Mișcarea Legionară este catalogată că a fost o mișcare teroristă, că membrii săi au recurs la crime ca instrument politic și că de aceea avem nevoie azi de o lege specială, antilegionară, ca nu cumva generațiile din prezent să fie infectate de virusul legionar și să se apuce de omorît oameni.
Mai jos găsiți o listă cu principalele crime de care sînt acuzați legionarii și conjuctura în care au fost comise. E bine să judecăm și să dăm verdicte asupra a ce s-a întîmplat in urmă cu 80 – 90 de ani în cunoștință de cauză, să avem o imagine asupra realităților vremurilor de atunci.
1. Șeful Poliției Iași, Constantin Manciu, ucis de Corneliu Zelea Codreanu la data de 25 octombrie 1924
„Istoria celor doi, Codreanu şi Manciu, se întinde pe câţiva ani înainte şi include o mulţime de episoade violente, care au generat o duşmănie de moarte. Zeci dintre studenţii ieşeni aderenţi la gruparea politică a lui Codreanu au fost schingiuţi în beciurile Poliţiei, tratament de care a avut parte inclusiv liderul mişcării. Codreanu a fost bătut la sânge de poliţişti pe strada Lăpuşneanu, în aprilie 1924, la puţin timp după ce fusese eliberat din închisoare la Bucureşti. Membrii LANC se reorganizează şi-şi construiesc, la Ungheni, un sediu în care îşi desfăşoară mare parte din activitate. Concomitent, Zelea Codreanu este din nou lovit pe stradă, chiar în Piaţa Unirii, de către comisarul Clos, mâna dreaptă a prefectului de Poliţie, Constantin Manciu.”
Codreanu se predă, este judecat și achitat. Trebuie amintit că vorbim de anul 1924 cînd România încă era o democrație. Pentru a ne face o idee despre starea de spirit din România de atunci trebuie amintit ecoul si reacțiile de care s-a bucurat procesul lui Codreanu. În toată țara sute de mii de oameni au salutat achitarea acestuia, trenul cu care s-a deplasat de la Severin la Iași a fost întîmpinat în gările prin care a trecut de mii de oameni.
2. Ion Gheorghe Duca, prim ministru liberal, ucis de un grup de trei legionari, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace și Ion Caranica, Nicadorii, la data de 29 decembrie 1933
„Era cunoscut faptul că, încă din 1924, I. G. Duca îşi declarase antipatia faţă de legionari, după ce Corneliu Zelea Codreanu îl împuşcase, chiar în sala de tribunal, pe Manciu, prefectul de Iaşi. Chiar a doua zi după numirea sa în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, Duca i-a mărturisit lui C. Argentoianu că va fi nevoit să facă şi o altă concesie: Nicolae Titulescu îi ceruse să desfiinţeze Garda de Fier, iar el va face asta chiar înaintea alegerilor. Adică fix în ultima zi programată pentru depunerea candidaturilor, ca să-i oprească pe legionari să se strecoare pe alte liste: ”Mi s-a pus această condiţie sine-qua-non şi e singura care mi s-a pus. Am primit-o”. La începutul lui decembrie 1933, Garda de Fier îşi anunţă candidaţi în aproape toate judeţele ţării şi dezlănţuie o campanie electorală violentă şi sângeroasă. Oficiosul liberalilor „Viitorul” „…vestejeşte cu asprime acţiunea extremiştilor (…) mai periculoasă decât cea a comuniştilor(…) orice mişcare de provocare şi de anarhie va fi sancţionată. România nu poate fi lăsată pradă grupărilor extremiste de dreapta sau de stânga, mai ales în momentele de astăzi”.
„V-aţi iscălit moartea!”
La 9 decembrie 1933, cu 8 voturi pentru şi 7 împotrivă, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri, Guvernul Duca hotărăşte: ”(…)Art.I. Gruparea ”Arhanghelului Mihail” astăzi ”Garda de Fier” este şi rămâne dizolvată. Art.II. Localurile de întrunire ale membrilor acestor grupări vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi. (…) Art.IV.
Toate listele de candidaturi depuse pe baza legii electorale în vederea alegerilor legislative care încep la 20 decembrie 1933 în numele şi cu semnul grupării ”Garda de Fier” sunt nule şi neaventite. D-nii miniştri de interne şi de justiţie sunt însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a acestui jurnal”. În urma acestui decret, în noaptea de 9 spre 10 decembrie, au loc ciocniri crâncene între legionari şi forţele de ordine, schimburi de focuri, descinderi la domiciliile şi sediile legionare.
Bilanţul: aproape 20 de morţi şi mii de legionari arestaţi.”
3. Armand Călinescu, prim ministru țărănist al României, ucis de un grup de studenți legionari la data de 21 septembrie 1939
La sfârşitul lunii martie 1938 a izbucnit disputa între Nicolae Iorga şi Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul Mişcării Legionare. După ce bătrânul profesor a sesizat autorităţile, Codreanu a fost condamnat la 6 luni de închisoare pentru calomnie. Însă, în acest timp, autorităţile Ministerului de Interne au efectuat mai multe verificări la „cuiburile” legionare, iar lui Codreanu i s-au mai găsit şi alte capete de acuzare, inclusiv „cârdăşie cu şeful unei puteri străine” şi „uneltire contra ordinei soiciale”, motiv pentru care a mai fost condamnat la 10 de muncă silnică la minele de sare. Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Călinescu, ministru de Interne la acel moment. De fapt, Garda de Fier devenise extrem de „incomodă” pentru regele Carol, iar autorităţile au găsit diverse motive pentru a-i trimite la închisoare pe liderii acesteia. Hitler însuşi ceruse aducerea legionarilor la putere, ceea ce ar fi însemnat pentru Carol sfârşitul regimului instaurat doar cu câteva luni înainte. Aşadar, şeful statului a decis decapitarea Mişcării Legionare.
În noaptea de 29/30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alţi lideri legionari (printre care se numărău Nicadorii, asasinii lui I. G. Duca, şi Decemvrii, asasinii lui Mihail Stelescu), au fost asasinaţi în timp ce erau transportaţi de la închisoarea din Râmnicu Sărat spre cea din Jilava. Acest fapt a alimentat mânia legionarilor, care în perioada următoare au trecut la represalii. Armand Călinescu şi Nicolae Iorga erau consideraţi vinovaţi indirect în ochii legionarilor de asasinarea conducătorului lor.
…
(Armand Călinescu) a fost asasinat în București pe 21 septembrie 1939, de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu.
Dupa asasinat, legionarii respectivi au asaltat postul de radio unde au preluat controlul și au vrut să facă un anunț despre asasinarea lui Călinescu, însă personalul tehnic a deconectat transmițătorul, așa că această acțiune a eșuat. Aceștia s-au predat, fiind împușcați în stradă, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate în stradă timp de 3 zile. La locul respectiv a fost pusă o placardă pe care scria „Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de țară”. De asemenea au fost aduși elevi de la școlile din capitală pentru a vedea cadavrele. În toată țara au început din ordinul lui Carol al II-lea execuții sumare ale legionarilor, cel puțin 300 de legionari fiind uciși fără judecată de către autorităti, unii din ei fiind spânzurați de stâlpi de telegraf. Represiunea a avut loc sub guvernul Gheorghe Argeșanu, care după finalizarea acestei misiuni a fost înlocuit cu guvernul Constantin Argetoianu. În Însemnările zilnice ale sale din 1939, Argetoianu, un atent observator al vieții politice, remarca cruzimea cu care fuseseră săvârșite represaliile, cruzime care avea să îi fanatizeze și mai mult pe legionari. În noiembrie 1940, Argeșanu a plătit cu prețul vieții răzbunarea lui Călinescu, iar alți demnitari apropiați de Carol al II-lea au trecut foarte aproape de moarte.
4. Profesorul Nicolae Iorga, ucis la data de 27 noiembrie 1940, de un grup de legionari
În 1938, în momentul când Regele Carol al II-lea şi-a instaurat regimul autoritar, Nicolae Iorga a făcut parte dintre consilierii regali. S-a numărat printre acei cărturari şi intelectuali care au acceptat noua ordine politică şi s-a integrat în ea. De aici au şi plecat neînţelegerile majore dintre Corneliu Zelea Codreanu şi Nicolae Iorga.
În martie ’38, într-o scrisoare, Căpitanul îi reproşa lui Nicolae Iorga că are o atitudine ambivalentă. Pe de-o parte, a încurajat sentimentele naţionaliste ale tineretului, iar pe de altă parte, face şi politica cealaltă, acceptând nenumărate compromisuri. Savantul, care era şi o fire pasională, s-a simţit jignit. A făcut o plângere la Parchet că a primit o scrisoare în care este acuzat de o serie de lucruri neadevărate. Regimul autoritar al lui Carol al II-lea s-a folosit de această reclamaţie a lui Nicolae Iorga şi l-a arestat pe Corneliu Zelea Codreanu.
Pentru calomnie, Codreanu nu putea primi o pedeapsă cu privarea de libertate mai mare de câteva luni de zile. Însă regimul carlist a transformat acest proces de calomnie într-unul de subminare a autorităţii statului. Deşi a fost apărat de jurişti foarte buni, într-un proces politic acest aspect nu mai contează şi Codreanu a fost condamnat la zece ani de închisoare. Cei zece ani s-au terminat brusc în noiembrie 1938 când, din ordinul lui Carol al II-lea, Căpitanul şi alţi deţinuţi legionari au fost ucişi în timp ce erau transportaţi de la Râmnicu Sărat spre închisoarea Jilava. În apropiere de Tâncăbeşti, cele două camioane care-i transportau pe deţinuţi s-au oprit şi legionarii au fost strangulaţi. Apoi, li s-a tras un glonte în spate, pentru a simula, în felul acesta, fuga de sub escortă. Corpurile neînsufleţite au fost duse la Jilava şi îngropate sub o placă din beton. De aici s-a născut ideea că Nicolae Iorga e autorul moral al acestor asasinate. De ce? Pentru că plângerea lui împotriva lui Zelea Codreanu a servit drept motiv pentru declanşarea întregii proceduri judiciare şi, pe urmă, i-au adus şi moartea Căpitanului. (Historia)
Iată scrisoarea trimisă de Corneliu Zelea Codreanu profesorului Nicolae Iorga:
Pentru profesorul Iorga
Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr
Astăzi, sâmbătă 26 martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante, de la Obor şi de la Liceul Lazăr, au fost închise de autorităţi.
La cel dintâi s-a prezentat comisarul Şef Furducescu, de la Circ. a 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent.
La cel de al doilea, comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin să evacueze şi să închidă imediat localul.
Când acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), domnii de astăzi ne spuneau:
Nu aşa veţi rezolva problema evreiască.
Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ, ca ei!
Iată, ne-am apucat, cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă.
Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi, fără milă, înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe.
Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă ce am greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceea ce voi înşivă ne îndemnaţi ieri să facem?
Vine profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia comerţului românesc creştin răpus de jidani, şi făcând apel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate şi ne răpune el pe noi, pe români.
Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problema jidănească.
Nu mai existăm decât noi, care trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace.
Niciodată nici un cuvânt rău pentru profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi bună cuvinţă.
De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi.
Între bliduri (adică la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare.
Ei bine, nu mai pot!
Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:
Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.
Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.).
Eu nu mă pot bate cu d-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia d-tale.
N-am nimic. D-ta ai totul.
Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!
Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat în contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre.
Nu să ne înăbuşiţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci ca să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe.
Nu veţi întâmpina nici dvs., Domnule Profesor Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai o violenţă, ci nici măcar o opunere.
Dar de acum şi până voi închide ochii, domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi.
Bucureşti, 26 martie 1938
Corneliu Zelea Codreanu
Un alt articol interesant care tratează uciderea profesorului Nicolae Iorga găsiți aici.
5. Execuțiile de la Jilava din noaptea de 26/27 noiembrie 1940
După venirea la putere a generalului Ion Antonescu, prin Decretul-Lege nr. 3225/23 septembrie 1940 s-a înfiinţat Comisia specială de anchetă criminală, cu misiunea de a cerceta pe cei care au comis ilegalităţi în timpul regimului carlist. La 11 octombrie 1940, comisia a emis un număr de 33 de mandate de arestare. În capul listei, generalii Marinescu, Bengliu şi Argeşanu.
[…]
Se lucra anevoios, deşi sub presiune. La 22 octombrie, comisia nu finalizase decât dosarele generalilor Marinescu, Bengliu, colonelului Zeciu şi ale maiorilor Dinulescu şi Macoveanu (aceştia din urmă fiind cei care i-au coordonat pe jandarmii care au asasinat pe Codreanu şi pe ceilalţi la Tâncăbeşti). S-a cerut şi extrădarea din Spania a lui Ernest Urdăreanu; nu s-a reuşit. Din Iugoslavia a fost adus inspectorul de poliţie Vasile Parisianu. Cum încă de la 14 septembrie 1940 legionarii fuseseră cooptaţi în cabinetul lui Mihai Antonescu, ei reproşau conducătorului statului că întreţine relaţii cu Iorga şi Tătărescu, cu generalii Gabriel Marinescu şi Gheorghe Argeşanu şi că temporizează trimiterile în judecată, deşi se înţelege că rolul hotărâtor era al Justiţiei, iar nu al puterii executive. La 18 noiembrie, Ioan Hudiţă constata că s-a hotărât arestarea generalului Argeşanu, a colonelului Ştefan Gherovici (fost director al închisorii Jilava) şi a lui Radu Pascu (fost preşedinte al Curţii de Apel). La această dată se aflau deja încarceraţi la Jilava Gavrilă Marinescu, fostul secretar de stat la Interne Victor Iamandi şi alţii.
Horia Sima: „Căpitanul trebuie răzbunat!”
Arestarea vinovaţilor crimelor împotriva legionarilor „a fost smulsă cu forcepsul” lui Ion Antonescu înainte de a pleca în Germania pentru a se întâlni cu Hitler (22 noiembrie), vinovaţii – în număr de 32 – fiind deja depuşi la Jilava. Din stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri reiese că Horia Sima cerea pedeapsa cu moartea, dar generalul Antonescu era contra, cerând legalitate şi clemenţă, considerând că au comis crimele din ordinul regelui, fiind militari sau funcţionari de stat.
Un conflict Antonescu-Legiune s-a înregistrat tocmai cu privire la foştii demnitari închişi la Jilava. „Vroiau să-i judece justiţia legionară. Pe lângă armata legionară, pe lângă poliţia legionară, venea acum şi justiţia legionară. Bineânţeles n-am admis. După multă luptă, am reuşit să aduc pe aceşti oameni la Jilava, crezând că sunt păziţi bine”, spunea conducătorul statului. „Degeaba încearcă g-ralul Antonescu să-i scape, nu se poate. Căpitanul trebuie să fie răzbunat”, i-ar fi spus Horia Sima lui Mihai Antonescu. (Historia)
O listă incompletă a celor executați la Jilava, însoțită de motivul pentru care erau închiși găsiți aici.
O chestiune teologica, neaburdata de nimeni dintre teologi, cu exceptia lui Petre Tutea, care nu era teolog.
Biserica da voie ca sa mergi la razboi pt a-ti apara neamul si tara.
Se are in vedere definita clasica a razboiului: dusmanul vine si te ocupa; iti rapeste bunurile, iti duce fratii in robie.
Totusi, revolutia masonica din 1789, gaseste dusmanii tarii infiltrati in structurile statului. Distrug statul din interior.
Inchizitia catolica a avut de facut fata in Spania unei problrme asemanatoare: necatolicii nu au voie sa ocupe functii strategice in stat (justitie, administratie,..). Se da lege. In momentul in care acestia devin formal catolici, dar efectiv lupta impotriva statului in care traiesc, daca sunt dovediti, ajung pe rug. Legal se pedepseste cu moartea nerespectarea acestei legi.
In Rusia sec XIX incep sec XX: exista zone de rezidenta pt evrei; acestia nu au voie sa isi desfasoare afacerile sau sa locuiasca in afara lor, din motive de siguranta nationala. Solejenitzin-Evreii si rusii doua secole impreuna.
Romania perioadei interbelice e o tara confiscata. O patura politico-economica de alogeni duce un razboi economic (termeni acceptati in ziua de azi) impotriva majoritatii poporului roman.
Ori impotriva unui razboi de agresiune, razbouiul de aparare este legitim; cu tot ce decurge de aici.
Cam asa vorbeste Petre Tutea si de aia atata inversunare impotriva lui.
Din cate stiu si mosadul a asasinat fosti demnitari nazisti: fara judecata si fara sa fie in razboi de aparare ci din motive de razbunare. Si nimeni nu i-a condamnat.
Din pacate, istoria se repeta.
Acum traim aceeasi situatie ca in perioada interbelica. Romania este confiscata din nou !
Ramane de vazut cine se inroleaza in acest razboi legitim de aparare.
Cine va ramane in picioare pana la aparitia antihristului ca om crestin ,comunitate,justitie,valori culturale,Biserica acela va biruii.De aceea nu trebuie graba.De ce sa se sparga in capul oamenilor sinceri si curati necinstea si crima acestori intrusi.Daca vom reusii sa cucerim tara aceasta pentru Hristos si Evanghelia Sa,cu scopul de a lumina si pe alti avem izbanda ,o vrem pentru patimile noastre atunci o vom pierde,sau nu vom primi puterea de a stapani chiar crestineste daca am vrea.Europa este la cupana de a pierde sau nu crestinismul.