintit un fir de păr, sub oblăduirea aceloraşi mari puteri care, ca de obicei, au închis ochii şi ne-au astupat gura până astăzi.

Deşi nu şi-au mărturisit pocăinţa, noi ne rugăm pentru ei, pentru iertarea lor.

Dumnezeu să îi ierte!

Facă-se voia Domnului!

Parastasul se va oficia sâmbătă, 23 Mai a.c., ora 9.00, la Biserica Sf. Ilie – Gorgani din Bucureşti

Despre puzderia de nume care ar cuprinde aceasta lista interminabila care ar trebui tintuita pentru eternitate in granit pe zidurile unui memorial al victimelor, mai ales pentru a lamuri lacunele celor care nu stiu nimic sau stiu foarte putin despre istoria pe care acest popor a scris-o cu sange, in istoria oficiala scrisa de infiltrati, straini si cozi de topor nu se spune nimic. Acolo noi nu existam. Calaii sunt eroiii neamului.

Pentru ca cei interesati si pentru ca posteritatea sa aiba o imagine plastica ceea ce reprezenta teroarea prin care aceasta tara a fost trecuta, imaginati-va o caracatita imensa al carei creier se afla la Kremlin, iar restul corpului (nu spun inima) fiind amplasat in sediul Comitetului Central si compus din straini de neam si de religie. Ei sunt cei care planificau exterminarea a tot ceea ce o imaginatie bolnava si deliranta considera un potential dusman, care trebuia eliminat prin represalii sangeroase, tortura, foamete, ucidere, servindu-se pentru executarea vigilenta a acestor ordine de acele tentacule fatale executorii. Acestia erau in general autohtoni analfabeti, spalati pe creier, care executau orbeste, fara cea mai mica sclipire de inteligenta. Acestea sunt ventuzele care sugeau sangele tarii. Adevaratii asasini s-au evaporat ajutati de oculta, aciuindu-se in sinecure dubioase in slujba celor care ii platesc mai bine. Cateva nume, de care se mai pomeneste ici-colo, sunt praf in ochi, pentru a astupa gura opiniei publice, numai muste care au cedat punandu-se la dispozitia calailor datorita mizeriei si santajului. Sau altii care au ravnit la titluri si onoruri pe care nu le meritau. Ei si-au vandut demnitatea si onoarea pentru a deveni sluga la darloaga, turnandu-si semenii ca si veneticii carora le-am deschis portile primindu-i cu paine si sare si care  intotdeauna ne-au tradat.

Pentru toti acestia care au semanat tortura si ura, de la creier la ventuze, azi noi raspundem cu aceasta pomenire care am dori sa fie primita recunoscand ca un bun crestin are obligatia sa ierte si sa uite. Deci avem si noi nevoie de iertare.

Va rugam pe cei care ne intelegeti sa ne ajutati participand in numar cat mai mare. Gestul nostru are valoarea unei iesiri in strada, a unei manifestari care onoreaza sacrificiul unei generatii.

Peste două milioane de victime au beneficiat de ospitalitatea raului bolsevic in gulaguri de exterminare care formau o retea de paianjen, care cuprindea toata tara, retea pe care a fost crucificata elita acestui popor.

Pentru conformitate,

J.V. Iamandi

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost

6 comentarii la „Parastas pentru călăii comunişti”

  1. Pentru un ortodox care a trecut la cele vesnice se pot face – si se recomanda insistent – liturghii si parastase. Un neortodox, categoric nu poate fi trecut la Sf Liturghie.

    Pe de alta parte in cazul in care ortodoxul a murit ca apostat, in pacatul necredintei – pacat impotriva Duhului Sfant, nu-l mai poti pune la Sf Liturghie. Se recomanda ca la sfarsitul listei pt morti (Sf Liturghie) sa se scrie:
    „Cu tot neamul adormit in dreapta credinta si cu nadejdea invierii”.

    Nu stiu cat de canonic este demersul pentru cei nebotezati, apostati (ce altceva erau comunistii ?) si pe ce temeiuri patristice s-ar putea baza.

    Sf Grigore Dialogul, papa al Romei, s-a rugat pt matuirea imparatului Traian. Dumnezeu i-a ascultat rugaciunnile, imparatul Traian a fost scos din iad, dar Dumnezeu i-a cerut sfantului sa nu se mai roage petru pagani.

  2. Demersul are poate o anumită noblețe (în registrul laic, al celor prost catehizați și nu prea duși la biserică), dar creștinesc e clar că nu este. După traditie si canoane, pentru trei categorii de oameni Biserica nu se roagă (și ei nu merg nici măcar la Judecată, ci direct în iad): ateii, ereticii și sinucigașii. Biserica nu se roagă pentru Iuda.
    Torționarul comunist nu este doar un simplu ateu pasiv, ci unul care s-a pus deliberat in slujba ateismului oficial (impus prin teroare fizică și psihică), ca unealtă bestială și diabolică.
    Inițiativa mi se pare teribilistă, dacă nu chiar ușor ridicolă, și m-aș mira ca niște preoți responsabili să accepte oficierea unui asemenea serviciu.
    Pe de altă parte: i-am iertat pe toți cei ce ar merita iertarea noastră creștinească și nu ne rămăseseră neiertați decît călăii și torționarii fără Dumnezeu?! Nu sîntem suficient de creștini ca să îl iertăm, la modul concret, pe fratele de lîngă noi care ne-a greșit în vreun fel (sau credem noi că ne-a greșit), dar sîntem suficient de creștini ca să-i iertăm, la modul abstract, pe Țurcanu, Goiciu sau Maromet?!
    Am impresia că s-a creat – cu un fel de perversitate autohtonă, ce ar merita analizată ca simptom – o adevărată psihoză ideologico-sentimentală a iertării, năstrușnicie pe care credem că o putem legitima creștinește, ignorînd că ”a nu răzbuna” (după vorba atribuită lui Mircea Vulcănescu) nu înseamnă neapărat ”a ierta”, așa cum ”a ierta” nu înseamnă neapărat ”a uita”.
    [Despre condițiile creștine ale iertării (omenești) am scris cu alt prilej și nu mai revin aici.]
    Ar fi poate timpul să ne venim în fire, iar Biserica însăși să-și facă datoria de a aduce public lămurile necesare, prevenind ca sminteala să se îmbrace în virtute, iar victimele să devină ocrotitoarele călăilor, din iluzia naivă a unei generozități demne de o cauză mai bună.

  3. În urma unor telefoane primite, am simțit nevoia următorului adaos:

    Contestîndu-L vehement ei înșiși pe Dumnezeu și constrîngîndu-i și pe alții (cu cele mai violente și mai perverse mijloace) să-L conteste la rîndul lor, politrucii și torționarii regimului ateu s-au făcut vinovați de păcatul de neiertat (nici în cer, nici pe pămînt!) al HULEI ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÎNT (adică a ADEVĂRULUI dumnezeiesc). Asupra unora ca aceștia Hristos a fost cît se poate de clar: „Orice păcat și orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvînt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfînt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” (Matei 12, 31-32).

    P. S. Rămîne mai mult decît amuzant faptul că semnatarul comunicatului respectiv îl încheiase inițial (din greșeală, firește) cu: „Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac!”. Chiar dacă semnatarul nu va recunoște niciodată, era cea mai bună încheiere…

  4. 59. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!
    60. Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit. Fapte 7, 59-60

    In Faptele Apostolilor, Sf Stefan se roaga pentru ce-i cel omoara cu pietre. Sf Ioan Gura de Aur spune ca in urma rugaciunilor Sf Stefan, prigonitorul Saul devine Sf Ap Pavel.
    Rugaciunea pentru vrajmasi a dat roade dupa moarte…

    Parintele Arsenie Boca, care a fost si in lagarele comuniste s-a rugat la Dumnezeu ca nici unul din oameni sa nu ajunga in iad din cauza sa. Contextul discutiei ii avea in vedere si pe clevetitori (din sursa dubioasa – Romania TV). Afirmatia e totusi de bun simt.

    Pe de alta parte, parintele Cleopa i-a spus lui Sorin Dumirtescu faptul ca niciodata nu a legat pe nimeni, desi a trecut prin mari ispite.

    Este foarte importamnt sa nu pleci cu ura in suflet din aceasta lume, dar personal am convingerea ca mai ales in aceste vremuri, se impune mai multa dreapta socoteala in folosirera rugaciunii.

  5. >Ca buni creştini, noi i-am iertat pentru crimele împotriva noastră şi pentru
    >răul şi suferinţele pe care le-au îndurat familiile noastre. Dacă nu putem
    >să îi iubim, încercăm să nu îi urâm.

    Am vazut cateva emisiuni Trinitas TV unde diversi preoti au vorbit despre tema iertarii.
    Nedreptatea poate lasa urme adanci in suflet. L-ai iertat dar ce faci cu durerile ramase dupa… Traume si drame care depasesc puterile naturale ale omului de a sterge sau uita totul.
    La lucrarea omului trebuie ajutorul lui Dumnezeu.

    Formularea e sincera, dar arata ca autorul nu a facut sau nu a expus decat jumatate de drum. Poate nu a stiut ca aici e nevoie de ajutorul lui Dumnmezeu, ca macar trebuie invocat.

    Am vazut la o emisiune TV, pe cineva care suferise cumplit la Pitesti. Si rezistase fara compromisuri. Dar nu i-a explica nimeni despre acest ultim aspect…

Comentariile sunt închise.