Nişte extremişti „de dreapta”, pro-israelieni (după cum se recomandă, cu emfază) şi, natural, islamofobi (după cum iarăşi nu se sfiesc să o arate, deşi orice fobie ar trebui să-l ruşineze pe un intelectual), care se revendică de la „tradiţia” creştin-democrată a ţărăniştilor şi, prin urmare, se simt datori să îmbrăţişeze necritic toate tîmpeniile corectitudinii politice, venite pe filiera Washington – Bruxelles, încearcă să-şi facă loc „pe piaţă” lovind în oameni care au realizat pentru ideea conservatoare mai mult decît vor fi ei în stare în nouă vieţi.
Aceşti idioţi utili cu diplomă, autointitulaţi „conservatori români” (deşi conservatorismul şi creştin-democraţia au cîte ceva în comun şi destule care le despart, primul fiind mai întîi un stil de viaţă, iar a doua numai o ideologie) nu doar că nu înţeleg nimic din ce se întîmplă, nici local, nici regional, ce să mai vorbim global?, dar se şi cred profesori în materie. Şi, de la înălţimea presupusei lor calităţi, tembelii cu pricina dau note, emit edicte şi rescriu istoria.
Deunăzi, nici mai mult, nici mai puţin, piţifelnicii de care facem vorbire, au decis: rezistenţa anticomunistă nu a fost majoritar legionară, pentru că a fost ţărănistă. Prin urmare, numărul de ţărănişti încarceraţi în timpul comunismului, ca şi cel al ţărăniştilor care au luptat cu arma în mînă contra comunismului, a fost mai mare decît al celor provenind din alte organizaţii politice şi, desigur, decît al legionarilor. Concluzia firească: a spune că legea 217/ 2015 loveşte în majoritatea foştilor deţinuţi politici este un fals. Aşa că legea poate să lovească.
Drept argument suprem ni se arată că partidul Mişcării Legionare (indiferent ce nume a purtat) nu a avut niciodată mai mult de 15% din opţiunile de vot. Ceea ce e adevărat şi lesne explicabil pentru orice om alfabetizat istoric şi de bună credinţă, chiar dacă Mişcarea Legionară a ajuns să numere în anii ’30 peste un milion de membri, pentru că, atenţie, tovarăşi!, (şi) în interbelic alegerile se furau pe rupte. Mai mult, partidele Mişcării Legionare au fost scoase în afara legii de cîteva ori, de guvernele liberal, ţărănist, carlist şi antonescian, pentru a nu putea avea acces la mandatarea de către popor pentru preluarea puterii.
Realitatea este însă că, deşi nu au obţinut multe voturi, singurii dintre militanţii politici interbelici care puteau lupta contra comunismului, şi au făcut-o pînă la unul, erau legionarii. Ei singuri ştiau, din experienţele la care îi obligaseră „partidele democratice”, să acţioneze în clandestinitate şi erau hotărîţi să moară pentru crezul lor. Ei singuri mai fuseseră vînaţi, cu lege şi fără de lege, de către aparatul represiv de stat asmuţit de „partidele democratice” – da, da, aceste mult lăudate PNŢ şi PNL. Ei au conştientizat primii primejdia comunistă şi şi-au fixat drept obiectiv principal împiedicarea comunizării ţării – pe care o asimilau iadului pe pămînt. Ei aveau puterea sufletească de jertfă, datorită credinţei în Hristos.
[Îmi pare rău să constat, în treacăt, că tot îi veni vorba iarăşi, în legătură cu legea antilegionară, dar d-l Andrei Pleşu, pe care altminteri îl preţuiesc pentru altele, repetă o eroare de ordin teologic, de cîte ori are ocazia, spunînd că „legionarii nu erau ortodocşi”, pentru că, vezi Doamne, supralicitau rolul morţii – or, pentru un creştin, moartea nu e final, ci liman, izbăvire, întoarcere la Tatăl, mai cu seamă dacă şi-a împlinit rostul, dacă, adică, şi-a cîştigat mîntuirea prin fapte.]
De asemenea, aşa nişte urmaşi de ţărănişti ar trebui să ştie că, în alegerile din 1946, pe care într-adevăr le-a cîştigat PNŢ, dar le-au furat comuniştii, legionarii au votat masiv cu ţărăniştii. Cei mai mulţi legionari au şi intrat în PNŢ, fiind conştienţi că într-un regim politic dictat de Moscova Mişcarea nu mai putea activa legal. Ceea ce nu înseamnă că legionarii au renunţat la ale lor şi au devenit ţărănişti (pentru neştiutori, legionarii depuneau un jurămînt, la primirea gradului de legionar, deci nu puteau renunţa la această calitate cum o fac traseiştii noştri politici de azi), ci că au căutat un vehicul politic cu care să aibă ceva afinităţi. PNŢ şi Mişcarea Legionară avuseseră un pact electoral în 1937, iar Iuliu Maniu, liderul ţărăniştilor, depusese mărturie favorabilă în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, şeful legionarilor, în 1938.
Dar ce să mai aduc argumente, cînd cifrele seci vorbesc de la sine! Să verifice stimabilii contestatari ai supremaţiei legionare pe frontul anticomunist listele cu întemniţaţi şi cu morţi în luptele din munţi, ca să se lămurească. Şi dacă asta e prea greu, să numere cîte figuri de intelectuali publici care au avut de-a face cu Mişcarea Legionară sînt elogiate şi chiar venerate şi cîte din alte partide. De ce cînd vorbim de elita intelectuală interbelică – despre care „dreptacii” ăştia susţin că nu a fost dominată de legionari – dăm numai de nume ilustre de legionari sau simpatizanţi: Nae Ionescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Ion Barbu şi atîţia alţii? Şi cînd spun iluştri, spun şcoală, operă, posteritate glorioasă.
De ce cînd vorbim despre sfinţii închisorilor se întîmplă să dăm numai de nume de legionari care sînt cinstiţi astfel de un întreg popor binecredincios, care nu e nici legionar, nici interesat de politică? Ştie cineva vreun ţărănist sau vreun liberal care s-a sfinţit prin suferinţă în închisoare? Noi ştim că Valeriu Gafencu, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Gheorghe Calciu şi mulţi, mulţi alţii, toţi provenind din Frăţiile de Cruce sau direct din Mişcarea Legionară, sînt astăzi în inimile multor creştini români, care li se închină şi li se roagă.
Dacă aceasta e realitatea, trebuie să fi avut vreun rol în toate astea şi Mişcarea Legionară. Istoria rămîne să-l stabilească. Nu Justiţia!
În fine, belelegii ăştia pretind că a fi deţinut politic nu înseamnă nimic, dacă nu ai fost, eşti şi vei fi „corect politic” şi că nu am avea nimic de învăţat de la legionari. Pe ideea: contează numai deţinuţii noştri politici. În viziunea lor, naţionalismul este musai xenofobie, extremism şi dezaxare politică. Recte, condamnabil din start.
Preopinenţii iar fug în bălării după idei şi uită de fapte. Faptele, domnilor, spun, de pildă, aşa: Studentul medicinist Gheorghe Calciu, condamnat pentru activitate legionară, a trecut prin „reeducarea” de la Piteşti, a căzut în torturile incredibile de acolo, dar s-a ridicat la procesul înscenat „reeducatorilor” (în realitate, simple instrumente, căci capetele erau tovarăşii de idealuri ale ideologului marxist Radu Florian, al cărui fiu, Alexandru, şef la Institutul Wiesel, îl judecă acum din nou pe acest sfînt) şi a spus adevărul, demontînd mascarada comunistă; apoi a ieşit din puşcărie, după 16 ani de suferinţe, a făcut două facultăţi, a devenit preot în Bucureşti şi a fost singurul care s-a opus deschis, prin şapte predici excepţionale, dărîmârii bisericilor din Capitală în timpul lui Ceauşescu; a încasat alţi zece ani de temniţă, din care a ispăşit cinci; a fost eliberat şi expulzat din ţară, la presiunea SUA, a fost primit de preşedintele Statelor Unite, Ronald Reagan, i s-a acordat cetăţenia americană; a slujit la o biserică la Alexandria, în Washington DC; a ajutat multă lume prin serviciile sale religioase, prin eforturile sale intelectuale şi prin munca sa fizică; a salvat oameni de la moarte şi de la deznădejde, prin calităţile, relaţiile şi modestele sale posibilităţi materiale; nu a cerut nimic nimănui pentru sine; nu a mai făcut propriu-zis altă politică decît aceea a Bisericii şi a neamului, din vremea studenţiei şi pînă cînd a murit; a trăit ca un sfînt şi a murit muceniceşte, în suferinţă; la mormântul său se fac pelerinaje continue, în tot timpul anului. Oamenii îl iubesc pentru dragostea lui roditoare, dincolo de tinereţea legionară şi independent de jertfa sa din închisoare. Totuşi, Părintele Calciu a fost condamnat ca legionar. Oare avem ce învăţa de la legionarul ăsta? Şi ca el sînt încă mulţi alţii. Astfel de cazuri dau onorabilitate sintagmei de „deţinut politic”. Iar cu această expresie nu acoperim, ci descoperim, deseori, un legionar. De ce? Pentru că majoritatea deţinuţilor politici din timpul comunismului au fost legionari. Desigur, nu vreau să spun că nu descoperim sub ea şi ţărănişti, şi liberali care s-au purtat exemplar.
Una peste alta, toţi cei care îndrăznesc să se afirme ca oameni de dreapta ar trebui să conştietizeze că a despărţi Dreapta românească de istoria Mişcării Legionare (care a fost un fenomen irepetabil – nu vă temeţi, fraţi estropiaţi!) este imposibil. Dreapta, ca să rămînă Dreapta, trebuie să asume şi să înveţe ce e de învăţat din această istorie. Nu să se delimiteze pe baza unor argumente mestecate de alţii, nu să ponegrească fără să cunoască, nu să pună sub semnul interdicţiei cunoaşterea (alo, liberalilor, voi aţi fost mereu „roşii”, dar dacă vă ziceţi de dreapta, băgaţi la cap!), nu să se căiască fără motiv, din laşitate, nu să vîndă memoria pe interese politice… Fiţi deştepţi, fiţi corecţi, fiţi informaţi, fiţi drepţi, oameni de dreapta! Raportarea la legionarism funcţionează ca o hîrtie de turnesol pentru „oamenii de dreapta”. Impostorul se autodemască.
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024
> (alo, liberalilor, voi aţi fost mereu „roşii”, dar dacă vă ziceţi de dreapta, băgaţi la cap!),
Daca veti citi cartea par Serafim Rose – Nihilismul. Radacina Revolutiei in epoca moderna – veti observa ca din perspectiva invataturii crestine – in particular catolice, ideologia liberala nu este de dreapta. Va recomand insistent sa cititi cartea,
http://www.librarie.net/p/186404/Nihilismul-Radacina-Revolutiei-epoca-moderna
In sec al XIX lea, socialismul (mai tarziu comunismul) si liberalismul (condusi de masonerie) au incercat din directii diferite sa distruga ortodoxia si catolicismul – grupat politic in credin-democratie sau conservatori.
Eminescu in Scrisoarea III pe liberali ii critica, trecand sub tacere conservatorii.
ESTE VOBA DE VALORILE PE CARE LE PROMOVEAZA IN VIATA DE ZI CU ZI.
Din perspectiva economica liberalii sunt de dreapta – dar din operspectiva economica.
Ce valori crestine ari vazut la Patriciu, Tariceanu, Gorghiu ?
Tragedia romanilor provine din faptul ca masoneria face jocurile cam peste tot – legea antilegionara neputand trece prin parlament fara PSD. Pana la urma ce au in comun baronii PSD cu social-democratia ?
Nu eu spun că liberalii sînt de dreapta, ci ei înşişi se pretind astfel. Atminteri, ştiu prea bine şi istoria, şi ideologia, si prezentul lor, în România şi aiurea.
Doamna Bărbuş încearcă să tragă spuza pe turta dumisale pentru că e fiică de deţinut politic ţărănist (Ioan Bărbuş, 15 ani puşcărie).
Personal nu cunosc o statistică referitoare la numărul de deţinuţi politici din fiecare tabără, ştiu doar că, într-adevăr, cei legionari sunt mai „vizibili”.
E trist că s-a ajuns să se lupte între ele taberele victimelor, ţărăniştii şi legionarii, care a fost mai victimă.
Altminteri, deşi Mihaela Bărbuş încearcă prin nişte sofisme nereuşite să diminueze realitatea consistenţei legionare a mişcării anticomuniste în favoarea celei ţărănist-liberale, trebuie văzut şi că face această demonstraţie eşuată pentru a combate un document al părinţilor de la Petru Vodă din care pare că susţin că cei 2500000 de prigoniţi ar fi aproape exclusiv legionari.
Impresia mea e că nici părinţii de la Petru Vodă nici dna Bărbuş nu au fost neapărat de reacredinţă, dar fiecare a fost mult mai atent la suferinţele eroilor săi decât la ansamblu şi la ceilalţi.
În orice caz, nu mi se pare că era musai oportun tonul arţăgos al replicii dvs, e păcat că, într-o lume în care vocile conservatoare de diverse nuanţe sunt atât de puţine, acestea să intre în război şi conflict între ele, în loc să fie mai atente la ce le uneşte.
La urma urmei, nu e Mişcarea Legionară fără de pată (dimpotrivă), nici pro-iraelismul vreun păcat (eu însumi sunt un simpatizant – şi legionarii au fost pro sionism, nu ziceaţi aşa? nu spunea şi nae IOnescu aşa?), nici islamofobia un păcat în conjunctura în care vedem unde duce islamofilia zilelor noastre, nici Washingtonul şi Bruxelles-ul nu sunt integral Satana (care îşi bagă oricum coada pe oriunde, nu au W şi B exclusivitate).
După cum nu trebuie negate figurile luminoase care au fost vreodată asociate cu legionarismul sau jertfa dată de numeroşi legionari în lupta anticomunistă şi în închisorile staliniste şi consistenţa calitativă şi cantitativă a acesteia.
Păstraţi calea de mijloc.
Eu nu sînt legionar, nici nu cred că aş fi putut fi. Am spus-o în mod repetat. Nu de pe poziţii legionare am scris acest text, ci din postura unui om de dreapta care s-a săturat să vadă că valorile româneşti sînt atacate mai abitir dinspre dreapta, decît dinspre stînga şi care nu acceptă minciuna şi impostura.
Tonul meu este taman potrivit cu tonul preopinenţilior (nu m-am referit nominal la cineva, tocmai pentru că site-ul respectiv are deja o „tradiţie” din a-i ataca pe toţi cei care nu intră în linia lor de gîndire, legionari sau conservatori autentici, iar de data asta n-au făcut decît să pună paie pe focul aprins mai de mult; şi nu doar doamna pe care o pomeniţi).
Nicăieri nu am susţinut că ML ar fi fără de pată. Nu cred că pro-israelismul este neapărat un păcat, dar devine unul cînd te orbeşte şi, în numele lui, mistifici realitatea (nu neapărat în cazul ML, ci şi în cel al evoluţiei actuale a României) şi încerci să influenţezi politica românească în defavoarea ţării. Fobiile etnico-religioase sînt păcate, pentru că ele provoacă reacţii umorale, nu raţionale. Altfel, nici eu nu sînt deloc vreun simpatizant al islamului şi consider inacceptabil terorismul la care se dedau anumite grupări islamice, indiferent de motivaţii.
De asemenea, sînt, în principiu, pentru UE şi NATO, din perspectiva interesului naţional, care, în opinia mea, nu ar putea fi slujit la această oră mai bine dacă am fi în afara acestor structuri. Ceea ce nu înseamnă că sînt orb şi nu pot amenda derapajele conducerii organizaţiilor cu pricina, ori iau tot ce vine de la Washington şi Bruxelles ca literă de Evanghelie. Nu e asta calea de mijloc?
foarte bine spus!
Exista un document al securitatii, chiar dl Mircea Stanescu a dezvaluit asta, care arata ca la 1948( sper sa nu gresesc anul, oricum dupa venirea comunistilor la putere) ca erau 418.000 membri ai ML. E o cifra uluitoare.
De altfel, un alt istoric, Ilarion Tiu, arata clar ca in evidentele securitatii, cei mai multi detinuti politici au fost legionari . Iar Ilarion Tiu numai legionar sau nationalist nu poate fi…
DIn ce am sesizat, e un păcat comun tuturro gupărilor de a ataca pe toţi ceilalţi care nu intră în linia fiecăreia de gândire, nu doar site-ul cu pricina.
Altminteri, articolul atacat, deşi partizan unei anumite părţi a anticomuniştilor şi oarecum nedrept faţă de alta nu mi se părea atât de radical în limbaj (precum sunt unii comentatori ai site-ului cu alte prilejuri, dar nu toţi şi nu întotdeauna fără temei).
Din afară , cred că mă situez suficient de bine pentru a vedea derapajele fiecăprei părţi.
Admit că nu dvs aţi provocat polemica, înţeleg ce doreşte să apere autoarea articolului (în fond, şi dânsa e legitimată de suferinţele tatălui său), sesizez şi şubrezenia unor zone ale discursului dumisale şi nervozitatea din postarea dvs.
Nu vă supăraţi pe mine.
Ăștia știu bine ce fac – se prefac a fi de dreapta, când de fapt sunt niște bieți purtători de oliță pentru cei lipsiți de un anume segment anatomic. Caraghioși, dar periculoși dacă nu sunt contracarați, pentru că există riscul ca vocile lor pițigăiate, să devină noul „adevăr”.
Felicitări pentru luarea de poziție!
Ce articol la obiect si documentat!! Care, ca intotdeauna cand e prezentat adevarul, normal ca deranjeaza
Pacat ca turma n-are cum sa priceapa
Binevenit articolul. Foarte bine scris si foarte echilibrat.