„Sîntem cu toţii parte a Bisericii şi nu putem reuşi decît împreună”
# Biserica este poporul.
# Biserica se suprapune pe identitatea etnică.
# Dacă nu ar fi fost Biserica, probabil că românii dispăreau.
# Biserica are, în mod firesc, problemele pe care le are toată societatea românească.
# Personalităţile Bisericii trebuie să fie modele. Dacă nu sînt, dezamăgesc. Aşteptările credincioşilor sînt mari.
# Iisus Hristos a scos lumea din barbarie. Creştinismul a adus un nou sistem de valori şi principii, care fac o lume mai bună. Să nu atacăm esenţa credinţei, cînd criticăm faptele oamenilor.
# Criticile vin mai ales de la cei care îşi doresc ca ordinea spirituală creştină să fie anulată. Fie că sînt nechibzuiţi, fie că sînt pur şi simplu nebuni, fie că sînt răi, aceşti oameni nici nu-şi dau seama, de fapt, pentru ce militează. Pentru o revenire la barbarie?
# Eu salut criticile la adresa unor preoţi şi ierarhi, chiar şi pe cele vehemente. Pentru că sînt două posibilităţi. Prima: aceştia sînt învinuiţi pe nedrept şi atunci, potrivit credinţei noastre, vor avea acces la cea de-a Noua Fericire proclamată de Hristos în predica de pe munte. Să se smerească şi să accepte această prigoană. A doua: sînt vinovaţi de ce li se impută şi trebuie să se îndrepte. Responsabilitatea unui păstor de suflete e uriaşă. Căci poţi să pierzi totul pe lumea asta, dar să nu-ţi pierzi sufletul.
# Puterea te poate sminti, inclusiv puterea spirituală. Poate stîrni în tine aroganţa că eşti deasupra tuturor, cînd tu, ca păstor de suflete, trebuie să fii sub toţi.
# Critica la adresa preoţilor trebuie însă făcută cu gînd bun, pentru îndreptare, nu cu răutate şi cu intenţia de a distruge o comunitate.
# Se vorbeşte despre nefinanţarea cultelor. Foarte bine. Dar să ştiţi că în Europa există două modele: al URSS, care nu numai că nu le-a finanţat, dar a încercat să le distrugă la început, şi al Franţei – unde laicitatea e la mare preţ…
# Avem atîtea biserici pentru că oamenii şi le-au construit, din banii lor. Şi sînt proprietatea lor. Ni se cere socoteală nouă, credincioşilor, de ce facem cu banii noştri. De ce?
# La cîte resurse avem, putem construi cîte o Catedrală a Neamului la fiecare judeţ, dacă nu s-ar fura. Avem resurse uriaşe, dar nu le folosim, pentru că nu putem să ne unim şi să ne organizăm. Ne certăm pe fleacuri. Trebuie să ne ocupăm de lucrurile majore, urgente…
# Noi avem un stat de puţină vreme. Dar un stat românesc nu mai avem de mult. În comunism am avut un stat al ocupanţilor.
# Noi, ca popor, ne aflăm într-un moment în care putem renaşte. Pentru că s-a vădit tot răul din societate. Ştim cu ce avem de-a face şi ce trebuie să înlocuim, să refacem… Dincolo de toate relele, caut să privesc partea bună. Şi speranţele mele se îndreaptă spre lideri, mai ales spre cei spirituali. Poate că unii vor face pasul înapoi, poate că alţii vor folosi resursele pozitive din societate pentru reconstrucţie, poate că se vor înconjura de altfel de oameni…
# Poporul român este un popor creştin – să se înţeleagă acest lucru. Şi România e o ţară creştină. Şi aşa va fi! Fie că le place unora, fie că nu le place. România va fi ultimul loc unde se va prăbuşi creştinismul, dacă aşa ceva se va întîmpla vreodată.
># Eu salut criticile la adresa unor preoţi şi ierarhi, chiar şi pe cele vehemente.
Canoanele Bisericii interzic cu desavarsire mireanului sa critice in public preotul cu atat mai putin ierarhul.
Sub nici un motiv nu trebuie promovate practici care contravin predaniei Sfintilor Parinti.
La Sinodul local de la Toledo, 589, ierarhii au hotarat ca pt aducerea gotilor arieni la ortodoxie, sa modifice putin crezul si sa insereze temorar erezia filioque.
Arienii au fost adusi la ortodoxie; la filioque s-a renuntat, insa timp de 5 secole aceasta erezie „a lucrat” iar roadele s-au vazut la 1054.
O erezie lansata, chiar in scopuri nobile, scapa de sub controlul celui ce a promovat-o iar lucrarea ei nu mai poate fi oprita.
Predania Sfintilor Parinti nu este negociabila sub nici un motiv.