În urma unor atacuri de joasă speţă, la care am fost supus după publicarea articolului ”Ce au în comun Dan Puric și Arsenie Boca”, sunt nevoit să fac următoarele precizări:
1. Mulţi s-au arătat dezamăgiţi, de la început, de titlul ales. Astfel, fără a citi articolul au concluzionat că i-am aşezat pe acelaşi piedestal pe cei doi. Şi cum părintele Arsenie Boca este privit cu evlavie, ca un sfânt, unii au înţeles să-l asocieze şi pe domnul Dan Puric cu imaginea părintelui Arsenie. Acest lucru este deranjant, deoarece, încă de la începutul articolului, am scris clar pentru toată lumea: ”Ce au în comun Dan Puric şi Arsenie Boca? Aceiaşi detractori înfocaţi […]”, iar al treilea rând al articolului scrie ”Actorul Dan Puric şi Părintele Arsenie Boca sunt doi oameni puternic contestaţi […]”. Aşadar, cine citeşte doar primele trei rânduri îşi dă seama de scopul demersului: acela de a apăra imaginea celor doi în faţa ”detractorilor înfocaţi” prezenţi pe toate uliţele internetului ortodox. Această atitudine mi s-a părut morală şi corectă, singura motivaţie care m-a determinat să încep. Fiindcă exprimarea mea de la începutul articolului nu lasă loc de interpretări, nu pot presupune decât că ori s-a citit în fugă, ori cineva iubeşte scandalul. De vreme ce au fost oameni care mi-au apreciat punctul de vedere, nu pot decat să-mi întăresc convingerea exprimată anterior: s-au scandalizat iarăşi scandalagii.
2. Un articol de pe un site care se pretinde de presă contribuie la dezinformare, într-un mod jalnic. În primul rând, autorul editorialului nici nu mi-a reţinut bine prenumele, numindu-mă Silviu, în loc de Liviu. Asta spune ceva despre atenţia cu care mi-a citit articolul, precum şi despre scopul demersului său. Apoi mă numeşte ”legionar de serviciu”, deşi nu fac parte din nici o mişcare, partid sau ONG care să-şi reclame filiaţia legionară. Am un serviciu, dar nu cel pretins de editorialist. Eticheta pusă nu are absolut nici o legătură nu numai cu persoana mea, dar nici cu articolul. Nu are, de asemenea, nici o legătură cu Asociaţia Rost, care, atât prin reprezentanţii ei, cât şi prin articolele şi cărţile publicate de membri ai grupării şi colaboratori în revista, site-ul şi editura ei, a obosit să arate nu numai că nu este, dar şi că nici nu-şi propune să devină ”legionară”, că Mişcarea a fost un fenomen istoric irepetabil şi că încercările de renaştere a ei sunt în acelaşi timp ridicole şi sortite eşecului. Dovada că are dreptate o constituie istoria, plină de tentative de acest gen, a ultimilor 26 de ani.
3. Autorul ultimului atac la adresa mea şi a Rost preia câteva propoziţii despre Dan Puric din articolul meu (“Dan Puric s-a născut om simplu, român simplu, ca noi toţi”, “De-atunci, Dan Puric a început să vadă altfel, să simtă altfel. Nu el a cerut să predice de pe solee, alţii l-au înveşmântat”, “Dan Puric nu este perfect şi o ştie, de aceea nu a pretins-o vreodată.”, “Dan Puric nu s-a născut teolog”) şi îşi exprimă speranţa că aceste rânduri nu vor provoca voma cititorului:
sperăm să le puteți digera fără prea multe drumuri la vomitorium.
Las la latitudinea celui care citeşte, dacă asemenea pasaje pot provoca aşa ceva.
4. Editorialistul cu pricina a sărit peste introducerea mea şi spune la un moment dat că ”nerușinarea abjectă de a-l compara pe Dan Puric cu Arsenie Boca […]”. Am spus clar ce le este în comun celor doi – faptul că sunt clevetiţi ori de câte ori se iveşte ocazia. Nu i-am comparat, ci i-am pus împreună pentru că sunt două figuri publice puternice, care mai ales în ultima vreme au fost des invocate şi care au născut controverse, prin grija unor detractori de aceeaşi extracţie: joasă, de scandalagii, indiferent că sunt duşmani ai Bisericii sau/şi ai neamului sau pretinşi patrioţi şi autodeclaraţi credincioşi ortodocşi. Cine poate pretinde că Puric e sfânt sau că părintele Arsenie e vreun comediant? Numai cineva care iubeşte scandalul.
În fine, oricât ai fi de limitat mental sau sufleşte, nu-l poţi numi vrăjitor pe Arsenie Boca, doar pentru că unele lucruri te depăşeşc. Şi oricât de antipatic ţi-ar fi Dan Puric, nu te poţi lansa în atacuri atât de abjecte la adresa lui, dacă vrei să te numeşti în continuare om.
Să vedem ”imperfecţiunea” din ochii noştri, cum zi de zi facem nu binele pe care-l voim, ci răul pe care nu-l voim (Romani 7, 19). Dacă am avea frică de Dumnezeu, n-am terfeli imaginea aproapelui.
- Precizări legate de asocierea dintre Dan Puric şi Arsenie Boca - 8 februarie 2016
- Toalete „corecte politic” pentru imigranţi - 6 februarie 2016
- Ce au în comun Dan Puric şi Arsenie Boca - 3 februarie 2016
Spre parerea de rau a autorului tin sa ii atrag atentia ca a dat un sens gresit citatului de la Romani 7,19 scotandu-l din context. Capitolul respectiv face referire la pacatul de sub legea veghe. Noi nu mai suntem sub legea veche, ci „ne-am desfacut de lege, murind aceluia in care eram tinuti robi (respectiv pacatului), ca noi sa slujim intru innoirea Duhului, iar nu dupa slova cea veche” ((Rom, 7,6).
Asadar circumstantele atenuante si disculparea nu-si au locul .Cu atat mai mult cu cat acum harul este cu noi : „iar unde s-a inmultit pacatul , acolo a prisosit si harul” (Rom, 5,20).
nu caut nici o circmustanta atenuanta si nu e vorba de nici o disculpare
am fost destul de clar in exprimare
este doar o precizare pentru cei care au citit pe diagonala articolul initial si s-au oprit la titlu.
citatul din Ap. Pavel nu are nici o legatura cu „Legea veche”. El vorbeste despre el, la timpul prezent. Nu mai comenta aiurea, te rog. Voi fi silit sa te interzic.