Pe data de 24 iulie a.c. a avut loc la Cercul Militar Național masa rotundă intitulată Extremism, antisemitism, naţionalism – pericolele contemporane ale Europei, organizată de „New Strategy Center“ în colaborare cu Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, având ca parteneri media revista „Foreign Policy“ România şi Adevărul Holding[1].
„New Strategy Center“, care se află la al doilea eveniment public al său, este o ONG cu sediul într-o vilă din zona Arcului de Triumf, fondată de g-ral. Ionel Niţu, până în 2012 şef al Diviziei de Analiză a Serviciului Român de Informații[2].
La manifestare au fost invitați, între alții: George Maior (fost șef al SRI, ambasadorul României în SUA), Radu Ioanid (șeful Departamentului de cercetare arhivistică de la Memorialul Holocaustului din Washington), Dan Dungaciu (fost secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe,director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române), Dudu Ionescu (fost ministru al Apărării Naționale și ministru de Interne, consilier al Peședintelui Republicii), gl. Mihail Ionescu (director al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară), reprezentanți ai Academiei Naționale de Informații și ai Ambasadei SUA la București. Prin urmare, numeroase persoane aparținând zonei numite „de securitate“, dar și din „mediul academic“, convocat să-și exprime adeziunea.
La fel ca și participarea, perspectiva a fost nebănuită pentru o ordonanță despre fascism, legionarism, antisemitism și negarea holocaustului recent transformată în lege[3].
G-ral. Ionel Niţu a deschis discuțiile integrând tema zilei chestiunilor de securitate și Parteneriatului strategic româno-american:
Câteva cuvinte despre tânărul nostru ONGhe: „New Strategy Center“ e o asociație care își propune să fie un cadru de dezbateri strategice și relevante pentru România, mai ales în subiectele în care România poate deveni un actor relevant [sic!] în plan regional. Un alt obiectiv, deloc întâmplător, este legat de substanțierea Parteneriatului Strategic cu SUA.
Oare denumirea englezească a organizației reflectă o propensiune pemtru „aliatul strategic“?
Astfel, amfitrionul a vorbit despre:
Cele trei subiecte, dar de fapt e unul singur.
Pentru a nu mai fi nici un dubiu: tema recentei legi, integrată chestiunilor strategice și de securitate (națională, regională, globală), este una cerută de SUA, „partenerul strategic“. Acesta este sensul prezenței ei într-un asemenea cadru de discuție.
A continuat Alexandru Florian:
Într-adevăr, acest subiect – extremism, antisemitism, naționalism – este, de fapt, o singură … reprezintă o singură temă de reflecție și de reacție.
El a adăugat că:
[s-a] transformat Ordonanța de urgență în Lege, dar ea nu a fost niciodată aplicată. În pofida unor sesizări adresate Ministerului Public, cercetările făcute într-un caz sau altul au găsit … au oferit portițe de scăpare pentru ca fiecare dosar în parte, în pofida unor manifestări pe care petenții le considerau extrem de clare, că ar intra sub incidența acestei legi, au dobândit rezoluția „neînceperea urmăririi penale“.
Afirmația este falsă, și este improbabil ca șeful institutului care s-a ocupat exact cu redactarea unor astfel de sesizări să nu știe care este situația reală. Căci nu doar că au existat inculpări în baza Ordonanței în discuție, dar au avut loc și condamnări, mai multe în primă instanță[4], iar unele definitive, soldate cu executare. De exemplu, T.M.Z., din Buzău, a fost condamnat de două ori: o dată în 2004 (la vârsta de 16 ani), pentru că a a afişat însemnul „Crucea Celtică“ şi înscrisul „Fii Naţionalist“ pe indicatoarele rutiere şi pe stâlpii de electricitate de pe două străzi din oraș, și a doua oară în 2008 (la vârsta de 21 de ani), pentru că a ameninţat o familie de evrei din aceeași localitate[5]. Că Florian nu este mulțumit de rezultate, este o cu totul altă chestiune.
Florian a încheiat astfel:
Cele două modificări importante pe care PNL-u’ le-a introdus în proiectul legislativ – este vorba de incriminarea în mod clar a Mișcării Legionare ca mișcare fascistă și, deci, interzicerea simbolurilor, valorilor și a promovării [sic!] acestora pe [re-sic!] spațiul public, și-n același timp definirea holocaustului din România, întrucât se considera că-n Ordonanța de urgență din 2002 se definește holocaustul în general, și deci nu se poate aplica la ceea ce a însemnat tragedia evreilor din România. Aceste două completări extrem de importante, sperăm noi, ca institut care a oferit consultanță la acest proiect legislativ, să contribuie la diminuarea mișcărilor extremiste de inspirație fascistă, la cultul criminalilor de război pe [re-re-sic!] spațiul public, care astăzi încă mai este prezent, poate vom vorbi pe parcursul dezbaterilor, astfel încât, în România, considerăm, Institutul Wiesel consideră că s-a produs, prin această lege, o sursă, un instrument instituțional pentru detensionarea radicalismelor de extremă dreaptă de origine fascistă.
George Maior a spus, între altele:
Dacă vă uitați astăzi pe sondajele de opinie – repet, după 25 de ani de la Revoluție –, cred că nu există audiențe importante pentru asemenea, un asemenea tip de discurs, fie că vorbim de discurs naționalist, fie că vorbim de antisemitism în România [Al. Florian neagă din cap – n. n.]. Maxim 2% din totalul populației României [Al. Florian neagă sistematic din cap – n. n.] aderă la asemenea forme extreme ale politicii, ceea ce este foarte bine.
Pe de altă parte, subliniam și anterior, nu înseamnă că lucrurile sunt perfecte, nu înseamnă că nu trebuie să fim vigilenți, că nu există posibilitatea unei reemergențe a unor fenomene de tip etnonaționalist sau extremism și la nivelul societății nostre. De aceea există o responsabilitate importantă a Statului pentru a veghea la acest aspect, necesitatea unor politici preventive […] și, atunci când este cazul, bineînțeles, aplicarea fermă a legii [subl. n.].
Ionel Niţu a vorbit în același ton:
Așadar, când vorbim de extremism ne referim la ideologii, la opțiuni politice, la atitudini, comportamente sau la retorică, discursuri, poziții publice. Ăăă, nu cred că în România mai sunt prezente în spațiul public nici una din cele trei caracteristici și, ca dovadă, manifestările, să spun așa, antisemite, sunt aproape inexistente [subl. n. ].
El s-a raliat astfel fostului său șef în a susține ideea că fenomenele în discuție sunt nesemnificative, rolul legii fiind, în acest context, unul preventiv.
Radu Ioanid:
În ceea ce privește antisemitismul din Europa de Vest […] eu cred că discutăm despre un antisemitism care poate fi de extremă dreaptă, dar care poate fi, de multe ori, și de extremă stângă, și este dominat de antiisraelianism, de propagandă împotriva Statului Israel. Africa de sud a dispărut [sic!], Statul Israel a devenit pentru anumite medii de extremă stângă – și de extremă dreaptă, dar în principal de extremă stângă – o țintă favorită. Și Israelul e o democrație, care se confruntă cu niște probleme geostrategice foarte speciale, se încearcă demonizarea acestui Stat, și la nivel european antismitismul, fie el de origine islamică, fie el de origine extremă stângă … originând de la extrema stângă, are această notă dominantă.
În general, la nivel european, eu văd o creștere a antisemitismului […].
Acest mod de a vedea lucrurile, care asimilează criticile (legitime), nu la adresa a Statului Israel, nici a „evreilor“ ori „israelienilor“, ci a politicilor israeliene, cu antisemitismul și antiisraelianismul, este o temă favorită a „pompierilor piromani“[6]. Iată o descriere a modului de reacție al acestora: „Dacă ei nu sunt de acord cu tine, nu-ți vor demonta argumentele […] și nici nu te vor contrazice, ci mai degrabă te vor calomnia și îți vor deforma spusele: «Dacă îl critici pe Natanyahu, ești obligatoriu omul Hamas-ului.» «Dacă manifești împotriva războiului din Gaza, ești pentru exterminarea evreilor.» Pare excesiv, dar sunt oameni care au scris și au spus așa ceva […] căci există persoane care ațâță sentimentele cele mai nesănătoase ce pot exista în societatea franceză.“ [7] După cum se vede, avem și noi „faliții“ noștri care uzează de aceeași tehnică a amalgamului.
A numi deci aceste critici – referitoare la acțiunile israeliene în Teritoriile Ocupate (doar un exemplu: Gaza, ultimul lagăr în aer liber din lume transformat anul trecut într-un morman de moloz), la continuarea politicii de colonizare, acțiuni condamnate nu doar de organizațiile internaționale pentru apărarea drepturilor omului, ci chiar de organismele ONU și UE – „diabolizarea Statului Israel“, reprezintă o tentativă penibilă intelectual de exonerare a acțiunilor politice cele mai reprobabile care ține de resortul purei propagande. Căci care ar fi temeiul rațional pentru care politicile unui Stat, oricare ar fi acela, ar putea fi scutite de orice interogație critică?
Ioanid a schimbat apoi versantul:
Nu sunt aici pentru a face, a aduce complimente României. […]
Când discutăm […] în special de ansisemitism în Europa de Est postcomunistă, lucrurile stau puțin diferit față de Europa occidentală.
Ei bine, România a evoluat, după părerea mea, extraordinar de pozitiv [sic!] în timp, poate prea încet câteodată, începând cu Raportu’ Wiesel, care dincolo de reevaluarea istorică […], a devenit o carte de vizită pozitivă pentru România și o investiție politică [subl. n. ] pozitivă pentru România […].
Dl. Florian nu v-a spus, dar Dl. Florian a primit amenințări cu moartea. Legionarii au fost foarte activi pe forumuri și au încercat să prezinte această lege, pe care multă lume de bună credință nici n-a citit-o, au încercat să [o] prezinte ca pe o tentativă de a cenzura valorile culturale românești care s-au întâmplat să fie de extremă dreaptă sau legionare. Nici vorbă de așa ceva! Este vorba despre simbolistica legionară.
Există în România cazuri izolate de instituții ale statului în care se face propagandă legionară, și aicea instituțiile abilitate ale Statului român care se ocupă cu siguranța națională ar trebui să arunce o privire; funcționari înalți de stat care sub pretexte destul de transparente fac propagandă legionară [subl. n. ]. Deci trebuie spuse lucrurile pe față!
Radu Ioanid, Dinu Zamfirescu și Andrei Muraru la Râmnicu Sărat
Sursa : IICCMER
Mai întâi, ni se spune în clar că vocația Raportului „Wiesel“ nu a fost atât să devină o carte de istorie (una printre altele, cum ar fi firesc), ci de a da direcții în domeniu, adică, pe scurt, de a deveni o bază politică de lucru. Simplu de înțeles, situația nu mai are de-a face cu știința, ci cu puterea administrativă, deci cu raportul de forțe. Mai mult, pentru a ne plonja în pur absurd, ni se spune că respectivul raport a fost un act de revizuire istorică, dar nu de orice fel: ci unul care interzice orice altă revizuire.
Dacă Al. Florian a primit amenințări cu moartea, nu vedem de ce nu se adresează organelor abilitate, așa cum a făcut-o recent, într-un caz similar, Octav Bjoza, președintele AFDPR. Dar ar mai putea fi generată astfel impresia că își apără convingerile cu prețul vieții?!
Așa cum criticile legitime la adresa politicilor israeliene au fost asimilate în mod frauduloas antisemitismului, islamismului și antiisraelianismului, criticile la adresa legii în discuție sunt asimilate la fel de fraudulos legionarismului, conform aceleiați tehnici a amalgamului. Este o înțelegere intenționată la fel de îngustă, de extremă (stranie petru un luptător împotriva extremismului), dat fiind că este vorba despre un act legislativ cu efecte liberticide, care atacă înseși bazele libertății de expresie și ale cercetării istorice, la fel cum îngustă și manipulatoare este și înțelegerea că legea ar interzice doar simbolistica legionară. Adică ce anume: cămășile verzi și crucea specifică? Păi asertorul tocmai ne-a livrat un vocabular complet de înțelegere a tuturor noțiunilor cuprinse în lege, prin care gîndirea și expresia însele vor fi măsurate de Parchet.
El s-a lansat apoi într-o acuză – pe dos, iar nu pe față – la adresa unor funcționari de rang înalt ai Statului (nenumiți), pe care i-a acuzat că fac propagandă legionară, cerând ca serviciile secrete să ia măsuri. Această remarcă, cu rolul de a genera șoc și groază („oare la cine se referă?“), ar putea fi socotită iresponsabilă într-o discuție de la acest nivel, însă, pentru că este vorba despre politică, oamenii spun toate lucrurile pe care pot să le spună.
După ce a dat note, a împărțit încurajări, a aruncat anateme, Ioanid a continuat cu glumițe despre WikiLeaks și Edward Sowden. Noroc însă cu acești „denunțători ai abuzurilor“, căci astfel mai aflăm și noi cu ce se ocupă de fapt acești „trimiși“ – speciali sau nu – ai SUA pe probleme de holocaust și antisemitism.
Și a încheiat astfel:
Relația cu Statele Unite a stat și sub semnul acestei lupte contra extremismului, contra antisemitismului. […]
[Viktor] Orbán nu este un antisemit, el vinde marfă alterată, el este un fost liberal care a-nțeles că așa poate să stea la putere, este ca un negustor care vinde marfă alterată.
Acestea fiind zise, mă întorc la România. Să nu subapreciem extrema dreaptă românească. Să știți că dacă ei nu reușesc să facă anumite lucruri în Moldova, vor tipări timbre legionare în Republi … dacă nu reușesc anumite lucruri în România, vor face același lucru în Moldova, vor tipări timbre legionare în Moldova. Sunt foarte activi pe forumuri și destul de violenți. Și abili, pentru că ei au încercat să pezinte această lege, care este o lege strict legată de simboluri legionare și de simboluri fasciste și negarea holocaustului în România, ca pe o tentativă de cenzură, ceea ce nu este cazul.
Am înțeles astfel mai bine despre ce este vorba: mediatic, promotorii acestei legi au pierdut controlul, și nu doar în presă, atâta cât mai există ea, ci, mai ales, în mediul electronic (forumuri și rețele sociale). Prin urmare, structura locală a „vânătorilor de fasciști și antisemiți“, fie ei reali sau, mai ales, închipuiți, a fost complet depășită, un fapt evident. Iată cum s-a născut ideea integrării subiectului legii în tema siguranței naționale (și internaționale), organizarea unei discuții de către o asociație emanată de prelungirea Executivului și marșrutizarea la București a însuși responsabilului zonal în chestiunile vizate. Scopul legii fiind impunerea unei gândiri unice asupra subiectelor fascismului, legionarismului, antisemitismului și holocasutului, la fel ca și sancționarea penală a deviaționiștilor, prin urmare este foarte greu de contracarat acuza că ea vizează cenzura expresiei, nu doar politică ci, mai ales, culturală și istorică. Prin urmare, în perioada următoare este de așteptat vânarea „ereticilor“ exact în zona care scapă controlului „polițiștilor gândirii“, adică în mediul electronic. Și, spre deosebire de reprezentanții autorităților române, cuplul Ioanid-Florian s-a străduit să argumenteze o creștere a fenomenelor în discuție.
Benoni Ardelean (senator PNL; secretar al Comisiei de politică externă Parlamentului și membru fondator al „New Strategy Center“):
Creerea unui climat al acceptării […]. Trebuie să ne acceptăm în societate așa cum suntem, pentru că doar într-o astfel de context, în care putem să creăm acest climat al acceptării cred că societatea nostră o va duce mult mai bine.
Teoria aceasta este foarte frumoasă, numai că rolul politicului este să contribuie la punerea ei în practică. Or, am văzut deja de câtă „acceptare“ dau dovadă un Ioanid, un Florian, care trimit în perimetrul „fascismului“, „legionarismului“, „antisemitismului“și „negaționismului“ orice divergență de opinie, de înțelegere a acestor subiecte.
Ion Ioniţă (directorul „Foreign Policy“ România):
Dar putem să fim liniștiți, pentru că în momentul de față nu există o aderență la asemenea mișcări [extremiste – n. n. ] care să tragă semnale de alarmă. Dar suntem conectați: nu putem să ne desprindem de marile fenomene care se întâmplă în Europa, în vecinătatea noastră. Și dacă o veche generație […] au ieșit din scenă, totuși urmează o nouă generație de tineri cu alte viziuni, capabili să lucreze în alte medii, să-și exprime ideile în mediile de socializare, să atragă prin modernitatea exprimărilor și să se afilieze la aceste curente.
El a rămas astfel în siajul autorităților române, pentru care aceste pericole sunt minore, iar măsurile de folosit ar fi de natură preventivă. Important a fost însă cum a continuat:
Eu mă întreb ce se va întâmpla în societatea românescă și în media românească când această lege va ajunge să fie aplicată pentru prima oară, când va ajunge cineva în justiție pentru că a promovat [o] ideologie extremistă, legionară și-așa mai departe. Mă întreb ce se va-ntâmpla atuncea, și s-ar putea să avem de-a face cu un fenomen de a crea victime sau eroi pe această baricadă a naționalismului românesc [subl. n. ].
O remarcă rațională, care se traduce, în alți termeni, astfel: dacă pericolele sunt minime, de ce să adopți – și să aplici – o asemenea lege? Nu vei reuși astfel să sufli într-un foc mocnit? Sau, altfel spus: de ce să dai foc la casă, încercând să stingi focul din vatră, care nu prezintă vreun pericol major, jucând astfel rolul „pompierului piroman“? Care ar fi scopul? Este acest joc unul de control, resurse, prestigiu și putere?
Aurel Vainer (președintele Comunităților Evreiești):
Trebuie să am o reacție. Mă surprinde faptul – să nu se supere Dl. Florian – că Institutul Wiesel face o cercetare [este vorba despre rezultatele unui sondaj de opinie comandat de Institut – n. n. ] despre evrei, adică despre noi, despre mine, despre alții, care reprezentăm Comunitatea Evreilor din România; mică, dar importantă, spun eu. […] Era bine să fim consultați și noi. […]
Și poate că nu era rău să fi fost aici și elementu’ guvernamental, pentru că-n fond, politicile vin de la Guvern, el emană și politicile și dă și banii, și era bine să cunoaștem o opinie a actualului Guvern în legătură cu problemele ridicate. […]
Eu, ca deputat, vă pot spune, am avut șansa să fiu în Parlament a treia oară, în care n-am avut de-a face cu partide extremiste, cel puțin la Camera Deputaților. […]
Deci io vă pot spune, că din punctul meu de vedere, individ care am trăit și holocaustu’ în România, nu pot vorbi de un antisemitism foarte activ în România de astăzi.
În ceea ce privește antisemitismul public, e clar că e la cote foarte mici, foarte, foarte mici.
Dar, mai mult, este clar că noi avem o atitudine favorabilă din partea multor segmente ale populației românești în a arăta și a sprijini reprezentarea pe eșichierul românesc a prezenței evreilor în decursul secolelor. [R. Ioanid și Al. Florian zâmbesc cu neîncredere – n. n. ] […]
Parlamentul român a votat recent legea care a mărit îndemnizațiile pentru cei care-au suferit în anii de tristă amintire, ’40-’45 […]. Sunt dovezi că clasa politică românească nu are atitudini contrare înțelegerii situației evreilor.
Sigur, există această formă de manifestare pe Internet care ne supără foarte mult […] nimeni nu ne-a spus cât sunt de reale toate aceste reacții multiplicate aproape la infinit pe Internet. […] Noi am avut în România un caz, acu’ vreo 4-5 ani, când s-a găsit un domn de la Buzău care transmitea mesaje antisemite, violente în limbaj, foarte frecvent. A fost descoperit, a fost, să spunem, liniștit.
În ceea ce privește autoritățile de siguranță națională, ne asigură cel mai mare respect și cea mai mare siguranță.
În fine, el a pus accentul pe educația legată de holocaust.
Al. Florian:
[Vizibil iritat] Îmi cer scuze dacă n-am știut că trebuie consultată Federația Comunităților Evreiești dacă fac o cercetare științifică. […] Cred că veți fi un foarte bun ministru de Externe după ce n-o să mai fiți reprezentantul evreilor în Parlament, pentru diplomația, mesajul diplomatic pe care ni l-ați transmis.
Reacția aceasta este frapantă. Etica cercetării presupune informarea comunităților cu privire la studiile științifice, și mai ales atunci când este vorba despre grupuri minoritare. Reprezentanții acestor comunități trebuie informate cu privire la scopul, maniera de lucru și folosirea ulterioară a rezultatelor unei cercetări și la asigurarea confidențialității informațiilor, date fiind sensibilitățile legitime ale acestor grupuri. Doar un exemplu: când la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, la sfârșitul anilor 1990, am participat la o cercetare despre situația rromilor din județul Buzău, unul dintre subiecți, fost deportat în Transnistria, ne-a întrebat dacă nu cumva sondajul nostru are ca scop să îl retrimită la Bug. Prin urmare, chiar și în cazul de față, în care este vorba despre un sondaj național, dar care privește modul în care populația evreiască este percepută de ansamblul cetățenilor, liderii comunitari ar fi trebuit informați.
Cea de-a doua parte a reacției șefului acestui institut științific este și mai problematică. Căci ce vrea să spună ea? Îl amenință pe preopinent că nu va mai fi reprezentantul evreilor în Parlament? În tot cazul, a închide gura unei victime a holocaustului – și lider al Comunității Evreiești din România – reproșându-i discursul conciliant, reprezintă o primă și halucinantă aplicare a noii legi.
Liviu Beris (președintele Asociației Evreilor Victime ale Holocaustului):
Vă mărturisesc un lucru: holocaustul există, a revenit și se practică în ziua de astăzi. Pentru că holocausul, ca noțiune, nu poate să fie și să rămână numa’ pentru evrei, când el este la ora aceasta, de fapt, aplicat la nivelul creștinilor din Irak, la nivelul creștinilor din Nigeria și-așa mai dăparte. […]
Legat de educație: consider că este singura modalitate în care poate să se acționeze din timp pentru a se preveni cu adevărat aceste fenomene. Însă nu în mod haotic.
Luarea de poziție a acestei victime a holocaustului este la fel de remarcabilă, întrucât așează propria-i experiență tragică într-un context universalist. Apoi, asemeni lui Vainer, el vede în educație soluțiile la problemele în discuție, fiind, în aceeași notă discordantă cu tandemul Ioanid-Florian, susținător al unei stilistici belicoase și al unor măsuri administrative și represive.
Dudu Ionescu:
Închei spunând că […] pentru problema asta trebui’ cel puțin trei ingrediente, pentru abordarea problemei extremismului: echilibru, o vigilență care să devină normalitate, și, nu în ultimu’ rând, o anume precizie în exprimări, pentru că generalități de genul – îmi cer scuze, domnu’ Ioanid, dar ați folosit o … instituții din guvern, din guvern … În pofida faptului că ați fost foarte precis în restu’, în restu’ intervenție Dvs., da’ aici ați folosit o, o generalizare … [R. Ioanid spune ceva care nu se aude – n. n. ]. Ok, dacă nu vrei să spui, nu spui [râde].
Cred că precizia în domeniu’ ăsta, care să nu dea, să nu dea prilej de interpretări nelalocul lor, e, e necesară.
Transpare aici, printre zâmbete de complezență, o anume iritare a autorităților române în fața acestor reacții brutale.
Al. Florian:
D-le consilier, aveți dreptate, trebuie precizie și nuanțare.
A urmat Dan Dungaciu, care i-a provocat lui Al. Florian următoarea reacție:
Într-adevăr, chestiunea definirii conceptelor este o problemă academică extrem de actuală astăzi. Vă sugerez să … poate faceți un parteneriat cu Universitatea de Vest, Timișoara. Este acolo profesoru’ Victor Neumann, de vreo 20 de ani încearcă să definească vreo două-trei concepte [zâmbește], dar, într-adevăr, este o problemă foarte interesantă, aveți dreptate.
Ironie față de intervenient, și un anume dispreț suveran, dar cu atât mai neavenite față de o persoană absentă de la discuții: profesorul Neumann.
Geo Stroe (președinte-fondator al organizației Academia Daco-Română, participant):
De asemeni, domnu’ Nițu: îl întreb dacă a invitat și organizații legionare să vin-aici, să dezbatem împreună cu ele [R. Ioanid face fețe-fețe, gl. I. Nițu zâmbește – n .n. ]. cred c-ar fi mult mai democratic: dreptu’ la opinie este, într-un Stat de drept, este garantat. […]
Sigur, legiuitorul nu este bine să definească-n lege unii termeni și nici măcar infracțiuni. Ori [sic!], sub acest aspect cred că această treabă este … revine-n sarcina cercetării științifice, și nu legiuitoru’ stabilește interdicții și alte chestiuni de genu-ăsta [subl. n.]. Pentru că interzicerea interdicției asigură o dezbatere liberă, un, un liber cuvânt și, într-adevăr, o democrație consolidată. Tot ce este interzis nu trebuie permis. Ori [sic!], când ne protejăm cu astfel de interdicții creăm exact contrariu’. Adică, cu alte cuvinte, noi am dat apă la moară tocmai Mișcării Legionare prin această lege [subl. n.]. […]
Vreau să vă spun din experiența mea: Institutul Wiesel mi-a intentat un proces, și sunt probabil, aveam șansa să fiu primu condamnat pentru, pentru așa-numitul cult al Mareșalului Antonescu [Al. Florian se strâmbă către gl. I. Nițu, care zâmbește – n .n.]. Din fericire, legiuitorul, mai bine zis justiția noastră, a considerat că nu este cazul, și astfel am obținut neînceperea urmăririi penale chiar la Curtea de Apel. […]
Holocaustul, în opinia unor cercetători, înseamnă arderea de viu a unui evreu pentru simplul fapt că este evreu. Dacă această accepție este adevărată, în România n-a avut loc holocaust. Au fost persecuții, crime, e-adevărat, dar nu holocaust [subl. n.].
Discursul acestui om a fost pe cât de neașteptat, pe atât de remarcabil. El este semnul că într-o discuție rațională, de principiu nimeni nu trebuie exclus ori disprețuit. Pentru moment, el a spart monotonia litaniilor anterioare, până când Al. Florian i-a retezat-o scurt.
Andrei Muraru (consilier prezidențial):
Eu nu sunt daco-român.
A început pe un ton superior, voit glumeț, cu totul deplasat, dată fiind poziția sa, dar și punctele nevralgice antinse de cel persiflat. Apoi a continuat:
Această lege include pentru prima dată diseminarea propagandei prin mijloace electronice. Deci din acest moment, de la promulgarea acestei legi și publicarea ei în Monitorul Oficial, autorităţile publice trebuie să urmărească aceste lucruri şi să identifice, acolo unde există, infracţiuni în, în baza acestei legi. De asemenea, de 48 de ore – că spunea Dl. Director general Florian că legea a fost promulgată de 48 de ore – vă pot spune că, deşi nu s-a observat acest lucru, de 48 de ore genoci… cultul lui Nicolae Ceauşescu este interzis oficial în România, pentru că această lege sancţionează cultu’ persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii, de crime de război şi genocid. Și, după cum ştiţi, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat pe 25 decembrie de Tribunalu Militar Excepţional pentru genocid: articolul 357, Cod Penal.
De-a lungul întregului proces legislativ, temele „negaționismului comunist“ și cultului lui Ceaușescu au fost absente, fapt esențial pentru a înțelege „voința legislatorului“. Pentru un simulacru de universalitate, textul legii vorbește însă despre crimele în masă din Rwanda și fosta Iugoslavie, dar nu scoate un cuvânt despre criminalitatea comunistă. Prin urmare, ceea ce face aici consilierul prezidențial – și istoric de formație! – ar fi o interpretare năstrușnică, dacă n-ar fi o mică și palidă tentativă de dezinformare și manipulare.
În aceeași încercare de a drege busuiocul unilateralismului acestei legi – o inițiativă a partidului din care face parte (PNL) –, ca și al deciziei Președintelui de a o promulga, el a continuat dând asigurări; că tot nu costă nimic:
Și, bănuiesc că, în… din punctul meu de vedere, putem să ne-așteptăm, în perioada următoare, ca să apară o lege de interzicere a simbolurilor comuniste și a propagandei asociate.
Totodată, el pare să fie conștient că aplicarea acestei legi nu va fi lipsită de probleme:
De asemenea, aș vrea să spun aici că Institutul Ellie Wiesel, care a fost parte la elaborarea acestui proiect de lege, împreună cu grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, va avea o misiune foarte dificilă pentru că va trebui să acorde în continuare, sau acum începe greul, asistenţă organelor judiciare, pentru că există pericolul să ne trezim cu cazuri foarte grave, care nu sunt sancţionate la câteva sute de km de Bucureşti de către un Parchet, şi să fie … să se ajungă la extreme în care, în fine, câteva texte să fie sancţionate drept propagandă. Deci din acest punct de vedere cred că este foarte important ca Institutul Wiesel să acorde asistenţă organelor judiciare pentru că acum cu toții asistăm la naşterea acestei … unei jurisprudenţe în acest domeniu în România. Pentru că de ce s-a făcut această lege? Pentru că legea anterioară nu a avut aplicabilitate în plan juridic. Nici o persoană nu a fost condamnată definitiv pentru infracţiuni cuprinse în textul, în textul acestei legi. Și cred că e foarte important că această lege a fost trecută prin Parlamentul României în unanimitate, votată de toate partidele politice parlamentare, și cred că trebuie să subliniați, cred, acest lucru.
În concluzie, ce ne spune vocea Președinției?
1) Că Institutul Wiesel se va ocupa de sesizările penale în materie de „fascism“, „antisemitism“, „legionarism“, „holocaustism“, „deflectism“, „minimalism“ și alte „deviaționisme“;
2) Că Parchetul va trebui „îndrumat“ în aceste cazuri, pentru a nu face nici „concesii“, nici „excese“;
3) Că Parchetul va deveni, adică, în aceste situații, o anexă a Institutului.
Prin urmare, trăiască independența Justiției!
În fine, o întrebare: realizează oare asertorul gravitatea afirmațiilor sale? Cu siguranță că da, dar nu-i pasă. La fel, să faci din unanimitatea votării acestei legi, ale cărei efecte incontrolabile pare să le întrevadă el însuși, un act de mândrie, este la fel de ciudat.
Radu Ioanid, șeful de la Centru peste Sucursala locală a holocaustului, a avut ultimul cuvânt, în care l-a pus și el la punct pe liderul Comunității Evreiești din România. Dialectică maniera aceasta de a aplana conflictele: prin generarea altor conflicte. Sau, în alți termeni: nu poți să fii „pompier piroman“ în raport cu alții și diferit în propria-ți casă:
Am apreciat foarte mult intervenția D-lui Vainer, atunci când s-a… repezit [lapsus revelator – n.. n.] la necesitatea educației și la sensul diplomatic al domniei sale. Acestea fiind zise, cu toată dragostea și cu tot respectu’, domnu’ președinte, am niște mari rezerve în legătură cu ce-ați spus în legătură cu [Partidul] România Mare și cu ce-ați spus în legătură cu sondajele [6]. Când un sondaj al Guvernului român spun [sic!] că 29% din români spun [sic!] că evreii-și merită soarta pentru că – sondaj reprezentativ la nivel național – pentru că l-au răstignit pe Iisus Cristos, aicea avem o problemă care vine de undeva din sfera Patriarhiei. Și eu fac apel la Dvs., pentru că aveți o relație așa [de] bună cu Preafericitu’, să lucrați puțin în direcți-asta. Pentru că la [Mânăstirea] Petru Vodă se face propagandă legionară, unde vine un domn Dughin, care este omu’ Kremlinului și puțin fascist sau fascizant, da? Deci trebui’ să fim atenți pentru că sunt și niște lucruri care vin din afară [subl. n.].
Câteva concluzii generale:
1) A fost o discuție cu mulți generali și politicieni, americani și români, prin urmare persoane din zona „societății politice“, iar nu a „societății civile“, însăși structura organizatoare fiind un surogat de asociație civilă.
2) Pluralismul de opinii, Istoria ca disciplină sunt tratate ca anexe ale Politicului, care, la rândul său, este redus la Executiv, în forma sa… extremă – domeniul securității.
3) Acțiunile acestea – este vorba despre întreg procesul de adoptare a Legii, ca și despre discuțiile de impunere a ei în spațiul public – vin dintr-o zonă… foarte executivă a Executivului (ca să zicem așa), în care solidaritatea dintre Palate este indefectibilă. Faptul este de înțeles, căci tema este cu totul impopulară, prin urmare nu rămâne decât ca ea să fie integrată „rațiunilor de Stat“.
4) Au fost momente în care luările de cuvânt au luat o turnură hilară, căci nu mai era mult și vechile democrații ale Europei erau convocate să primească lecții.
5) Această lege, la fel ca și propagarea ei, au ca scop și constituirea unei baze de acțiuni pentru influențarea Ungariei lui Viktor Orbán.
6) Fiind răspunsul la o solicitare a SUA, acest act legislativ a fost inclus în chestiunile de securitate, prin urmare, ea reprezintă o „lege Big Brother a istoriei“ căreia i se oferă și mijloace de aplicare din același registru: nu doar prin intermediul Parchetului, ci chiar al seviciilor secrete.
*
Sunt momente în care este vital ca istoricul să ia poziție, căci problema care se pune este de a fi sau a nu fi. Și acesta este, cu siguranță, unul dintre ele.
El trebuie să-i desfidă atât pe politicienii care îi dau directive în materie de cercetare, cât și, mai ales, pe cei care se pretind a fi oameni de știință și vor, în același timp, să introducă în câmpul cercetării metodele Poliției și Serviciilor Secrete. Căci, procedând astfel, ei încetează să mai aibă vreo legătură cu știința (dacă au avut vreodată).
În fine, istorici, cetățeni, oameni-de-bine, v-a plăcut mâncarea de la această masă, servită din gamelă, în genunchi și cu mâinile la spate, „ca porcii“, în „stil Pitești“? Atunci poftă bună în continuare!
NOTE
[1] Înregistrarea video a evenimentului se găsește la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=rGpSysJKVjA.
[2] Cf. http://www.ziaristionline.ro/2015/07/26/elie-wiesel-vrea-inchisoare-si-pentru-cei-care-scriu-despre-ceausescu-sentinta-si-executia-stalinista-din-25-decembrie-1989-aprobate-prin-lege-de-klaus-iohannis/; https://cybersecurity-romania.ro/speaker/ionel-nitu/.
[3] Pentru evoluția legislativă și semnificațiile legii a se vedea articolele noastre: România și legile memoriale, la adresa:http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/06/romania-si-legile-memoriale.html# și Cu istoria la tribunalul politicii, la adresa:http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/06/cu-istoria-la-tribunalul-politicii.html.
[4] A se vedea, de pildă un caz apărat de APADOR-CH. Cf. Gabriel Andreescu, Cazul Grigore Oprița: a început vânătoarea zăpăciților și a aiuriților, în „Observator Cultural“, nr. 180, august 2003, la adresa: http://www.observatorcultural.ro/Cazul-Grigore-Oprita-a-inceput-vinatoarea-zapacitilor-si-a-aiuritilor*articleID_8835-articles_details.html.
[5] Cf. http://www.juspedia.ro/9428/penalinfractiuni-prevazute-de-o-u-g-nr-312002-privind-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist/; adevarul.ro/locale/buzau/exclusiv-nu-si-gaseste-munca-fascist-1_50ad2e9d7c42d5a66390457d/index.html; adevarul.ro/locale/buzau/exclusiv-fascistul-marius-tranca-facea-parte-gruparea-gebeleizis-1_50ad34fe7c42d5a66390be20/index.html.
[6] Este titlul unei recente cărți a lui Pascal Boniface, Pompiers pyromans. Ces experts qui aliments l’antisémitisme et l’islamophobie, Paris, Max Milo, 2015.
[8] Nu cunoaștem sondajul în discuție, însă, date fiind antecedentele asertorului de raportare interesată la cifrele statistice, vom emite cel puțin un dubiu. Cf. Un caz recent. Cercetarea exterminării evreilor și acuza de „antisemitism”, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2007/12/un-caz-recent-cercetarea-exterminrii.html.
–––––––-
Nota redacţiei
Articol apărut iniţial pe blogul d-lui Mircea Stănescu, cu a cărui permisiune l-am preluat.
- Protestul din ziua de azi - 3 februarie 2017
- Ideea de familie, temă electorală? - 23 octombrie 2016
- Despre Congrese și Fronturi istorice - 5 septembrie 2016