Noël Bernard, directorul de la acea vreme al Serviciului Românesc Radio Europa Liberă, a rostit pe 5 septembrie 1981 un editorial în apărarea a doi opozanți ai regimului comunist din România: părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa și doctorul Ion Cană. Este opinia cinstită a unui om care ştia ce înseamnă libertatea şi cum pot fi neutralizaţi opozanţii unui regim totalitar prin campanii de denigrare şi de etichetare. Propaganda ceauşistă prefera să folosească eticheta de „legionar”. Se pare că moda a revenit, prin grija comisarilor ideologici, de extracţie marxistă, de la Institutul „Elie Wiesel”. Dacă vreţi să ştiţi cam ce le-ar spune şi azi Noël Bernard, ascultaţi editorialul aici.
(Textul integral al editorialului a fost publicat în vol. Noël Bernard, Aici e Radio Europa Liberă, Ion Dumitru Verlag, München, 1982 și ed. 2-a, Editura Tinerama, 1991. Arhivă sonoră păstrată în arhiva și prin curtoazia dnei Ioana Măgură-Bernard).
Pentru orice eventualitate, postăm aici şi transcrierea editorialului audio.
Una din premisele care stau la baza ideologiei conducerii Partidului Comunist Român este că nimeni dintre cei care se opun politicii ei dezastruoase nu poate fi bine intenţionat şi patriot. Singurul patriot român este d-l Ceauşescu. Alături, cu oarecare îngăduinţă, de toţi cei care-l aplaudă şi-l aprobă necondiţionat.
Dacă cumva nu eşti de acord cu politica sa, dacă ai vrea să faci ceva ce el nu permite, ca de pildă să creezi un sindicat liber în România, să vorbeşti liber, să te rogi lui Dumnezeu liber şi aşa mai departe, trebuie să ţi se găsească neapărat nod în papură. Eşti făcut imediat agent sovietic, legionar, agent sionist sau pur şi simplu nebun. Cîteodată chiar toate laolaltă.
În orice caz, nu poţi fi om cinstit şi patriot dacă nu eşti sută la sută de acord cu cel mai iubit fiu al poporului, cu d-l Ceauşescu. Trebuie să ţi se lege numaidecît o tinichea de coadă, să ţi se atribuie sentimente fasciste, pro-sovietice şi alte etichete similare.
Nimic nu e mai comic în tot acest circ decît gogoriţa cu legionarii.
Partidul legionar – care, în orice caz, se bucura de mai mult sprijin în România, înainte de război ,decît partidul comunist, şi din care, de altfel, partidul comunist şi-a recrutat mulţi membri -, partidul legionar a fost interzis de Mareşalul Antonescu în anul 1941. De-atunci şi pînă astăzi, acest partid nu mai există. Tot aşa cum nu mai există partid naţional-ţărănesc şi liberal. Cu singura diferenţă că acestea din urmă au fost interzise mai tîrziu.
În consecinţă, dacă presupunem că cei mai tineri legionari aveau în 1941 douăzeci de ani, aceştia au astăzi şaizeci de ani. Cu alte cuvinte, poţi să cauţi astăzi cu lumînarea legionari sub şaizeci de ani şi n-ai să-i găseşti nicăieri pe glob, cu atît mai puţin în România, unde cei care nu au avut spiritul prevăzător de a se înscrie în partidul comunist au lîncezit prin închisori şi sînt mai numeroşi prin cimitire decît printre cei vii.
În aceste împrejurări, cînd nu mai găseşti decît foarte puţini legionari în lume, şi toţi peste vîrsta de şaizeci de ani – vîrsta amintirilor, a nostalgiilor, dar în nici un caz a acţiunii -, în aceste împrejurări, d-l Ceauşescu, cu propaganda sa, redescoperă pericolul legionar. Bineînţeles că nu deranjează foştii legionari care se mai plimbă din cînd în cînd prin România, cum ar fi d-l Drăgan, d-l Ţimcoca şi-atîţia alţii. Dacă dau note bune regimului d-lui Ceauşescu sînt bineveniţi, îmbrăţişaţi şi primiţi chiar, cîteodată, la palatul regal. Că au fost odată legionari nu deranjează absolut pe nimeni.
Dacă cumva e vorba însă de preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa, care, fără dovezi prea convingătoare, a fost calificat drept legionar de regimul d-lui Ceauşescu, atunci păzea! Fiindcă toată ţara e-n primejdie de pe urma acestui periculos fascist. Armata, Securitatea, Miliţia, toţi tremură în faţa preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa. Tot aparatul de propagandă al d-lui Ceauşescu, care îl costă anual sume astronomice, nu face două parale faţă de puterea de convingere a preotului Calciu Dumitreasa.
Realitatea este că d-lui Ceauşescu nu îi e deloc frică de legionari. Ştie şi el foarte bine că nu se prea găsesc mai tineri decît el şi că nu constituie o primejdie pentru ţara românească şi cu atît mai puţin pentru regimul său.
Nu există absolut nici o dovadă că preotul Calciu Dumitreasa ar fi încercat să răspîndească idei fasciste în România. Predicile sale, ţinute nu mult înainte de arestarea sa la Bucureşti, nu au nimic antidemocratic în el, dimpotrivă. El a luptat pentru libertatea religiei şi, dacă într-adevăr a avut de-a face su Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii, atunci a susţinut dreptul de liberă asociere al muncitorilor. Au devenit oare libertatea religioasă şi libertatea muncitorilor principii fasciste sau legionare pentru d-l Ceauşescu?
Avem, din fericire, veşti proaspete despre preotul Calciu Dumitreasa şi despre cei doi principali întemeietori ai Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii, doctorul Ionel Cană şi d-l Gheorghe Braşoveanu.
Dr. Ionel Cană a fost arestat şi condamnat, după cum ştiţi, pentru activitatea sa de organizator al Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii. Ulterior a fost pus în libertate, împreună cu d-l Braşoveanu, după ce amîndoi au fost forţaţi să dea declaraţii în închisoare, regretînd cele făcute. Dumneavoastră, ca şi noi, cunoaşteţi foarte bine valoarea acestor scrisori de regret scrise în închisoare, sub presiunea organelor de represiune.
De la punerea sa în libertate este urmărit la tot pasul de agenţii Securităţii române. Telefonul său este supravegheat în permanenţă. Pe stradă e urmărit de securişti şi i se interzic toate conversaţiile cu tovarăşii săi de luptă.
La fel ca d-l Gheorghe Braşoveanu, doctorul Cană nu are, în momentul de faţă, dreptul de a se angaja în activităţi sindicale.
Întîmplător, doctorul Cană nu a fost făcut nici legionar, nici agent sovietic şi nici agent sionist. În cazul său s-a găsit o etichetă mai convenabilă. Dr. Cană, spune regimul d-lui Ceauşescu, e nebun. Ce om în toate minţile, la urma urmelor, s-ar putea împotrivi politicii d-lui Ceauşescu. Dr. Cană e nebun şi deci un om bun de Mărcuţa a putut ani de zile să se îngrijească de bolnavi.
Dr. Cană e hotărît să emigreze în SUA. Încă din martie anul acesta a completat formalităţile de emigrare, dar autorităţile îl împiedică, din motive politice, să părăsească ţara. E oare prea mult de sperat că, la această oră tîrzie, regimul d-lui Ceauşescu îi va permite d-lui dr. Cană să părăsească România?
Gîndiţi-vă cîţi bani s-ar economisi prin plecarea dr. Cană, cîţi tovarăşi de la Securitate ar fi eliberaţi pentru munci mai utile.
Şi mai tragică este soarta părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care continuă să fie ţinut în închisoare, fiindcă, cu integritate şi eroism, refuză să semneze o scrisoare de regrete şi o cerere de iertare adresate şefului statului.
În închisoare, părintele Calciu a declarat greva foamei, întreruptă cu forţa, fiind alimentat pe căi artificiale.
Soţia părintelui Calciu Dumitreasa se află în aceaşi situaţie ca şi dr. Cană, urmărită în permanenţă de Securitate şi împiedicată să comunice cu alţi oameni.
Într-o ţară în care, atunci cînd e vorba de interesele şi puterea conducerii partidului, legile nu au nici cea mai mică valoare, se face caz de formalitatea iscălirii unui apel la clemenţă, a unei scrisori de regrete. Ce valoare poate să aibă o asemenea scrisoare?
D-l Paul Goma, înainte de a fi arestat, scrisese o scrisoare în care retrăgea dinainte orice mărturisire sau declaraţie care i-ar fi putut fi smulsă în închisoare. A doua zi după ce această scrisoare a fost citită la postul nostru de radio, securistul care-l ancheta i-a spus, de altfel cu destul bun-simţ: „Domnule Goma, se pare că ne pierdem timpul aici amîndoi”. Securistul avea perfectă dreptate.
În cazul preotului Calciu Dumitreasa şi-al doctorului Ionel Cană nu e vorba numai de pierderea de timp a Securităţii. E vorba, în primul rînd, de pierderea de prestigiu a regimului d-lui Ceauşescu, despre care e foarte greu să mai găseşti, în ultimul timp, un cuvînt bun în presa străină.
Punerea în libertate a preotului Calciu Dumitreasa şi paşaportul pe care îl aşteaptă doctorul Ionel Cană ar putea provoca primele comentarii favorabilela adresa d-lui Ceauşescu, apărute de cîtăva vreme încoace în presa occidentală. Aceasta cu condiţia ca pe d-l Ceauşescu să-l mai intereseze, la ora asta, ce scrie presa occidentală despre regimul domniei sale.
Un evreu care ia apararea parintelui Calciu, dar si a „antisemitului” Paul Goma. Jos palaria!