Cine pe cine ameninţă, d-le Laszlo Alexandru?

Există o specie de intelectuali care şi-au făcut din autovictimizare o formulă de marketing. Deseori, în acest scop mistifică realitatea. Este şi cazul d-lui Laszlo Alexandru, un scriitor şi publicist clujean, care se consideră şi un abil polemist şi care s-a făcut remarcat mai ales prin atacurile la adresa uriaşului – atît sub raport moral, cît şi  literar –, Paul Goma, pe care îl acuză de antisemitism. În treacăt fie spus, şi înjurarea unui nume celebru este un procedeu de creştere a brand-ului personal, din arsenalul arivistului de cursă lungă. 

D-l Laszlo Alexandru a scris deunăzi pe Facebook: “În optica mea, cine-i contra antilegionarilor, e prolegionar, ce s-o mai tot scăldăm?”. Am considerat că este un reductio ad Hitlerum care se cuvine sancţionat. Am scris, deci, cîteva rînduri în care am arătat că Laszlo Alexandru intră în şirul susţinătorilor Legii 217/2015 (antiromâneşti, antidemocratice şi anticonstituţionale) care, pentru a servi această “cauză”, debitează stupizenii, enormităţi şi acuzaţii incredibile. Pe lîngă mostra de discernămînt a d-lui Laszlo Alexandru am mai redat cîteva, ale lui d-lor Adrian Cioflâncă, Peter Demeney şi Alexandru Florian, care se întîmplaseră să-mi cadă sub ochi.

D-l Laszlo Alexandru a găsit în acest text al meu prilejul de a se autovictimiza fără rost pe blogul dumisale.

“Constat că se practică din nou listele negre şi ameninţările, ca pe vremea sinistră a pogromurilor. Claudiu Târziu se recomandă jurnalist, poet, prozator şi editor, preşedinte al Asociaţiei “Rost” şi director al Editurii Rost. Aşa că el îi ia la rost pe apărătorii “Legii antiromâneşti, antidemocratice şi anticonstituţionale” 217/2015. Da, aia votată de aproape 600 de parlamentari şi promulgată de preşedintele ţării. Iată cum Parlamentul şi Preşedinţia sînt antiromâni şi anticonstituţionali – în schimb Târziu e foarte român şi adînc constituţional.

Mă pomenesc aşadar în fruntea listei negre croşetate pe blogul lui Târziu. Ea arată în felul următor. Laszlo Alexandru: “În optica mea, cine-i contra antilegionarilor, e prolegionar, ce s-o mai tot scăldăm?”. (De pe pagina sa de Facebook) Alexandru Florian: “Orice român care se îmbracă în port naţional fără să fie ţăran este fascist, legionar”. (A rostit asta într-un cerc nu foarte restrîns de persoane) Adrian Cioflîncă: “Sfinţii închisorilor sînt legionari, deci criminali” (A declarat, cu alte cuvinte, unui radio local din Iaşi; sursa e disponibilă pe net) Peter Demeny: “A fi legionar înseamnă să trăieşti în aburii ortodoxiei” (A scris-o pe blogurile “Adevărul”).

Pentru jurnalistul poet, prozator şi editor care-şi caută un rost, deşi cam tîrziu, e uimitoare acurateţea trimiterilor bibliografice: omu’ a zis-o într-un cerc de persoane; omu’ a declarat-o la radio, folosind alte cuvinte. Cu aceeaşi metodă din brişcă, îi pot spori lista de citate confecţionate. Alexandru Florian: Orice fascist, legionar, care se îmbracă în port naţional, este un ţăran. Adrian Cioflâncă: Sfinţii legionari au ajuns în închisori fiindcă erau criminali. Peter Demeny: A fi legionar înseamnă să ciuruieşti cu mitraliera în numele ortodoxiei.

Lupta cu democraţia, cu statul român, cu legile şi cu regele/preşedintele i-a costat cam scump pe teroriştii legionari, de vreo 75 de ani încoace. Unii şi-au lăsat pielea, alţii libertatea. M-aş bucura să aflu că poetul Târziu şi-a găsit un rost al lui – înainte să descopere, prea tîrziu, că extremismul legionar nu şi-a avut rostul încă de la inventarea sa.” (sublinierile îmi aparţin, C.T.)

Întîi că nu e vorba despre nici o listă neagră, ci despre o listă de afirmaţii prosteşti îndreptate contra românilor. Le-am inventariat pe acestea, deşi mai erau şi altele ale altor cîtorva comiltoni ai d-lui Alexandru, pentru că sînt ilustrative pentru gîndirea apărătorilor Legii 217/ 2015. Atît şi nimic mai mult. E suficient să vezi defecţiunea de gîndire a apărătorilor legii, ca să înţelegi şi cîte parale face legea însăşi.

Nicăieri în text nu există nici măcar o aluzie la vreo pedeapsă pe care ar trebui să o sufere aceşti cetăţeni români pentru spusele lor, darămite vreo ameninţare. La urma urmelor nu poţi pedepsi prostia sau ticăloşia cît timp rămîn în stadiul declamativ.

Pe urmă, Laszlo Alexandru insinuează că o lege votată aproape în unanimitate de parlamentarii prezenţi, precum şi promulgată de preşedinte, nu poate fi anticonstituională şi antiromânească. De ce, ar fi prima oară? Nu despre atîtea altele s-a pronunţat în acest sens Curtea Constituţională? Cîtă legimitate mai are acest Parlament, care a comis atîtea erori şi manevre reprobabile? Cum se numeşte un act normativ care încearcă să interzică recunoaşterea sfinţilor din închisori, instituie cenzura asupra operelor şi numelor unor creatori remarcabili şi permite rescrierea istoriei după dictat ideologic? D-l Alexandru nu se coboară să dea răspuns la aceste întrebări de bun-simţ înainte de a slobozi fraza cu pricina.

Şi-acum să intrăm pe fondul discuţiei. A spus sau nu a spus d-l Laszlo Alexandru că, în opinia domniei sale, “cine-i contra antilegionarilor, e prolegionar”? A spus şi nu o poate nega, căci Facebook-ul şi capturile de imagine făcute de pe el stau dovadă.

A afirmat sau nu d-l Adrian Cioflîncă că “Sfinţii închisorilor sînt legionari, deci criminali”? Nu cu aceste cuvinte – lucru specificat de mine în articolul iniţial. Ia să vedem cum.

“Ceea ce s-a mai întâmplat a fost faptul că s-au codat cultural multe dintre manifestările pro-legionare, cum ar fi campania extraordinară de promovare a cultului  „sfinţilor închisorilor”, care are mai multe surse, sociologic vorbind: grupuri ortodoxiste, oameni care scot bani din promovarea acestora, dar şi multe grupuri neolegionare. Ca din întâmplare, între sfinţii închisorilor promovaţi găsim în mare majoritate personaje care aveau un profil nedemocratic, care aveau o simpatie pentru această mişcare criminală, nedemocratică care era mişcarea legionară. Lunar, la CNSAS ne vin cereri de acreditare pentru a mai studia în cadrul unei tematici de tip „sfinţii închisorilor” vreun personaj care este cultivat intens pe site-urile pro-legionare.” (sublinierile îmi aparţin, C.T.)

Am sintetizat o poliloghie întreagă, dar, după cum vă puteţi convinge singuri, am redat esenţa cu maximă acurateţe. De altfel, am şi pus link la sursă în acel text, ca să se convingă oricine.

Să-i traduc şi d-lui Laszlo Alexandru. D-l Cioflîncă spune fără dubiu:

Campania de promovare [ce-aveţi, fraţilor, cu termenul ăsta folosit anapoda?] a cultului “sfinţilor închisorilor” este o manifestare pro-legionară codată cultural. Majoritatea sfinţilor din închisorile comuniste promovaţi sînt, cel puţin, simpatizanţi legionari, deci ai unei mişcări criminale. De parcă asta ar conta în vreun fel în privinţa recunoaşterii sfinţeniei lor. Dar în optica susţinătorilor Legii 217/ 2015 contează, pentru că Alexandru Florian a spus-o cu subiect şi predicat: Se pedepsesc nu doar cei care au pus mîna pe bîtă, ci şi autorii morali şi susţinătorii ideologici. De fapt, aşa ar vrea d-l Florian să se întîmple, dar legea nu prevede.

Mai departe, traduc: La CNSAS sînt cercetate des dosare ale unor sfinţi ai închisorilor care sînt cultivaţi intens de site-urile pro-legionare. Aici e o discuţie întreagă cine stabileşte că un site e pro-legionar şi după ce criterii. De asemenea, de ce ar împieta în vreun fel evlavia filo-legionarilor asupra reputaţiei vreunui sfînt al închisorilor, fost sau nu membru al Mişcării Legionare?

În cazul d-lui Peter Demeny nici nu mai avem nevoie de vreo diortosire, fiind prea uşor de găsit, în textul pe care l-a semnat pe site-ul Adevărul, fraza exactă pe care am cules-o din înţelepciunea domniei sale.

Şi ajungem la d-l Alexandru Florian, acest vîrf de lance al vînătorilor de fascişti şi legionari – şi spun vîrf nu atît în sensul de cel mai ofensiv, cît de instrument. Văd că nu doar d-l Laszlo Alexandru se îndoieşte că şeful Institutului “Elie Wiesel” a spus ce-a spus. Au ridicat şi alţii obiecţia că nu este indicată sursa. Nu am dat sursa pentru că i-am promis acesteia anonimitate. Este un mijloc jurnalistic obişnuit. Noi, jurnaliştii, nu avem alt capital mai preţios decît încrederea cu care sîntem investiţi de sursele noastre şi de cititorii noştri. Sîntem citiţi şi crezuţi, în funcţie de acest capital de încredere de care ne bucurăm. Şi avem acces la anumite informaţii, altfel imposibil de obţinut, tocmai pentru că păstrăm caracterul confidenţial al surselor care nu vor să le fie dat numele publicităţii. Dacă atîtea informaţii “pe surse” s-au dovedit reale, în timp, de ce aceasta nu e credibilă? Cînd am mai minţit eu personal în ceea ce am scris, ca să fiu pus la îndoială acum? Am încredere că sursa mea m-a informat corect. Cititorii mei trebuie să aibă încredere în mine, aşa cum au avut şi altă dată. Asta e tot. Oricum, nu avea rost să inventez, cîtă vreme sînt déjà înregistrare o mulţime de declaraţii ale d-lui Florian care arată cum gîndeşte şi ce urmăreşte domnia sa. Din această perspectivă, afirmaţia dumnealui referitoare la costumul popular nu este revelatoare, ci doar completează un profil destul de sumbru şi aşa.

În fine, remarc că d-l Laszlo Alexandru, care se plînge că este victima unei ameninţări “ca pe vremea sinistră a progromurilor” este cel care ameninţă. Voalat, ce-i drept. Scrie domnia sa că îmi caut un rost şi ar fi bine să mi-l găsesc înainte de a fi prea tîrziu. Prea tîrziu pentru ce? Mi se pregăteşte linşarea publică, detenţia pe viaţă sau ce?

Cît despre rostul meu, ar fi fost indicat ca d-l Alexandru să-şi fi făcut temele mai bine. Nu căutarea rostului, ci afirmarea, mărturisirea şi predarea lui mă preocupă. Mi-am găsit rostul acum vreo 25 de ani şi de-atunci încoace îl slujesc fără teama că voi da seama pentru asta. De fapt, de împlinirea acestui rost eşti cu atît mai aproape cu cît jertfeşti mai mult.

• Despre autor
• Ultimele articole

About Claudiu Târziu

Jurnalist, scriitor şi editor; cea mai recentă carte publicată: ”Rostul generației noastre. O perspectivă conservatoare asupra României postcomuniste” (Ed. Rost, București, 2019)

• Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
• Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
• SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024