Din ce în ce mai mulţi români se implică în dezbaterea legii „antilegionare” (în fapt o lege profund antiromânească). Incorectitudinea, neconstituţionailtatea ei şi mai ales ambiguitatea voită, care poate genera o serie de abuzuri grosolane, este în sfârşit pusă în discuţie pe numeroase canale media. Deşi mutilată aproape 50 de ani de un regim ateist comunist şi bântuită timp de 25 de ani de fantomele lui întrupate în membrii clasei politice post decembriste, România nu este gata să îşi steargă istoria sub presiunea „corectitudinii politice”.
Acest fapt pare să îi deranjeze pe iniţiatorii şi susţinătorii legii, care aruncă pe piaţă tot felul de scenarii menite să distragă atenţia opiniei publice de la adevăratul obiect al legii: recunoaşterea sentinţelor politice comuniste, anularea eroismului luptătorilor anticomunişti pe motiv că au fost legionari, incriminarea pe veşnicie a elitelor româneşti interbelice din armată, cultură, biserică etc. şi rescrierea istoriei româneşti după calapod dictat din afară.
După încercarea penibilă şi nereuşită a dlui. Andrei Muraru de a prezenta legea ca fiind una în esenţă anticeauşistă, am citit de curând o nouă ipoteză. Aflu astfel că legea nu trebuia să fie citită în cheia ei punitivă şi că de fapt se urmărea scoaterea la iveală a neolegionarilor şi anticomuniştilor nedemocratici care s-au deconspirat public contestând legea. Afirmaţia (expusă pe larg) aparţine atât dlui. Andrei Cornea, cât şi dlui. Adrian Cioflâncă. Deşi în articole distincte, cei doi domni aduc în discuţie fix aceeaşi idee.
Aşadar, dl. Cioflâncă ne spune că cei care contestă legea sunt fie legionari fie anticomunişti nedemocratici (sintagma îi aparţine). Vă sună cumva cunoscut? Mie îmi sună groaznic şi dureros de cunoscut. Petre Ţuţea spunea: „La comunişti, dacă nu eşti cu ei, atunci eşti legionar”. Anchetatorul profesorului Teodor M. Popescu (încadrat abuziv în categoria „legionar” de către comunişti) îi spunea: „Eşti legionar pentru că eşti teolog, şi fiind teolog eşti anticomunist, iar a fi anticomunist înseamnă a fi legionar!”. Chiar nu se vede nicio similitudine, domnule Cioflâncă?
Aşadar demascarea legionarilor a fost făcută. Mare dreptate avea dl. Pleşu considerând că vor exista unii care să îl numească un apologet al legionarismului. Iată-l direct neolegionar demascat! Între noi fie vorba, nu înţeleg de ce s-ar fi ascuns toţi aceşti „legionari” până la promulgarea legii, în loc să activeze liberi şi au decis, in corpore, să se expună tocmai acum când pot face închisoare pentru asta – dar ce mai contează, important este că bandiţii au ieşit la lumină.
Totuşi, ce urmează după această demascare facută de cei doi domni? După cum am citit în cărţile de memorialistică şi aşa cum ne-au povestit supravieţuitorii satanicului experiment Piteşti (unii încă mai trăiesc), ştim că demascarea exterioară prin care legionarii îşi afirmă faptele şi apartenenţa este doar prima din cele patru etape ale reeducării. Le voi prezenta sumar: demascarea exterioară – declararea publică a faptelor banditeşti tăinuite la anchetă; demascarea interioară – demascarea celor din jur şi a faptelor făcute de ei; demascarea publică – blasfemierea celor sfinte, denigrarea familiilor; transformarea victimei în călău.
Această demascare exterioară trâmbiţată astăzi de domnii Cornea şi Cioflâncă va continua cu celelalte trei etape? Urmează o nouă etapa de reeducare a poporului român, nu după Makarenko, ci după standardele impuse de Institutul Elie Wiesel? Înlocuim istoria lui Roller cu „Raportul Comisiei Wiesel”? Înlocuim Tribunalul Poporului cu Institutul Elie Wiesel – despre care dl. Andrei Muraru a afirmat public şi oficial că va acorda asistenţă organelor judiciare pentru această lege contribuind la naşterea jurisprudenţei în acest domeniu?
Dl. Cornea este fixat pe aceeaşi idee şi face o întreagă pledoarie a demascării, demnă de un veritabil acuzator public din anii instaurării bolşevismului. Redau un fragment în care, plin de avânt tovărăşesc, înfierează bandiţii legionari ascunşi până mai ieri sub haina de cetăţeni decenţi: „Refuzându-le presupoziția „cercetării oneste“, le spunem negatorilor, trivializatorilor sau edulcoratorilor sistematici ai evidențelor istorice, empirice și raționale că demersul lor de a poza în oameni „deschiși dialogului“ și „interesați de adevăr“ a eșuat. Le arătăm că știm perfect că ei nu sunt deloc niște „cercetători onești“, care doar „pun la îndoială dogmele“ sau așa-zisa „gândire unică“, fiindcă nu ne scapă că ceea ce ei urmăresc sub pretextul dialogului e numai dominația. Și cred că este legitim a răspunde printr-o cenzură limitată unor acțiuni masive de dominație irațională, primejdioase pentru o societate democratică și liberă”. Nici Alexandra Sidorovici n-ar fi putut scrie atât de proletar, serios cred că ar fi tare invidioasă pe dl. Cornea.
Dl. Cornea scrie la plural („le spunem negatorilor…”, „nu ne scapă ce ei urmăresc…”), care este colectivitatea în numele căreia vorbeşte? În numele cui refuză presupoziţia cercetării oneste? Care sunt acele „acţiuni masive de dominaţie” făcute de legionari în societatea românească de astăzi? Aş vrea să aflu şi eu măcar un singur exemplu de asemenea acţiune. Dumnealui a trăit în România ultimilor 25 de ani? Probabil că nu, din moment ce consideră că „legionarii” ar fi capabili la ora actuală să determine orice tip de acţiuni masive de dominaţie. Care legionari? Cei morţi? Supravieţuitorii temniţelor care sunt trecuţi de 80 sau 90 ani? Cei câţiva tineri care le fac parastase celor plecaţi? Cei care se autointitulează legionari şi fac paradă de formă lipsindu-le fondul?
Dl. Cornea vorbeşte şi despre instituirea cenzurii, e drept că una limitată – oare de către cine să fie instaurată şi cine să stabilească limitelei ei şi în raport cu ce? Constituţia României spune foarte clar că „Cenzura de orice fel este interzisă”. Dnii. Alexandru Florian şi Radu Ioanid ne asigură pe toate căile că legea nu instituie niciun fel de cenzură şi că asta este o găselniţă a legionarilor care contestă legea. Şi atunci, despre care cenzură vorbeşte domnul Cornea? Propune cumva modificarea Constituţiei?
Citindu-i cu stupoare pe domnii Cornea şi Cioflâncă mi-am amintit de o altă afirmaţie foarte gravă, în aceeaşi direcţie a demascării legionarilor, de acestă dată poziţionaţi la nivel înalt, făcută în cadrul conferinţei „Extremism, antisemitism, naţionalism – pericolele contemporane ale Europei” de către dl. Radu Ioanid. Domnia sa a afirmat că „Există în România cazuri izolate de instituţii ale statului în care se face propagandă legionară şi aici instituţiile abilitate ale statului român care se ocupă cu siguranţa naţională ar trebui să arunce o privire. Funcţionari înalţi de stat care sub pretexte destul de transparente fac propagandă legionară”. Dl. Ioanid nu a dat nicio lămurire suplimentară, deşi ar fi fost cazul să o facă. Poate că unul dintre ziariştii deja demascaţi drept legionari ar trebui să ceară mai multe detalii.
Citind toate articolele şi afirmaţiile halucinante făcute de domnii Cornea, Cioflâncă, Florian, Ioanid, Muraru etc. am senzaţia că dânşii judecă lucrurile uitându-se la poze din anii ’40, din timpul Statului Naţional Legionar. Nu îmi pot explica altfel existenţa legionarilor şi a propagandei legionare în structurile statului, în instituţiile statului, în media, în rândurile istoricilor, a vectorilor de opinie etc. Cum se face că nimeni nu a reuşit să-i vadă pe toţi aceşti legionari camuflaţi în afara grupului din jurul Institutului Elie Wiesel? Şi dacă i-aţi văzut – dvs. care aveţi drept lozincă „reacţionăm pe spaţiul public” -, de ce nu aţi sesizat şi alarmat mai repede opinia publică, instituţiile abilitate ale statului? I-aţi văzut abia acum, pe toţi odată? Ştiaţi că în instituţiile statului se face propagandă legionară şi aţi acceptat situaţia, dar în acelaşi timp v-aţi împiedicat de o amărâtă de placă comemorativă agăţată pe un perete la Sighet? Greu de crezut.
Domnilor, veniţi cu argumente mai serioase şi mai credibile. Citindu-vă, încep şi eu să cred că legea asta a venit la timp, pentru că în lipsa ei, odată cu căderea lui Ponta, s-ar fi instaurat la cârma României Marea Biruinţă Legionară, condusă de însuşi Comandantul Horia Sima…
PS: Cei care nu au avut şansa să citească textele demascatoare ale celor doi domni, o pot face accesând link-urile de aici şi aici. Citiţi şi vă cruciţi, dar să o faceţi în privat. Poate că şi semnul crucii va fi definit drept „simbol cu caracter legionar”.
Text preluat de pe site-ul Fundaţiei „George Manu”.
In mod cert diplomatul Maior a citit textul semnat de Maiorescu in „Revista Contimporana” in 1873, dar nu s-a putut abtine sa serpuiasca printre inflorituri stilistice inutile .
Este limpede esenta mesajului :
1.romanii nu sunt antisemiti
2. doar 2% din populatie are oarece resentimente istorice ( legitime, daca ne gandim la pauker, wolf,brucan,nikolski,draghici..)
3.contextul european conteaza (si de la Charlie ni se trage)
4. nationalismu-i baiul, ca-i polimorf si insidios
5. e musai sa stea structurile cu ochii si urechile pe noi, caci suntem imprevizibili (pupam moaste, dam acatiste, facem misto, citim ce avem chef, scriem ce ne trece prin cap, plangem cand este intonat Imnul de Stat al Romaniei si nu il simpatizam pe PdR duda).
In remarcabila interventie a diplomatului s-a facut referire la un zid, fara a se preciza despre care zid al rusinii este vorba. Oricum, are dreptate, orice zid este o dovada de slabiciune, ura si prostie.
https://www.youtube.com/watch?v=rGpSysJKVjA