Scrisoare adresată Preşedintelui Klaus Iohannis pe tema legii antiromâneşti
Facem publică pe această cale, în premieră, o scrisoare adresată domnului Klaus Iohannis, Preşedintele României, în data de 4 iulie 2015. În ea se aduc o serie de argumente împotriva promulgării Legii 217/2015. Menţionăm că avem confirmarea citirii acestui text de către mai mulţi consilieri prezidenţiali. Am primit şi un răspuns oficial, în care se specifică faptul că scrisoarea noastră a fost luată în considerare spre analiză, dar că în final decizia luată a fost alta decât cea solicitată de noi. Textul de faţă rămâne de-acum înainte un document cu caracter istoric, pe care îl supunem pe această cale dezbaterii publice.
Domnului Klaus Iohannis Preşedintele României
Stimate Domnule Preşedinte,
Săptămâna trecută, Parlamentul României a votat scoaterea din spaţiul public şi condamnarea la uitare a elitei intelectuale interbelice deja sacrificate de regimul comunist şi a generalilor armatei române care au luptat în Războaiele Balcanice şi în cele două Războaie Mondiale. Printr-o lege neclară, nedreaptă şi interpretabilă se consideră infracţiune promovarea lui Nicolae Paulescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Nicolae Steinhardt etc, iar nouă, celor care îi aducem în spaţiul public prin discursuri, scrieri, parastase şi ridicări de monumente, ni se interzice dreptul la liberă exprimare şi la libertate de conştiinţă.
Joi 24 iunie 2015, Camera Deputaţilor a adoptat proiectul legislativ 193/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002. În acest moment legea se află la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor pentru eventuale contestări urmând să ajungă în scurt timp la dumneavoastră pentru promulgare.
Despre această nouă lege s-a scris destul de puţin în presă şi ce s-a scris vizează aproape în mod unilateral punctul de vedere al unor organizaţii şi oameni de dreapta, nationalişti, legionari sau autonumiţi legionari, prea puţin cunoscuţi publicului şi societăţii pentru a putea schimba ceva în procesul legislativ.
Faptul că această lege a fost numită neoficial pe canalele media „legea antilegionară” a facut ca ea să treacă neobservată de majoritata cetăţenilor (care evident nu erau interesaţi de un subiect legionar) şi să stârnească revoltă sau reacţie doar în anumite tabere răzleţe.
Această lege nu este însă una „antilegionară”, ci una antiromânească, ce recunoaşte în mod ostentativ sentinţele date de regimul comunist împotriva adversarilor săi politici şi ideologici. Îndrăznim să spunem acest lucru întrucât ea afectează largi categorii de români care au fost deja culpabilizate pe nedrept în timpul regimului comunist.
La 25 de ani de la căderea comunismului am reuşit să recuperăm prea puţin din istoria care ne-a fost interzisă atâtea decenii. Am reuşit să recuperăm prea puţină informaţie şi să readucem în atenţia societăţii prea puţine personalităţi cenzurate de comunism.
Noua lege interzice, printr-un nou tip de cenzură, mare parte din aceleaşi fapte, ideologii şi persoane care au făcut obiectul condamnărilor politice acum 70 de ani! Legionarii sunt condamnaţi in corpore, la fel şi criminalii de război. Aşa ceva nu poate fi nici corect, nici moral şi nici democratic. Statul român acordă indemnizaţii şi le recunoaşte acestor oameni statutul de „foşti deţinuţi politici” (legea 118/1990 cu toate completările ulterioare), le-a acordat multora dintre ei statutul de cetăţean de onoare, le-a conferit prin instituţiile sale diverse distincţii şi decoraţiuni, a dat numele lor unor străzi, unor unităţi culturale şi militare. Cum este posibil să existe o lege care să îi scoată forţat din spaţiul public? Ce va urma?
Legea spune că un „criminal de război” sau un „vinovat de crime împotriva umanităţii” este o persoană care a fost condamnată ca atare de o instanţă din ţară sau străinătate. Înseamnă că legea recunoaşte şi sentinţele date de regimul comunist deţinuţilor politici din România. Totodată înseamnă că şi sentinţele date de U.R.S.S. împotriva românilor din Basarabia sunt recunoscute de noua formă a legii.
Toţi generalii, coloneii, ofiţerii Armatei Române condamnaţi de regimul comunist drept criminali de război şi vinovaţi de crime împotriva umanităţii sunt din nou vinovaţi în faţa legii? Au fost peste 100 de generali în această situaţie. Nu vom mai putea vorbi despre generalii Leonard Mociulschi, Aurel Aldea, Ioan Arbore, Dumitru Coroamă, Gheorghe Avramescu, Nicolae Macici etc fără să intrăm sub incidenţa legii? Ce se va întâmpla cu străzile care le poartă numele, cu busturile şi statuile lor? Conform legii toate vor trebui înlăturate din spaţiul public.
Nichifor Crainic, Romulus Dianu, Radu Gyr etc au fost condamnaţi în procesul „ziariştilor naţionalişti” din 1945 pentru crime de război. Vina lor? Au scris articole împotriva bolşevicilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Profesorul Mircea Vulcănescu a fost condamnat de comunişti pentru „crime de război” din cauza funcţiei de Subsecretar de Stat deţinută în timpul guvernării Antonescu. A murit ca un martir în temniţa Aiud. Ce se va întâmpla acum cu bustul lui Mircea Vulcănescu amplasat în sectorul 2 al Capitalei, cu liceul care îi poartă numele, cu strada care îi poartă numele? Conform legii, Mircea Vulcănescu trebuie scos din spaţiul public.
Au fost zeci de mii de legionari încarceraţi în temniţele carliste, antonesciene şi comuniste. Ce mai au de plătit astăzi legionarii? Au trecut prin reeducarea de la Piteşti (şi din toată ţara – în interiorul şi exteriorul închisorilor), au fost maltrataţi fizic şi psihic, le-au fost distruse familiile, şi-au pierdut copii prin orfelinatele statului, au fost înlăturaţi din viaţa profesională şi publică. Ce vină mai pot avea acum cand 90% la dintre ei sunt de mult trecuţi la Domnul? Au fost condamnaţi pe viaţă mulţi dintre ei, nu-i putem recondamna astăzi pe veşnicie. Pentru care vină? Că au crezut şi activat în Mişcarea Legionară? Că au făcut crime pentru care deja au răspuns în justiţie? Câţi dintre ei au făcut crime rămase încă nepedepsite de justiţia română fie ea carlistă, antonesciană, comunistă sau postcomunistă? Ne poate răspunde cineva cu date concrete (nume de persoane vinovate, nume de victime)? Şi dacă un număr de legionari au făcut crime acum 70, 80 de ani (şi pentru asta au fost executaţi sau condamnaţi la închisoare), condamnăm astăzi zeci de mii de oameni prin asociere doar pentru că erau şi ei legionari sau simpatizanţi? Dacă un român comite o crimă îi scoatem pe toţi românii în afara legii in corpore?
Care este pericolul legionar pentru societatea de astăzi? După 1990 interesul societăţii româneşti pentru acest subiect a fost mai mult decât modest. Cele câteva grupări distincte (şi antagonice) ce se revendică de la ideile legionare nu totalizează nici împreună un număr decent de adepţi. Sunt practic invizibili în spaţiul public şi prin mesajul exagerat legionar practicat de cele mai multe dintre aceste grupări în societatea de astăzi au reuşit să compromită în mare măsură şi ce rămăsese necompromis de regimul comunist. Nu poţi veni în societatea de astăzi cu o soluţie social politică valabilă acum 80 de ani şi să o livrezi ca atare. Cei câţiva entuziaşti care aplică această metodă excentrică intră în categoria ridicolului, nu a infracţionalităţii. Însă până la urmă şi ei au dreptul la liberă exprimare.
Mişcarea Legionară, în formele şi cadrele ei interbelice, este irepetabilă din toate punctele de vedere. Este însă inacceptabil să o scoatem cu totul din istorie doar pentru că la un moment dat, cândva, cumva ar putea să devină un pericol. Avem acolo o serie de personalităţi ocultate politic de comunism pe care suntem obligaţi să le redăm spaţiului public, generaţiilor viitoare. Prinţesa Ioana Cantacuzino, prima femeie din ţara noastră care a obţinut un brevet de pilot şi a condus o şcoală de aviaţie, a fost legionară. Smaranda Brăescu, prima femeie din ţara noastră cu brevet de paraşutist, a fost legionară. Valer Florea, supranumit „părintele emailului românesc”, a fost şi legionar şi cumnat cu Horia Sima. Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, a fost legionar. Soprana Valentina Creţoiu Tassian a fost legionară. Chiar şi compozitorul Nelu Ionescu, autorul celebrelor cântece pentru copii „Melc, melc codobelc” şi „Nea Alecu”, a fost legionar. Exemplele pot continua.
Cum poate Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor să dea o sentinţă ideologică în loc de una juridică? Ce s-ar întâmpla dacă mâine istoricii ar da sentinţe juridice? Comisia Juridică a hotărât că Mişcarea Legionară a fost fascistă şi preşedintele acestei Comisii a declarat că decizia s-a luat în urma studierii Dicţionarului Explicativ al Limbii Române şi a manualului de Istorie pentru clasa a XII-a! Domnii deputaţi de la Comisia Juridică au consultat însă DEX-ul din 1998, care definea legionarul ca membru al unei mişcări fasciste. Dacă biblioteca Comisiei Juridice ar fi deţinut varianta DEX-ului din 2009, ar fi văzut că definiţia legionarului nu mai face nicio referire la termenul fascist. Ce mai putem spune în acestă situaţie? Ne bucurăm că nu au avut la îndemână „Istoria Republicii Populare România” scrisă de Mihai Roller sau un DEX din anii ’50.
Îi condamnăm pe toţi legionarii la uitare fără deosebire, cum au făcut şi comuniştii? Ce facem cu Traian Brăileanu, Ernest Bernea, Nicolae Steinhardt, Constantin Gane, George Manu, Traian Herseni, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Părintele Gheorghe Calciu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Iustin Pârvu, Valeriu Gafencu etc? Îi mai putem cinsti pe cei pe care din ce în ce mai mulţi români (inclusiv Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române) îi numesc „sfinţii închisorilor”, chiar dacă au făcut parte din Mişcarea Legionară?
Din noua lege a fost eliminat în întregime articolul Art.4 aliniatul (3) care menţiona că nu constituie infracţiune nicio acţiune dedicată acestor oameni dacă este făcută în interesul artei, ştiinţei, educaţiei etc. Înseamnă ca orice referire pozitivă la viaţa, opera sau suferinţa acestor oameni poate fi catalogată drept infracţiune.
Ce vor face IICCMER-ul şi alte instituţii ale statului care desfăşoară activitate de cercetare a istoriei recente? Cum îşi vor mai putea desfăşura activitatea sub noua lege? Nu înţelegem cum şefii acestor instituţii nu au avut o reacţie publică împotriva acestei legi.
Ce se va întâmpla cu toate comemorările ţinute pe tot cuprinsul ţării în memoria foştilor deţinuţi politici? Vom putea pomeni şi evoca doar pe cei nelegionari şi doar pe cei care nu au fost considerati de catre comunişti nici criminali de război şi nici vinovaţi pentru crime împotriva umanităţii?
Ce se întâmplă cu dreptul de liberă exprimare, cu libertatea gândirii, a opiniilor şi a conştiinţei, libertatea creaţiilor, accesul la cultură, libertatea de a accede la valorile culturii naţionale, libertatea întrunirilor, dreptul la liberă asociere? Această lege ne afectează toate aceste drepturi.
Domnule Preşedinte, va rugăm să NU promulgaţi legea. Nu vrem să ne întoarcem cu 70 de ani în urmă şi să fim condamnaţi pentru deţinerea unui volum de versuri „interzise”, pentru recitarea unei poezii în public sau pentru dragostea sau admiraţia pe care ne-o exprimăm pentru o persoană sau un grup de persoane. Aşa au crescut părinţii noştri în comunism sub spectrul fricii, vrem să dăm şansa copiilor noştri să aibă acces liber la informaţie şi să înveţe să îi cinstească pe eroii neamului nostru dincolo de etichetările făcute de o lege nedreaptă.
Pentru cei ce au murit şi au pătimit luptând împotriva comunismului ce i-a condamnat ca legionari şi criminali, pentru libertatea de conştiinţă a copiilor noştri, vă rugăm să nu promulgaţi această lege. Nu vă puteţi lega numele de această nedreptate făcută în primul rând asupra unor morţi ce nu se mai pot apăra. Nu-i sprijiniţi pe cei ce astăzi sub umbrela democraţiei decupează adevarul istoric după model comunist.
Vă rugăm să primiţi expresia consideraţiei noastre.
Cu deosebit respect,
Cezarina Condurache
Pr. Marius Vişovan
Sincer cred ca aceste probleme nu se pot „rezolva” printr-o lege, nici o lege nu are dreptul sa condamne sau sa scoata din spatiul public in corpore un grup, nu exista in justitie condamnati colectivi si nici nu ar trebui sa existe.Nu o lege poate rezolva problemele trecutului nostru, indiferent ca vorbim de trecutul nostru ca stat, ca limba, cultura, natiune, popor sau ca este vorba despre trecutul personal al fiecaruia dintre noi.Trebuie sa ne acceptam trecutul nostru cu bune si cu rele si toate personalitatile din trecutul nostru cu bunele si relele fiecaruia dintre aceste personalitati.Trebuie sa ne acceptam istoria si toate miscarile din istoria noastra cu bunele lor dar si cu minusurile lor, din aceste minusuri trebuie sa invatam spre a nu fi condamnati la repetarea greselilor din istorie.Solutia in opinia mea sta in EDUCATIE, o educatie adevarata in care sa invatam sa ne acceptam trecutul si sa il judecam cu discrenamant, admirand partile bune si invatand din minusuri.Mama mea a absolvit Facultatea de istorie la Universitatea din Cluj Napoca in anul 1966, un profesor de istorie moderna le-a spus la curs ca personalitatile pozitive ale istoriei pot avea si trasaturi negative asa cum personalitatile negative pot avea trasaturi pozitive si a exemplificat spunandu-le studentilor ca Alexandru Ioan Cuza si-a semnat abdicarea in iatacul amantei si Ion Antonescu si-a comandat singur plutonul de executie spunand”trageti baieti cum v-am invatat eu”.Pentru aceste replici un student la parat la securitate si din profesor a ajuns bietul om custode la biblioteca?!Am acum impresia ca aceasta lege il condamna din nou pe bietul profesor care a vrut doar sa fie obiectiv si realist si il premiaza pe paracios !!!
Felicitări pentru articol !
Dacă cei mai tineri, care din păcate nu cunosc Istoria României aşa cum a fost ea , nu cum a fost scrisă de venetici ca Roller, n-au de unde să ştie de marile personalităţi, elitele neamului românesc amintite aici, despre perioada 1947-1989 pot afla mult mai uşor !
Întrebându-şi părinţii sau căutând prin presa vremii.
A interzice acum să recunoşti că perioada ceauşistă a fost una din cele mai prospere , în comparaţie cu ceea ce a urmat după, când în doar 25 de ani România a fost distrusă mai mult decât în cele două războaie mondiale şi cei 47 de ani de comunism la un loc , mi se pare cea mai josnică şi manipularorie hotărâre, manipulatorie, mincinoasă şi abuzivă !
Adică dacă n-ai putut să te dovedeşti mai bun decât cel pe care l-ai executat mişeleşte, dai o lege că n-ai voie să vorbeşti şi eventual să lauzi ( n-am crezut niciodată să ajung să-l laud pe Ceauşescu , mai ales că nici n-am fost membru PCR,, dar din păcate ceea ce a urmat, mă obligă s-o fac ! ) .
Cei tineri se vor convinge curând de realitatea mizeră în care suntem obligaţi să trăim, faptul că am ajuns la mâna străinilor şi de râsul lumii, dar s-ar putea să fie prea târziu !
Discuţia despre Ceauşescu este o diversiune lansată de Andrei Muraru, consilierul lui Iohannis şi unul dintre cei care s-a aflat în permanentă legătură cu Institutul Wiesel şi Muzeul Holocaustului din SUA, iniţiatorii şi promotorii legii. În lege nu există nici o referire la comunism, iar procesul lui Ceauşescu a fost un simulacru pe care nici un om serios, care se pretinde apărător al statului de drept, nu-l poate lua în considerare. Nu vreau să spun că Ceauşescu a fost nevinovat, dar condamnarea lui pentru genocid de către un „tribunal” ilegitim, într-un proces care s-a dovedit o făcătură ordinară, nu poate sta la baza aplicării acestei legi.
Bine, în opinia mea, legea nu poate fi aplicată nici altor condamnaţi pentru „crime de război şi împotriva umanităţii” de către instanţe manevrate politic în vremuri totalitare: fie în dictatura lui Carol al II-lea, fie sub Antonescu, fie în timpul comunismului.
Medicul care i-a „examinat” era un baiat inteligent,cu bun simt, dar slab contra supunerii la presiuni.
S-a sinucis.
Dupa 1989, Vadim Tudor comunist convis dar catalogat manipulatoriu „de dreapta” de media oficiala, a facut marea gresala de a-i ataca in presa pe o parte din evreii care au dat lovitura de stat din 1989 sau au inceput dupa aceea distrugerea economiei romanesti si inrobirea neamului.
Acest a dus la catalogarea lui ca „antisemit” ceea ce practic l-a excus din viata politica reala. O data cu asta, nationalismul romanesc provenit din national-comunistii lui Ceausescu a fost pus pe linie moarta. Chiar in coditiile reformarii lor (sau a unei parti a lor ) in bine, eticheta „de antisemit” ar fi adus – si a adus daune mari tarii – in conditiile in care acestea ajungeau la putere. Au castigat alogenii din cauza acestei grave greseli de corectitudine politica.
Normal ar fi fost ca aceasta lege sa nu treaca in aceasta forma prin parlament. Daca dl Johanis o respinge, va exista riscul sa fie catalogat de catre Eli Visel ca un al doilea Vadim Tudor…
Calea pragmatica de urmat de catre dreapta, a fost aratata de catre Viktor Orban: SUNT EUROPEAN, un pic excentric e drept (AM SCAPAT DE FMI ), redresez economia cu actionariat MAGHIAR, nu pot fi acuzat de antisemitism. Pe antisemiti si extremisti cautati-ii la Jobik.
Orban are sprijinul Germaniei si Austriei, marea carte ce trebuie jucata de Johanis…
Cioran, Eliade si Noica vor ramâne in istorie.
Cei care au dus la aceasta polemica vor disparea.
PS
Paulescu nu a descoperit insulina, ci ca extractul de pancreas scade ureea la diabetici.Sigur, mai ramânea un pas.Dar l-au facut Banting si Best.