Amendamentul Cubreacov *

de Vlad Cubreacov

În 1994 am votat împotriva Constituției Republicii Moldova pentru două motive invocate expres: 1. Menținerea pedepsei cu moartea (care nu a fost aplicată nimănui și a fost anulată peste un an urmare a cererii Consiliului Europei) și 2. Menținerea sintagmei ”limba moldovenească” în articolul 13.

În general, Constituția RM era compilată după cea a României, unele articole fiind identice, ceea ce nu a fost rău în principiu. Unul dintre articolele preluate mecanic din Constituția României, pentru că nu prezenta niciun fel de risc politic pentru guvernanții agrarieni de atunci, era cel privind familia (48 în Constituția României și 48 în Constituția RM). El se referea, pur și simplu, la căsătoria ”ÎNTRE SOȚI”, formulă lipsită de acuratețe semantică.

De principiu, pluralul ”Soți” admitea poligamia (un bărbat și mai multe femei), poliandria (o femeie și mai mulți bărbați) și cuplurile formate de persoane de același gen (doi sau mai mulți bărbați, două sau mai multe femei) sau mixte (doi sau mai mulți bărbați plus una sau mai multe femei și invers). Evident, acea formulă preluată mecanic, pe negândite, a trezit nemulțumirea, dar mai ales îngrijorarea mea, cunoscând tendințele care se conturau la nivelul unor guverne din lume sau la nivelul unor organisme regionale și internaționale ostile familiei tradiționale creștine constituită de către un (singur) bărbat și o (singură) femeie. ”Soți” era un plural incert, nedefinit și, astfel, infinit. Era mai mult decât un dual clar, rezultat din complementaritatea de gen.

Am intervenit atunci oficial și repetat, formulând un amendament scris (e corect să-i spunem, fără falsă modestie, AMENDAMENTUL CUBREACOV), pe care l-am susținut la nivel de comisii și în plenul legislativului. Esența amendamentului se reducea la înlocuirea pluralului polisemantic ”SOȚI” cu sintagma ”BĂRBAT ȘI FEMEIE” și la definirea familiei ca fiind ”ELEMENTUL NATURAL ŞI FUNDAMENTAL AL SOCIETĂŢII”.

Președintele de atunci al Parlamentului, Dumitru Moțpan, nu înțelegea care este rostul inițiativei mele, cu atât mai mult cu cât Comisia pentru redactarea textului Constituției se pronunțase împotriva amendamentului, respingându-l repetat ca fiind, chipurile, unul superfluu și frizând nonsensul.

A trebuit să cer o pauză și să-i explic pe îndelete, față către față, lui Dumitru Moțpan de ce anume insist asupra adoptării amendamentului. Ca om de la țară, deloc sofisticat și direct, Moțpan a înțeles sensul propunerii. Revenind în ședință, i-a convins pe agrarienii săi și pe aliații lor socialiști să voteze amendamentul. Din fericire, acesta a trecut cu unanimitate de voturi.

Acum, peste mai bine de 21 de ani, nu spun că aș fi fost vizionar. Am acționat atunci dintr-o convingere puternică. Mă bucur să constat însă acum că am avut perfectă dreptate și că i-am putut convinge pe adversarii politici să accepte amendamentul formulat de mine.

Familia este definită constituțional în Republica Moldova ca ”elementul natural şi fundamental al societăţii” și ”se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”. Nici Consiliul Europei și nici Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept nu au avut nimic de obiectat în legătură cu Amendamentul formulat la articolul 48. Familia.

Un alt element esențial pe care l-am putut promova ca prin minune în ultima ședință de dezbatere a proiectului de Constituție și care comporta efecte politice, a fost completarea buclucașului Articol 13 cu sintagma ”funcţionînd pe baza grafiei latine”. Atât am putut salva atunci, în vara anului 1994. Dacă în primul caz, privind Familia, am făcut apel la bunul simț țărănesc al lui Dumitru Moțpan, în cel de-al doilea caz, privind Alfabetul latin ca agent identitar cu valențe geoculturale și chiar geopolitice, am apelat la spiritul rezonabil al lui Eugen Rusu, membru în comisia de redactare a textului Constituției RM, dar asta este o altă istorie și ea merită discutată aparte.

Iată cum arată Articolul 48. Familia din Constituția României, care fusese preluat mecanic în proiectul de Constituție al RM:

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.

Și iată cum arată Articolul 48. Familia din Constituția RM după acceptarea Amendamentului Cubreacov:

(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.

Pentru aceste motive, chit că am fost repus între timp în drepturile de cetățean român, susțin ferm inițiativa de amendare a Articolului 48. Familia din Constituția României, astfel încât Legea Fundamentală a Țării să definească familia ca ”elementul natural şi fundamental al societăţii”, statuând că ea ”se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”.

În familia noastră mare românească uneori și Bucureștiul are de învățat câte ceva bun de la Chișinău.