După cum știm, Turcia este singura țară musulmană membră a NATO, islamul practicat fiind cel sunit, exact ca și ISIS. Tot suniți sînt și saudiții, aliații principali ai SUA din zonă. Cealaltă putere regională este Iranul, țară majoritar șiită și adversarul numărul unu al SUA, susținătoarea principală a guvernelor de la Bagdad și Damasc.
Se știe că guvernul american a susținut și încă susține grupările armate care luptă împotriva guvernului lui Bashar al-Assad. Oficial, americanii declară că sînt împotriva ISIS, problema este că multe grupări susținute material de SUA s-au aliat ori au devenit ulterior parte a ISIS.
Astfel, în 2012 a ieșit la lumină faptul că SUA, Turcia și Iordania au creat și finanțat o bază militară de antrenament a rebelilor sirieni în orașul Safawi din Iordania. Mulți dintre cei ce au fost antrenați în această bază au devenit ulterior luptători ISIS.
În septembrie 2014 ISIS a semnat un pact de neagresiune cu așa zisele grupări islamice moderate susținute și finanțate de SUA. Tot în septembrie 2014, generalul american Martin Dempsey, într-o interpelare în Senatul SUA, a declarat verbatim că „are cunoștință de tări arabe aliate SUA care susțin material ISIS”.
Cel mai important lider militar al ISIS, Abu Omar al Shishani, a fost antrenat intensiv de SUA pe cînd era cunoscut sub numele de Tarkhan Batirashvili și lupta împotriva rușilor, inițial în Cecenia și apoi în Georgia natală. Practic se repetă scenariul taliban, fundamentaliștii islamiști din Afganistan care au fost antrenați și finanțați de SUA pe vremea cînd luptau împotriva rușilor.
Ajutorul acordat de SUA, Turcia și Arabia Saudită este rețeta succesului ISIS, o organizația cu aproximativ 30.000 de luptători, care reușește să lupte cu succes pe două fronturi, împotriva a două armate regulate, ale Irakului și Siriei. Problema este că nu au reușit să detroneze cele două regimuri, de la Bagdad și Damasc, apropiate ale Iranului, adversarul numărul unu al SUA, Turciei și Arabiei Saudite.
De aceea e nevoie de intervenția militară directă a NATO. Problema e că cetățenii țărilor NATO sînt împotriva intervenției militare directe. Ca să încline balanța în partea cealaltă e nevoie de un eveniment cu mare impact. Și acest eveniment se desfășoară chiar acum, sub ochii noștri. Sute de mii de refugiați musulmani care invadează Europa. Prima fază a scenariului tocmai s-a încheiat, respectiv primirea cu brațele deschise a refugiaților. Acum s-a trecut la faza a doua, închiderea robinetului. Acest lucru va intensifica tensiunile dintre refugiații aflați în tranzit în Europa și populația locală. Să nu uităm că vine iarna, care nu-i ca vara, cum zicea Băsescu. Zăpada și frigul va face ca tensiunile dintre refugiați și localnici să ajungă la apogeu, cetățenii europeni vor cere liderilor să facă ceva pentru rezolvarea problemei.
Urmează faza a treia, liderii europeni vor spune că singura modalitate de rezolvare eficientă a crizei este intervenția militară directă a NATO în Siria pentru îndepărtarea regimului lui Assad, idee care va avea suportul europenilor.
Și uite așa, eminențele cenușii își vor atinge scopul, război în Orientul Mijlociu care va avea toate șansele să se extindă avînd în vedere că Rusia a trimis trupe și material de război în ajutorului lui Assad.
Și dvs ce ziceți?
Ar fi bine sau nu să intre NATO în Siria?
Sau vă imaginați că stând deoparte americanii și occidentalii (cum au făcut și până acum) e foarte bine ce va urma?
Nu cred ca ar fi bine sa intre NATO in Siria. Daca eu as avea putere de decizie, as sprijini guvernul de la Damasc si kurzii in lupta lor impotriva ISIS. Problema e ca Turcia si Arabia Saudita au influenta mai mare decit mine pe linga mai marii NATO.