Armand Călinescu s-a născut în Pitești la data de 4 iunie 1893. A intrat în politică după război, în Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache și Virgil Madgearu, care avea mai târziu să devină prin fuziune Partidul Național Țărănesc. A fost ales deputat în parlament în 1926, ținând primul discurs la 29 iunie 1926. Un imbold pentru cariera sa l-a constituit venirea la putere a PNȚ în 1928, Călinescu fiind numit inițial prefect de Argeș, apoi subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor. În 1930 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne, ceea ce coincide cu o înăsprire a măsurilor împotriva dezordinilor sociale.
Armand Calinescu a fost principalul pion al Regelui Carol al II-lea cu ajutorul caruia a instituit primul regim totalitar din Romania.
Carol al II-lea nu dadea doi bani pe principiul separatiei puterilor in stat si pe rolul partidelor in viata politica. Scopul sau era sa faramiteze partidele si sa isi infiltreze oamenii de incredere care gravitau in jurul Camarilei pentru a implementa programul sau regal.
Armand Calinescu era liderul centristilor din PNȚ, o grupare stangista de orientare socialista formata din tineri adepti care impartaseau proiectele autoritare ale Regelui Carol al II-lea. A fost in repetate randuri subsecretar la Interne si a profitat de ocaziile aparute pentru a-si face surse de informatii prin intermediul Sigurantei.
La sfarsitul lui 1936, Armand Calinescu si grupul sau centrist au incercat sa provoace o dezbatere in partid. Taranistii urmau sa ajunga la guvernare dar numai prin cooptarea lui Vaida Voevod si prin excluderea lui Iuliu Maniu din partid, unul dintre marii adversari politici ai Regelui. Mihalache nu a vrut sa se conformeze intrucat ii era loial lui Maniu, nu voia sa subrezeasca si mai tare pozitia taranistilor pe scena politica si impartasea cu acesta ideea ca ajungerea la guvernare nu trebuie grevata de compromisuri.
In ianuarie ’37, premierul Tatarescu l-a chemat la o discutie pe Armand Calinescu pe care l-a anuntat ca vrea sa se retraga in toamna. Regelui ii placuse ideea si voia sa formeze un guvern taranist Mihalache – Vaida. Tatarescu intentiona sa intre in Opozitie, sa preia conducerea PNL-ului si sa isi elimine adversarii posibili.
Din acel moment, lui Armand Calinescu i-a fost clar ceea ce avea sa faca. Devenise pionul Regelui si a actionat ca un factor destabilizator in interiorul partidului. In paralel, Calinescu s-a intalnit cu Gavrila Marinescu, prefectul Politiei Capitalei, de la care a aflat de intentia de a-i asasina pe Zelea Codreanu si pe alti 30 de legionari.
Pe 28 decembrie 1937, asa cum a promis, Tatarescu a plecat din fruntea guvernului iar Carol al II-lea i-a cerut lui Octavian Goga, liderul Partidului National Crestin, sa formeze un guvern de coalitie cu membri centristi ai PNT-ului. Guvernarea Goga urmarea distrugerea sistemului parlamentar si transformarea tarii intr-un stat corporatist. Pe plan extern, aripa Goga urmarea relatii stranse cu Germania si Italia in timp ce centristii taranisti promovau relatii de apropiere cu Franta si cu Marea Britanie.
Armand Calinescu ajunge, insa, din aceasta combinatie, ministru de Interne iar ceilalti taranisti detineau alte ministere cheie, precum cel al Afacerilor Straine si al Justitiei. Agenda lui Carol al II-lea mergea brici. Aducea la putere un partid care obtinuse sub 10% la alegeri si avea ocazia sa arate ca, in politica romaneasca, nu s-a produs nicio schimbare. Instaurarea dictaturii regale era in plin proces.
Regele nu a mai stat pe ganduri in nebunia sa de a-si consolida puterea prin eliminarea institutiilor parlamentare. Asa ca, la 20 februarie 1938, Carol al II-lea a abolit Constitutia din 1923 si a inlocuit-o cu una in care a concentrat puterea in mainile sale. La 30 martie, Carol al II-lea a dizolvat partidele politice dar a promis ca, dupa o perioada de calm si de readaptare la noile imprejurari, se va elabora o lege in care se vor putea constitui asociatii politice. Dar Carol al II-lea nu avea nicio intentie ca sa restaureze vechiul sistem politic. In plus, Regele i-a dat ordine clare lui Armand Calinescu sa distruga Miscarea Legionara prin orice mijloace, legale sau ilegale.
Regele Carol si camarila sa si-au dat seama imediat ca este nevoie de o organizatie politica ce sa apara in locul vechilor partide. Asa ca, in octombrie 1938, Armand Calinescu i-a prezentat Regelui un proiect care presupunea crearea unui partid unic ca instrument pentru a canaliza sprijinul maselor pentru noul regim. Calinescu visa la o miscare populare asa ca, la 16 decembrie 1938, a fost constituit Frontul Renasterii Nationale o “chestie” politica ce nu avea program sau doctrina.
Moartea primului-ministru Miron Cristea, survenita in 6 martie 1939, l-a adus finalmente in fruntea guvernului pe Armand Calinescu. (Euro Politics)
În concluzie, un individ poftitor de ciolan, care a pus umărul la distrugerea democrației românești și la instaurarea dictaturii regale și care, din poziția de ministru de interne, a instituit un regim de teroare în România interbelică recurgînd inclusiv la crime pentru îndepărtarea adversarilor politici, are un liceu din Pitești care îi poartă numele, are busturi și străzi care îi poartă numele și toate acestea sînt lucruri absolut normale în România de astăzi.
Mă întreb dacă bieții elevi ai Colegiului Tehnic „Armand Călinescu” știu cine a fost cel după care a primit numele liceul la care studiază.
Calau si asasin,poate cea mai odioasa persoana interbelica >Sa ramana in veci in iadul de unde a plecat si unde s-a intors !
Despre Armand Călinescu
Cine era acest ciocoiaș, trepăduș politic, estropiat care purta un monoclu negru în locul unde-i lipsea un ochi? Făcuse niște studii în străinătate și se prezentase cu mari pretenții pentru a obține un post de vază în politica tării; primul său drum a fost la conacul Florica unde era fieful Brătienilor.
Brătianu, însă, fie că era informat despre arivismul lui Călinescu, fie că vizita sa se petrecea la ore nepotrivite, și-a primit vizitatorul in grajd, fapt pe care Călinescu l-a considerat drept o insultă personală şi atunci s-a prezentat în fata lui Iuliu Maniu, care imediat i-a oferit un subsecretariat de stat, care de fapt a constituit platforma politică a lui Călinescu, şi ulterior, l-a propulsat ca titular al Ministerului de Interne in perioada dictaturii regale.
Prin mâna liberă pe care i-a dat-o Carol al II-lea, Călinescu a întrezărit eşafodajul viitorului său politic şi a purces la executarea celei mai oribile crime din istoria neamurilor. Căpitanul, împreună cu Nicadorii şi Decemvirii au fost scoși din închisoarea de la Râmnicu-Sărat, îmbarcati în două break-uri al Prefecturii Politiei, cu lanțuri la picioare şi cătușe la mâini prinse de spătarele băncilor.
În spatele fiecărui deținut era aşezat câte un plutonier de jandarmi, bine instruit, care, la un semnal al celor doi comandanti, maiorii Dinulescu și Macoveanu, au scos din buzunarele tunicilor un ştreang și au sugrumat fiecare prizonier care le-a fost destinat. După ce li s-a mai aplicat câte un glonte în ceafă, au fost transportați la Jilava şi aruncați într-o groapă comună, turnându-se peste ei damigene cu acid sulfuric pentru a nu mai putea fi recunoscuți, iar peste cadavrele lor s-a turnat o placă groasă de beton.
Comunicatul care a apărut a doua zi in ediții speciale preciza că cei patrusprezece deținuți politici au încercat să fugă de sub escortă și au fost împușcați mortal.
……………………………………
de Catalin Ropala
(fragment)
PERIPRAVA. Memorial din gulagul românesc.
Armand Calinescu,o mare rusine,asasinul Capitanului…