Am cunoscut un deputat care avea o mare dragoste pentru Sfântul Dimitrie. Spunea deseori că Sfântul l-a ajutat să câştige alegerile şi l-a salvat din multe necazuri. Era supărat că în provincie Sfântul nu era cinstit aşa cum se cuvenea şi puţini oameni aveau icoana lui, aşa că atunci când mergea prin alte oraşe şi sate, dăruia oamenilor icoana lui, încurajându-i să-i ceară ajutor şi sprijin în viaţă.
La scurtă vreme după ce a ajuns deputat, vizitând o mânăstire din Moldova a întâlnit o măicuţă care fusese muşcată de căpuşe, căpătând boala lyme. Crezând că o poate ajuta, căci soţia lui era doctor, deputatul a luat-o la el acasă şi a dus-o la mulţi medici. Dar boala ei se agrava şi doctorii nu ştiau ce să-i facă pentru a o vindeca. A dus-o şi la câteva spitale din occident, însă fără efect. Măicuţa se stingea pe zi ce trecea, devenind legumă, neputându-se ţine pe picioare, apoi neputând măcar să ţină o lingură în mână, ajungând rapid inconştientă şi intrând apoi în comă. Doctorii nu îi mai dădeau decât maximum două zile de trăit. Deputatul s-a dus la mânăstire să-i anunţe pe duhovnicul ei şi pe celelalte măicuţe că viaţa bolnavei se va încheia curând.
– I-am promis lui Dumnezeu că o salvez – plângea el în faţa duhovnicului. Ea e paşaportul meu spre mântuire. Cum mă voi duce la Dumnezeu dacă ea moare? Salveaz-o Sfinte Dimitrie! – a strigat el cu lacrimi în ochi.
Părintele duhovnic plângea şi el, cunoscând efortul uriaş pe care l-a făcut deputatul pentru salvarea bolnavei. Celelalte măicuţe s-a apropiat şi ele şi au început să se roage, multe din ele plângând.
Deputatul a plecat spre casă să stea la căpătâiul ei ultimele ore de viaţă, dar spre seară măicuţa a început să dea semne de revenire. A cerut o supă, după ce zile îndelungate a fost hrănită doar intravenos cu perfuzii. A doua zi s-a ridicat din pat, iar după o săptămână s-a întors vioaie la mânăstire.
Vorbind cu ea ce a simţit în perioada în care era în starea de inconştinenţă, mi-a povestit că multă vreme s-a gândit la viaţa ei de până atunci, fiind tristă că i se sfârşea fără să fi făcut ceva deosebit, fără să fi lăsat amintiri frumoase în minţile celor care au cunoscut-o. I se părea că trecuse tern prin viaţă, că nimeni nu îi va simţi lipsa pe pământ. Şi se ruga lui Dumnezeu să o ia mai repede şi să-i curme suferinţele. În starea de rugăciune neîntreruptă, a simţit cum se desprinde încet-încet de lume şi se duce spre o lumină care o atrăgea tot mai sus. La un moment dat i-a apărut Sfântul Dimitrie care i-a făcut semn să privească înapoi şi ne-a văzut pe toţi în curtea mânăstirii cum plângeam pentru ea. Într-o clipă şi-a dat seama că ea a însemnat ceva pentru nişte oameni şi a hotărât că merită să lupte să trăiască.
Acel plâns al deputatului i-a salvat viaţa măicuţei, iar lui i-a salvat mântuirea. Plânsul lui a cutremurat cerul şi pământul; cerul – pentru că Dumnezeu s-a milostivit de curăţenia devotamentului lui pentru măicuţă şi pentru biserică; pământul – pentru că lumea monahală este cu totul alta în urma acelui miracol, ajungând să fie cunoscut în multe mânăstiri, fiindu-mi povestit de un călugăr de pe Athos şi de o călugăriţă din Banat, fără ca ei să ştie că am fost martor al producerii lui.
- Ochelarii - 2 ianuarie 2017
- La un curs - 9 octombrie 2016
- Athosul neamului meu - 26 mai 2016