Vă invităm să citiţi un text excelent despre simfonia dintre puterea politică şi puterea spirituală în Răsărit, precum şi despre secularizarea averilor Bisericii Ortodoxe Române şi consecinţele ei pînă azi.
Pentru a vă deschide pofta de a parcurge întregul material publicat de Press One, iată cîteva dintre afirmaţiile făcute de profesorul universitar Paul Brusanowski, care predă Istoria Bisericii Române la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu.
„Veniturile celei de-a doua vistierii, Casa Centrală, în care se vărsa averea secularizată a Bisericii în 1859, reprezentau 42% din bugetul general al statului. 17.298.036,48 lei.
[…] Deficitul din bugetul de stat a fost acoperit prin împrumut de la Casa Centrală. Acumulând statul an de an datorii la Casele Centrale, pe timpul lui Cuza s-a înfăptuit prima etapă a secularizării: practic, contopirea Casei Centrale cu bugetul statului.
[…] În Vechea Românie, timp de 25 de ani după secularizarea lui Cuza s-a acceptat salarizarea de la buget a preoților. Dar dintre cele peste 6000 de biserici, au fost recunoscute doar 3000 de parohii, astfel că, la începutul războiului, se mai slujea în aproximativ 56% din bisericile din România. Celelalte biserici erau închise.
[…] În Transilvania, Biserica Ortodoxă românească (mai exista alături de ea și cea sârbească) a primit autonomie de la stat, cu mitropolie la Sibiu și episcopii sufragane la Caransebeș și Arad.
Având o largă autonomie, s-a putut chivernisi așa cum a vrut ea. A putut în mod autonom să-și cumpere proprietăți, astfel că, la începutul primului război mondial, Biserica ortodoxă românească din Ungaria avea în proprietate 44.000 de hectare de pământ.
Chiar dacă românii au fost mai săraci, au putut strânge averi pentru Biserica lor. În același timp, Biserica din Regat era, practic, fără niciun ban. În 1912 s-a înființat în Vechea Românie o instituție nouă, numită Casa Bisericii, ca un fel de sucursală a bugetului pentru problemele bisericești, însă acei bani n-au intrat în proprietatea Bisericii.
[…] – Jurnalistul Vlad Petreanu face următoarea afirmație: „Salariile date de stat și pământurile acordate compensează constant, deja de 150 de ani încoace, secularizarea”. Puteți comenta pe marginea ei?
– Să le luăm pe rând. Pe de o parte, „pământurile acordate”. Am arătat mai sus cum Biserica din Vechiul Regat a primit în 1925 aproximativ 17.000 de hectare de pământ, iar eparhiilor, 1000 de hectare pământ arabil și 4000 de hectare de păduri.
În 1938, mănăstirile au primit aproape 25.000 de hectare, majoritar pădure. Prin secularizare însă, fuseseră luate din proprietatea Bisericii aproximativ 3,5 milioane de hectare.
În ceea ce privește salarizarea… Practic, nu știu dacă se poate vorbi despre compensații. Statul român a dat salarii în compensație cu secularizarea? Dar statul maghiar, când a suplimentat după 1898 veniturile preoților ortodocși români, în compensație la ce a făcut aceasta?
Prin așa-zisa Lege a Congruei din 1898, fiecare preot din Transilvania avea cu siguranță venituri care însemnau dublul salariului mediu pe economie din Ungaria acelor vremi (iar în Bucovina primeau triplu salariului mediu pentru acea vreme din Bucovina).
Legea Congruei prevedea că fiecare preot (ortodox român sau sârb, ba chiar și greco-catolic sau pastor protestant) să dețină aceleași venituri (fie că locuia la oraș sau la sat).
În cazul în care un preot se afla într-o parohie săracă și nu putea primi decât doar 10% din „veniturile garantate prin lege”, Guvernul suplimenta de la bugetul de stat restul de 90%.”
Problema aceasta tinde sa fie de o idiotenie acuta. Avem BOR si avem societatea, si o singura tara. Orice astfel de articol isi porneste argumentarea luand ca referinta momente istorice alese favorabil scopului urmarit a se argumenta fie ca sunt sustinatori ferventi a reimproprietaririi bisericii ori adversari ai lor. Avem cumva insa, vreo proba ca acelea reprezinta singurele alternative rezonabile? Biserica in Transilvania traia intr-un stat net mai functional decat Regatul Romaniei pe care incerca sa il construiasca Cuza. Sunt zone intregi in sud unde nici acum nu exista carte funciara! Pamantul si bunurile tarii trebuie sa se afle in folosul locuitorilor ei. Nu cred ca va incalzeste cu ceva faptul ca Bucovina cea plina de manastiri era si plina de administratori agricol evrei. Nu prea exista evidente ca Bisericii i-a pasat in mod deosebit de asta si efectele asupra amaratilor.