A fost oferit un teren în Bucureşti Muftiatului Cultului Musulman din România pentru construirea unei moschei. Muftiatul se ocupa de obţinerea autorizaţiilor necesare. Turcia este gata să acorde tot sprijinul pe care il poate acorda acestui proiect.
Vocile contra se pot auzi în orice ţară. In timpul vizitei la Bucuresti am discutat aceasta chestiune cu domnul presedinte. In momentul de fata, colegii nostri lucreaza pentru a obtine autorizatiile. Avem si un proiect definitivat, dar in momentul de fata vrem sa-l dezvoltam. Acest lucru va fi expresia cea mai frumoasa a dialogului si a solidaritatii dintre cele doua tari
La randul nostru si noi am stabilit cateva terenuri in Istanbul unde vor putea fi construite o capela si un loc de cazare pentru pelerinii romani.(sursa: Agerpres)
Extrasul de mai sus este din cuvântarea de suzeran a preşedintelui Erdogande la finalul întâlnirii cu preşedintele Iohannis. Iată şi răspunsul umilului supus al acestuia:
S-a ajuns in faza solicitarii autorizatiei de constructie. Chestiunea e de competenta primariei si se lucreaza la aceste documentatii, a aratat Iohannis, citat de Agerpres.
Câteva observaţii:
1. Preşedintele Erdogan, în deplin dispreţ faţă de populaţia Bucureştiului şi a României, conform obişnuinţelor oricărui dicator, în linia regimului de forţă instaurat în Turcia, ne anunţă că este interesat de proiect, că aşteaptă obţinerea autorizaţiilor şi că vocile contra acestui proiect nu contează(e perfect adevărat pentru Turcia, unde ele nici nu se mai pot auzi). Pentru că el a aranjat, la nivel de fost prim ministru – Ponta – şi de actual preşedinte – Iohannis – caproiectul să se facă pentru că „asta e pohta ce pohtesc”.
Adică, sutele de mii de voci contra sunt doar detalii, decor? Da de unde ştie „măria sa” câte sunt? Şi că sunt neglijabile? Cum a decis el asta în România? De când decide el în România ce şi cum? Vocile contra nu contează, adică contează numai ce vrea Stanbulul? Şi conducătorii noştri prea-plecaţi acestuia? Pe calea asta ca mâine ne-am putea aştepta să vedem şi o solie a sultanului cu firman pentru schimbarea preşedintelui – dacă nu e cuminte şi nu face ce a hotărât şeful lui.
2. Aflăm că Iohannis, în acelaşi profund dispreţ faţă de români, a tăcut ca „turcul în păpuşoi” asupra unui aspect important al acestei teme, care a inflamat puternic societatea românească şi mai ales cea bucureşteană: că, în urmă cu un an, a discutat cu Erdogan despre moschee, că i-a confirmat construirea acesteia deşi cunoştea reacţia românilor din 2014, dar a „uitat” să ne spună şi nouă. Probabil pe principiul „cîinii latră, caravana trece”. S-ar putea însă să aibă surprize şi câinii să oprească caravana. Inclusiv pe cea prezidenţială
3. Turcia, departe de ceea ce ni s-a spus anterior, şi de muftiu şi de ambasadorul acesteia la Bucureşti, este interesată de construcţia moscheei. Este, în mod evident, din moment ce a fost menţionată în expunerea lui Erdogan, o temă strategică pentru care: Turcia este gata să acorde tot sprijinul pe care il poate acorda acestui proiect.De ce? Care e durerea lui Erdogan? Că în Bucureşti nici nu prea sunt turci, oricum nu câţi pentru o asemenea construcţie? Sau e vorba de relaţia lui cu Frăţia musulmană, cu ISIS şi cu alte mişcări jihadiste şi teroriste, de propriile ambiţii şi de lupta pentru instaurarea islamului mondial? Am fost deci minţiţi, cu bună ştiinţă şi de turcii noştri şi de turcii lor, ceea ce nu numai că ridică aceste mari semne de întrebare, dar nici nu poate să fie acceptat. Sub nicio formă.
4. Turcia nu numai că va da banii, dar ea se ocupă, la nivelul guvernului, de elaborarea proiectului care, ni se spune, este în curs de dezvoltare.Adică, va fi şi mai mare, pentru că dezvoltat nu înseamnă mai mic.
5. Deşi a fost mare tărăboi şi era firesc ca proiectul ajuns deja la primăria capitalei (Când? Cum? Sub ce formă?) să fie prezentat cetăţenilor bucureşteni pentru informare şi discuţie publică, în acelaşi deplin dispreţ faţă de democraţie şi de cetăţean, el şi-a continuat traseul ocult, ceea ce indică clar intenţia de a ne pune în faţa faptului împlinit.
6. Legile nu contează, contează ce vrem noi. Se are în vederea obţinerea autorizaţiilor deşi proiectul este pe cale să se schimbe. Adică, în varianta de coşmar că primăria ar da avizul, se aprobă ceva şi se construieşte altceva, după cum vor muşchii noştri!
7. Aflăm că România ar putea primi un teren pe care să se construiască o capelă şi un spaţiu de cazare. O capelă de cât: 2×2 m? Sau 4×4? O capelă pe lângă un hotel sau într-un hotel? Iar spaţiul de cazare al cui să fie? Că statul nu mai construieşte hoteluri? Al Bisericii Ortodoxe Române? Ea ce spune? E de acord? Că ştiam că, în cazul în care s-ar merge mai departe cu proeictul moscheei, BOR, dincolo de cerinţa consultării ei, ar vrea ca să poată construi la Istanbul o catedrală cu hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Sau poate ar fi al unui particular? Eventual poate chiar al unui investitor turc ascuns (asociat) cu unul român?
Bătaia de joc şi dispreţul acestui personaj sinistru şi al guvernului său faţă de români şi de România este fără margini. Pentru el suntem nişte proşti – aşa poate l-au învăţat întâlnirile cu slugarnicii lideri români – care pot înghiţi orice: o moschee de 11.000 de metri pătraţi este egală cu o capelă de câţiva metri pătraţi. O universitate islamică, şi multe alte instituţii islamice alăturate moescheei sunt egale cu un spaţiu de cazare pentru pelerini. Nu mai întreb care pelerini? Poate pelerinii de plajă sau cei de bazar.
Unde e terenul pentru construirea unei catedrale şi a unui aşezământ orotodox românesc? Unde e reciprocitatea? Sau e numai ordin: faceţi cum vă spun eu. Şi, din marea mea mărinimie, valahi nătărăi, ia, luaţi şi voi acolo o capelă, eventual fără cruce şi eventual în incinta „spaţiului de cazare”.
Ca să nu mai vorbim de încrederea pe care o poţi avea în cuvântul lui Erdogan şi actualelor autorităţi turceşti islamist, e că respectivele construcţii se vor ridica vreodată şi, dacă da, că vor rămâne în proprietatea noastră şi nu vor deveni o mică moschee şi un sarai turcesc.
Că Erdogan cere, nu ar fi o problemă. Dar că, rând pe rând, reprezentanţii din prima linie ai statului român se fac preş în faţa acestuia, asta da, este o mare problemă de suveranitate, de securitate, de viitor. Iar în ceea ce-l priveşte pe domnul Iohannis, că preşedinte merită tot mai puţin să fie numit, chiar dacă temporar ocupă acest post, comportamentul său devine o tot mai mare problemă de încredere. Aşa cum el însuşi devine o problemă pentru existenţa pentru poporul român. Dar asupra acestuia voi reveni cu o analiză mai detaliată în articolul viitor.
- De ce urăşte stânga banii lichizi. Războiul cu cash-ul, sau drumul spre sclavia totală - 9 februarie 2017
- Ce „nu trebuie să ştiţi” despre legătura dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci oameni ai planetei şi stânga planetară - 28 ianuarie 2017
- Trump a ajuns preşedinte pentru că i-aţi tratat pe oameni ca pe gunoaie - 23 ianuarie 2017
Prost nu este cel ce cere, ci cel care accepta ! In cazul de fata poporul roman. Brancusi zicea ca ne-a lasat saraci si prosti si ne-a gasit si mai saraci si mai prosti. Putem adauga pe langa astea si”prostiti” Suntem prostiti pe fata, ca raul in care traim se va opri. Dar stiti ceva? Raul nu se opreste niciodata de buna voie, iar daca este lasat sa faca ce vrea creste de la o zi la alta. Astfel ca, in Romania (ca si peste tot in lume)nefiind oprit el creste, si creste si creste…..si isi face treaba temeinic, adica ca in cazul de fata un mega rau sau o mega moschee. Si de ce s-ar opri? Ii place ce face, se pricepe la asta si asta-i menirea lui, sa faca rau. Asta da rau, un rau atat de mare nu stiu de cand nu s-a mai facut romanilor. Rele se fac multe, dar vedeti cum ele cresc, vedeti cum devin din ce in ce mai mari. Credeti ca nu se poate ceva mai rau? Ba da, se poate, si daca va fi lasat, se va face. Pana cand? Ori pana va fi oprit, ori pana cand vom disparea, si noi si el odata cu noi. Cine sa-l opreasca? Binele. Cine este binele? Pai aici este problema, romanul crede ca statul, ca doar el il reprezinta. Pai statul s-a supus raului, iar romanul daca accepta sa se supuna statului inseamna ca se supune raului. Corect? Asadar unde este binele? Binele este in noi. In noi toti, mic sau pitit, reprimat sau incuiat, dar el exista, se afla acolo si nu are nevoie decat sa-l chemam sa apelam la el si prin el si cu el sa oprim raul si mai mult decat atat sa infaptuim binele si sa-l punem acolo unde ii este locul. Sau nu mai exista bine? O sa vedem. Umanitatea este in amortire, si are nevoie de socuri pt. a se trezii. Asta este un soc, un mega soc, un mega catalizator de adunare a puterilor si fortelor binelui. Daca nici asta nu va trezii romanul nimic altceva nu-l va trezii. Pungesti este departe la fel si Nadasul la fel si Rosia Montana si tot s-a trezit un pic binele. Dar aici este Bucuresti, este inima Romaniei crestin-ortodoxe, este locul ce ne reprezinta pe toti romanii. Daca romanul nu se trezeste din socul asta nimic nu-l va mai trezii. Asadar statul turc se bate pt. construirea moscheii si pune la dispozitie TOT ce poate, suport politic, logistic si toti banii necesari iar statul roman a amanat cat s-a putut construirea Catedralei Mantuirii Neamului, are bani foarte putini sau deloc pt. constructie, si mai si impoziteaza donatiile celor ce ajuta la construirea ei, neconsiderand-o necesata. Dublul standard este noua logica politica. Este rau pt. noi sa costruim o catedrala reprezentativa pt. religia a 87% din romani dar este bine sa se construiasca o mega moschee in inima Romaniei pt. 0,(?)ceva% din musulmanii de aici. Pentru Wikipedia musulmanii din Romania sunt atat de putini incat sunt trecuti la „alte religii” alaturi de martorii lui Iehova si evrei cu 1,2% iar dintre cei 0,?% cea mai mare parte sunt in Dobrogea. Asadar reaua intentie se vede de la departare. Dar tot de la departare se va vedea si megamoscheea, in fileme, poze sau cu ochiul liber. O alta palma data poporului roman. Stiti ce zicea parintele Arsenie Papacioc despre asta? Prima palma o primesti, o primesti si pe a doua pe celalat obraz ca sa arati ca nu esti stapanit de furie sau razbunare dar la a treia ii prinzi mana celui ce da, „stai asa ca n-am si al treilea obraz”. A cata palma este asta? Obrajii acestui popor par ca nu se mai termina. Raul se acopera de legi, fara sens pentru unii, ridicole pentru altii, dar la adapostul lor, vrea sa lege binele de maini si de picioare. Multiculturalismul, toleranta, aceeptarea nu mai sunt la latitudinea fiecaruia ci sunt obligatorii prin lege. Dar legile sunt facute de oameni, iar daca oamenii care la fac sunt strambi si legile facute de ei sunt strambe. A accepta omul stramb sa te conduca insemna ca accepti si strimbitatea care iese din ce face el, astfel ca si societatea , mediul si viata noastra vor fi mai stambe cu fiecare zi.
Dupa ce se vor da aprobarile pt. constructie, moscheea se va construii la adapostul jandarmilor.Vor fi proteste dar reactia autoritatilor va fi violenta. Se aplica legea stamba.Oamenii vor fi alungati, batuti, arestati. Toate astea pentru ca raul, ca si orice forma de viata se lupta pt. supravietuire. TOTUL inseamna lupta, compromisul este doar o amanare a luptei si nu ajuta decat ca raul sa creasca, nu exista gri, exista alb inegrit, nu exista caldut ci fierbinte racit asa precum nu incap doua sabii intr-o teaca asa precum nu poti slujii la doi stapani in acelasi timp.
Dar nimic nu este intamplator si totul se petrece cu un anumit rost. Sa dea Bunul Dumnezeu ca anticiparea rasunetului rugaciunii islamice in inima capitalei Romaniei ortodoxe sa fie ceasul destepator din somnul cel de moarte si ca poporul roman sa prinda mana care-l palmuieste si sa spuna „ajunge”.
– Crestinii au voie sa faca politica ?
– Crestinii de rand nu trebuie sa faca politica de nici un fel, caci politica este amestecata intotdeauna cu multa minciuna, cu mandrie, cu viclenie, cu interese personale, cu crime, cu acte grave de razbunare si este permanentinfluentata negativ de forte si interese politice necrestine de peste hotare, mai ales din partea marilor puteri. Crestinii sinceri si iubitori de Dumnezeu, care isi pun speranta numai in El, trebuie sa fie eliberati de aceasta grija.
In schimb, ei trebuie sa aprobe politica buna sau sa refuze cu curaj politica rea, adicanecrestina, neortodoxa si antinationala, pe care o fac cei capabili, atunci cand sunt intrebati sau chemati la vot.
arh Ioanichie Balan, Calauza ortodoxa in familie si societate, vol al II lea, 1992 pag 138
Cine trebuie sa faca totusi politica ?
De obicei, politica fac numai intelectualii credinciosi si capabili, care isi asuma o mare raspundere in fata lui Dumnezeu si a poporului pe care doresc sa il slujesca. Politica unei tari crestine trebuie sa se sprijine pe invatatura Sfintei Evanghelii si pe traditia milenara a neamului si sa o faca numai intelectualii de elita ai tarii respective, care sunt de aceeasi credinta u masa poporului si sunt gata sa se jertfeasca pentru binele comun al tutror. Ei trebuie sa fie in stransa legatura cu Biserica lui Hrtistos si sa apere credintas, nevoile si drepturile spirituale, economice si sociale ale poporului din care fac parte. Este interzisa conducerea unei tari crestine de conducatori si guverne atee sau de alta credinta decat a tarii respective.
arh Ioanichie Balan, Calauza ortodoxa in familie si societate, vol al II lea, 1992 pag 138
Crestinii sunt datori sa voteze ?
Da, trebuie sa voteze atunci cand sunt chemati si este nevoie, dar sa voteze numai pe cei
care sunt crestini si fii ai Bisericii lui Hristos, care promit ca vor sluji cu credinta si devotament tara si poporul lui Dumnezeu. Iar cei care atei, indiferenti, pagani, sectanti si straini de religia si sufletul neamului, sa nu-i voteze niciodata, CACI VOR DA RASPUNS IN FATA LUI HRISTOS.
Crestinii care nu stiu ce sa faca si pe cine sa voteze, sa intrebe si sa asculte de preotul lor.
arh Ioanichie Balan, Calauza ortodoxa in familie si societate, vol al II lea, 1992 pag 139