Marţi, 29 septembrie 2015, Consiliul Local al Primăriei Majadahonda, Spania, a hotărât demolarea Monumentului ridicat în memoria eroilor martiri Ionel Moţa şi Vasile Marin.
Potrivit articolelor apărute în presa spaniolă şi a postărilor de pe site-ul Primăriei solicitarea demolării Monumentului a fost făcută de către reprezentanţii PSOE (Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol), Somos Majadahonda (Suntem Majadahonda) şi Izquierda Unida (Stânga Unită). Reprezentanţii locali ai Partidului Popular, aflat încă la guvernare, deşi majoritari în componenţa Consiliului Local, au hotărât să se abţină de la votarea acestei moţiuni. Astfel, prin voturile grupărilor de stânga propunerea a fost adoptată.
În textul solicitării se cere demolarea Monumentului în cel mai scurt timp posibil, cel târziu până la finele anului 2015. Totodată se vorbeşte despre construirea unui alt monument sau despre amplasarea unei plăci comemorative închinate „păcii” într-un alt loc, mai potrivit.
Monumentul se află într-o extremitate a oraşului Majadahonda, în apropiere de Cimitirul Central. Este amplasat pe un teren privat. Din acest motiv, Primăria a declarat că va căuta metodele legale prin care să poată duce la îndeplinire hotărârea de demolare.
În anul 2007, Spania a adoptat celebra Ley de la Memoria Historica (Legea Memoriei Istorice). Acestă lege prevede, printre altele, demolarea tuturor monumentelor şi simbolurilor franquiste, excepţie făcând doar acele monumente care au utilitate privată şi care nu generează acte comemorative publice. Totodată, legea instituie „reparaţii morale şi dreptul la recuperarea memoriei” pentru victimele războiului civil spaniol şi ale „dictaturii franquiste”. Sentinţele date pe criterii politice, ideologice şi religioase în timpul regimului Franco sunt declarate ilegitime şi se revocă, iar luptătorilor din brigăzile comuniste internaţionale, care au luptat împotriva lui Franco, li se acordă post-mortem cetăţenia spaniolă. Legea incriminează practic integral regimul Generalului Francesco Franco, declarându-i eroi şi victime numai pe comuniştii spanioli şi pe cei care au luptat alături de aceştia.
În baza acestei legi s-au dărâmat sau demontat până acum aproape toate monumentele naţionaliste ridicate în timpul regimului Franco. Aşa au dispărut plăcile comemorative, statuile lui Franco, efigiile sale, monumentul închinat lui Jose Antonio Primo de Riveira etc. Monumentele rămase încă în spaţiul public sunt permanent vandalizate şi profanate.
În ultimii ani s-a încercat inclusiv demolarea minunatei Cruci de la Valle de los Caidos. În urma unui proces dificil, a fost retrasă sentinţa care prevedea demolarea ei, însă a fost „curăţată” de orice simboluri şi inscripţii legate de franquism. Mai mult, în tot perimetrul Valle de los Caidos, sunt interzise orice acţiuni comemorative de tip naţionalist sau politic.
Propunerea recent votată la Majadahonda vine pe fundalul acestei Ley de la Memoria Historica, argumentând faptul că Monumentul Moţa-Marin, deşi se află pe teren privat, este de acces public şi serveşte drept loc de pelerinaj şi de comemorare anuală pentru naţionaliştii români şi spanioli. Mai mult, stângiştii susţin că spaţiul pe care se află Monumentul s-a transformat într-o groapă de gunoi. Uită să menţioneze faptul că perimetrul în care se află Monumentul este permanent vandalizat şi profanat de comuniştii şi anarhiştii care au distrus şi gardul care împrejmuia Monumentul şi terenul aferent lui.
Monumentul din Majadahonda a fost ridicat în 1970, în memoria lui Ionel Moţa şi Vasile Marin, comandanţi legionari, căzuţi în timpul războiului civil spaniol, la 13 ianuarie 1937, apărând Madridul de trupele comuniste.
Cultul celor doi martiri eroi a fost instituit la 13 ianuarie 1941, data primei comemorări făcute la Majadahonda pe locul tranşeei în care au murit Moţa şi Marin. Din 1947, cultul ia amploare şi se instalează prima cruce de piatră în memoria celor doi. La iniţiativa legionarilor din exil şi sub supravegherea Comandantului Horia Sima s-au strâns banii necesari achiziţionării terenului şi demarării construcţiei Monumentului, care a fost inaugurat şi sfinţit în data de 13 septembrie 1970. Anual, în jurul datei de 13 ianuarie, români şi spanioli, aduc cinstire şi recunoştinţă jertfei date de români în timpul luptei împotriva comunismului din Spania.
Terenul s-a aflat întotdeauna în proprietatea privată a unei Asociaţii Româno-Hispane, iar toţi banii folosiţi în achiziţionarea terenului şi ridicarea Monumentului au provenit exclusiv din donaţii private, statul spaniol franquist neavând nicio contribuţie în acest sens. Teoretic, nicio lege nu poate încălca o proprietate privată în niciunul dintre statele europene.
Mai presus de legi şi de oameni este numai Dumnezeu şi nădejdia noastră către El se îndreaptă acum şi întotdeauna.
UPDATE
Am primit și dăm mai departe următorul comunicat al Asociației pentru Custodia Monumentului Legionarilor Români căzuți la Majadahonda:
La Asociación para la Custodia del Monumento a los Legionarios Rumanos caídos en Majadahonda, enterada de la moción aprobada por el pleno del Ayuntamiento de Majadahonda, a instancias del grupo municipal de Ciudadanos, con el apoyo de PSOE, IU y Somos Majadahonda, y con la abstención de PP (porque la parcela es privada) y Centristas, quiere aclarar:
A) Que esta asociación es la propietaria del terreno que se menciona, estando al corriente en todos los pagos y tributos.
B) Que dicho terreno y monumento son de propiedad privada, si, pero no de acceso público, sino que su vallado ha sido sistemáticamente destruido por los vandálos y talibanes, que no respetan a nada ni a nadie contrario a sus ideas. Que de hecho se está llevando a cabo una cuestación por parte de esta asociación para volver a cerrar el perímetro de dicho terreno. De lo que el Ayuntamiento de Majadahonda tiene constancia, al haberse estudiado conjuntamente con técnicos del mismo, algunas opciones de cerramiento.
C) Que el monumento ubicado en dicho terreno, fue construido en 1970, siendo pagado su coste por dicha asociación.
D) Que el referido monumento NO es de „exaltación, personal o colectiva, de la sublevación militar, de la Guerra Civil y de la represión de la Dictadura”. Sino de homenaje a unos rumanos, que vinieron a combatir en España contra el comunismo estalinista, y que ahí murieron.
E) Que en el día de hoy ha puesto el tema en manos de sus servicios jurídicos, para defender su propiedad y la memoria de los legionarios rumanos allí caídos.
Pentru detalii suplimentare consultaţi şi:
http://leymemoria.mjusticia.gob.es/cs/Satellite/LeyMemoria/es/memoria-historica-522007
terenul este al unei asociatie SPANIOLE -LEGIONARE SAI NU A ROMANIILOR
Nu am reusit sa inteleg niciodata unde au avut capul, cand au plecat.
Sapte viteji ( „cruciati romani”) impotriva puhoiului de infectie stalinista nu aveau alta sansa decat o inmormantare nationala cu pompa.
Ma bate gandul ca au ajuns in acesta situatie cam cum a ajuns Capitanul sa se ascunda conjunctural, la matusa Duduii.
Oricum, sper ca nu ne privesc din ceruri pentru a vedea cum ne facem pres sub talpile musulmanilor si batem palma cu uciga-l Crucea, pentru a trece o punte putrezita sub care se afla haul iadului.