România lucrului țapăn făcut: Să plece minerii, să vină oierii!

Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este scris: „Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău”. (Apostolul Pavel)

„De-atâta lup prinde a mușca și oaia…” (Ion Neculce)

Am cântărit  atent evoluția sau mișcarea de revoluție în jurul neuronului stingher al președintelui Klaus Iohannis. Mai ales că l-am votat și că voi spune mereu: Bine că am scăpat de Cârlanul cel Roș, care se dădea Guevara! Și am zis că trebuie să respect porunca apostolului Pavel, care se referea la adevărații conducători. Pentru că, atunci când mafia face legea în țara ta, conducător nu mai există și ai datoria tu, om simplu, care înțelegi primejdia, oricine ai fi, să te ridici, oriunde ai fi, și să spui ce gândești fiindcă urmașii tăi nu te vor ierta. Așa cum pe noi, cei cu părul alb, nu ne iartă nimeni pentru excesele lui Nicolae Ceaușescu.

Un commentator rus se minuna – pe bună dreptate – de reacția paradoxală a multor români după tragedia de la discoteca (supra)numită neinspirat „Colectiv”. El zicea că românii ăștia trebuie să fie nebuni, din moment ce au ieșit în stradă și au cerut demisia Guvernului, dizolvarea Parlamentului, plecarea Prea Fericitului și Prea Chibzuitului și a Piedonului doar pentru că au murit vreo 60 de tineri într-o discotecă.

„La noi, după un incendiu într-o discotecă, au murit 450 de oameni și nu a ieșit nimeni în stradă, nu a cerut nimeni măcar demisia guvernatorului, măcar a primarului, necum a președintelui, a premierului sau dizolvarea Dumei de Stat. Iată de ce Rusia poate fi condusă de un singur om, iar România, cât e de mică, nu poate fi condusă de o târlă întreagă…”

Să nu ridicăm prea repede bolovanul. Comentariul conține o ironie cruntă la adresa fericirii rușilor care își merită soarta, dar nici noi nu trebuie să ne simțim consolați. După ce s-au speriat puțin și au acceptat sacrificarea unor turnuri mărețe, asemenea generalisimului Gabriel Oprea, a doctorului Victor Ponta, a edil(i)ului Piedone, cei din Partidu lu’ Mucles ridică iar mufele. Au acceptat un guvern de „tehnocrați”, cu gândul că vor putea să-i călărească tot ei, mai ales că i-au dat lui Vasile Dâncu cel mai mănos minister pentru legarea primarilor de… Dragnea cu lațuri din fonduri europene.

Președintele a intervenit la „factorii de decizie” pentru escrocii Varanului

Abia se întorsese dintr-o nouă excursie prelungită, că domnul Iohannis a avut prilejul să dea cu mai multe bâte în balta puturoasă a politicianismului din România. Deontologii de la Antena 3 tocmai primiseră vizita unor inspectori de la ANAF, care le-au reamintit că au trecut aproape doi ani și că trebuie să lase clădirea pe care statul pusese sechestru. Imediat, deontologii au început să sufle în vuvuzeaua Varanului de s-a auzit până în Patagonia: vor fi închise Antenele, libertatea presei este în pericol, nu râdeți că vă vine rândul, săriți!… Și a râs toată lumea de noi, mai ales că nu cerea nimeni închiderea Antenei 3, deși ce fac alde Gâdea și Capatos nu are nici în clin, nici în mânecă cu noțiunea de presă. Golănia a mers mai departe și au ieșit la luptă și artiștii năimiți.

Mircea Diaconu-Brânzovenescu a promis că urcă pe baricade iar: „Am crezut că a venit vremea să mă retrag, dar se vede treaba că mai am de muncă…” Mă furnica pe șira spinării: nu cumva Brânzovenescu este și el membru prin consilii de administrații la fabrici și instituții hodorogite, cum au fost băgați alde Gâdea, Ciutacu, Ursu et comp. să mai prindă și ei de-o leafă acolo în plus? Au sărit și Irina Loghin și madam Cercel… Așa se explică de ce Gâdea îi curta pe artiști: la nevoie, vă folosim, berbecilor! Actorii trebuie ținuți aproape, mai ales că au fost afectați de tranziția spre nicăieri – salarii mici, pensii mizerabile. La nevoie, vor sări… Varanu a învățat de la Bătrâna Deșcă: Ion Iliescu îi cultiva pe artiști și ne-am trezit în decembrie 1989 cu vestitul îndemn la luptă: „Mircea, fă-te că lucrezi!”.  Pe 22 decembrie, Mircea Diaconu era cu tricolorul în mâini în balconul Teatrului Nottara. Procurorul Dan Voinea povestea că există dosare din care rezidă că „teroriștii” de tip nou se adăposteau în teatrul lui Parșivel, apoi ieșeau, mai trăgeau o rafală, mai culcau niște fraieri pe Calea Victoriei, iar intrau la căldurică…

Și iese Klaus Werner să-l mângâie pe Gâdea care l-a insultat toată campania electorală ca la ușa… Varanului: „Eu cred că ați ajuns într-o situație neplăcută și inutilă. În primul rând, cred că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rând, această abordare heirupistă a ANAF mi se pare cel puțin nepotrivită, dacă nu discutabilă„.

ANAF trebuia să pună în aplicare o sentință definitivă și irevocabilă, domnule apărător al Justiției din această amărâtă de țară! Care Justiție? „În fine, am constatat, din discuții pe care le-am avut, că există deschidere la factorii de decizie și se pot găsi soluții convenabile”, a spus președintele Klaus Iohannis. Rezultă că președintele tuturor românilor a intervenit la… „factorii de decizie” pentru alde Ciuvică! Dacă făcea Traian Băsescu asemenea declarații, ar fi fost debarcat imediat, dar Klaus Werner rămâne speranța lor de la Grivco…

Ulterior, s-a dovedit că totul a fost o instrumentare a naivilor, fiindcă alde Gâdea aveau deja o altă clădire în care aveau să se mute. Cum o fi să cazi ca plăvanul pe coadă în fața lui Mircea Badea?… Cine să-l avertizeze pe președinte, dacă el nu are niciun reflex în lumea jabelor? Dan Mihalache, omul Nepotului Mătușii Tamara?

Sigur, poate să vorbească Hans G. Klemm, ambasadorul SUA la Bucureşti: „Averile câştigate prin acte de corupţie trebuie date înapoi românilor”. Cine e vinovat că trebuie să vină un străin să ne arate că mafia face legea în țara noastră?

Jaful de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) este doar un exemplu semnificativ pentru un sfert de veac de hoție. Președintele nu s-a pronunțat niciodată în legătură cu această situație extrem de gravă. Pe toate posturile radio-TV, se vorbește numai de „retrocedări ilegale”. Nu, dragi jurnaliști, retrocedearea este mereu legală, pentru că înseamnă restituirea unui drept, a unei proprietăți. Noi avem aici „atribuiri ilegale”, nu „retrocedări ilegale”. Atenție la proprietatea termenilor! Ceea ce a făcut Viorel Hrebenciuc cu juniorul lui se cheamă atribuire ilegală, nu retrocedare.

Mafia transpartinică a parazitat justiția și aparatul de stat. Cea mai bună dovadă este atribuirea ilegală a terenurilor și clădirilor tuturor hrebengiucilor patriei. În hora ticăloșiei au intrat și unii medici care le dădeau certificate medicale: escrocii sufereau de hemoroizi, de paranoia, osteoporoză, depresie recurentă sau psoriazis. Unii nu s-au sfiit să vină în fața judecătorilor cu un diagnostic și mai năucitor: aveau mațul gros iritabil și, prin urmare, trebuiau să primească rapid pămînturi, clădiri și bani prin ANRP, fără să aibă dreptul. Aici am ajuns, fraților, și nu e de glumit. De aceea, trebuie să ne scoatem pălăria în fața celor care au construit câte o mică afacere prin gândul și fapta lor.

Am avut revelația să vedem că ne-a furat până și gângavul care se dă „alteță regală”. Nu numai Marean Van Ghelle. Voiam și noi niște hoți mai cu ștaif…

Președintele a uitat să intervină în dosarul pensiilor speciale pentru aleșii pustiului, pentru diplomați, aviator și așa mai departe, fără contribuție proporțională la fondul de pensii. Nu i s-a părut că este aici o discriminare gravă la adresa majorității românilor, referire existentă și în Constituție. De ce un deputat sau un procuror ar putea fi niște „speciali”, iar un profesor, un doctor, un strungar, un văcar nu ar fi „speciali”? Nu s-a găsit măcar un politician care să facă o sesizare la Curtea Constituțională.

Dar poate că veghetorul nostru de la Cotroceni își face timp pentru alte situații flagrante. De exemplu, referendumul pentru un parlament unicameral, cu 300 de membri. Aceeași tăcere emană de pe vârful dealului. Îl rugăm pe președinte să citească ce scrie în Legea Fundamentală despre referendum, ca să nu-i amintim noi.

Un președinte nu trebuie să tacă în fața unor asemenea ticăloșii flagrante, doar din pretinsa obsesie că nu vrea să semene cu Traian Băsescu.

Altfel, nu ne rămâne decât să așteptăm trecerea timpului, martori degenerării noastre, deși venim dintr-o istorie fabuloasă, pe care o alungăm și din școli. Iată doar niște exemple care îi fac să turbeze pe unii concetățeni de-ai noștri: Istoricul roman Cato cel Bătrân (234-149 î.C.) scria  în lucrarea “Origini”: “Chiar şi Geţii mai înainte de fundarea Romei îşi cântau acompaniaţi la fluiere faptele strălucite ale eroilor lor, scrise în versuri, lucru pe care Romanii l-au făcut mult mai târziu”.

Poetul roman Horațiu scria în “Odele” 1:20: “Colchii şi Dacii vorbesc o limbă Barbară, de idiomă Latină”. Sigur că neprietenii noștri ne dau ca exemple pe-alde Vanghele și Sorin Pornescu… Uite, bă, ca ăștia sunteți! Care daci, care morală?…

Nu l-a supărat pe președinte nici legea antidefăimare a lui Liviu Dragnea, altă dovadă că neamțul nostru a fost brichisit la Grivco. Nu mă pot abține să nu citez oda pe dos, scrisă excellent de Lelia Munteanu:

„ Trece-o lege, vor mai trece mii. Se ascute lupta între clase. Ziariştii se arat-a fi elemente tot mai duşmănoase.

Iată însă un bărbat de stat, cu privirea lui arzând văpaie, cu mustaţa lui de ipistat: este Dragnea Liviu Nicolae.

El, cu neuronul său vânjos, cu principii oţelite, tari, va salva acest popor frumos de aşa-numiţii gazetari, care cu-a lor pană otrăvită, transformată-n leptop cum socot, mint, înjură, scuipă şi incită. E momentul să-i stârpim de tot!

(Ziarist debusolat, cădea-ţi-ar leptopu-n… păcat!).

El e vizionarul ce c-o lege, pe duşmanii ţării îi îndoaie. O citeşti şi prinzi a înţelege. Bravul Dragnea Liviu Nicolae! Demnităţii noastre stă el strajă, cu partidul împrejuru-i scut! Da-le-ar ziariştilor pe coajă, precum şi Băsescu le-a dădut!

Să le fie frică, să nu spere toţi câţi încă jurnalişti îşi zic. Oamenii  politici vor tăcere şi votează Legea Ciocu Mic.”

A trebuit să iasă tot ambasadorul Americii să ne apere de cretini.

Dacă aş fi în locul lui Liviu Dragnea, nu aş mai veni pe sticlă, m-aș ascunde într-o scorbură de la Smîrdioasa.

Nu l-a urnit pe profesorul Iohannis nici scandalul uniunii hoţilor scriitori de la Jilava. Eşti profesor, domnule președinte! E-adevărat, de gimnaziu, nu ca Dan Pavel, profesor la Universitatea Bucureşti. El a scris o prezentare pentru operele pușcăriașului Gheorghe Becali: lucrările războinicului luminii chioare din Pipera se încadrează perfect în categoria „Memoriilor” lui Winston Churchill ori „Confesiunilor” Sf. Augustin. Voi întreba şi în acest caz: ce tineri formează un asemenea profesor?

Klaus Iohannis, unionist ca… Voronin

„Este un lucru neserios să punem acum problema unirii Republicii Moldova cu România. Priviţi în jur: problema transnistreană (…), instabilitatea economică, corupția, care este pe ambele maluri ale Prutului la diverse niveluri”, a adăugat el. „Când noi vom rezolva aceste probleme, atunci vom putea să ne referim şi la probleme mai complexe şi să începem consultările”, a concluzionat Klaus Iohannis la dezbaterile publice din cadrul conferinţei „Dialog de dragul României. Primăvara politică a societăţii civile”.

Parcă l-a trimis Putin acolo, așa a vorbit. Câtă minte trebuie să-ți  lipsească să spui asemenea parascovenie? Sau numai dacă ești agent de influență al Germaniei, deci și al Rusiei, în România. Nici Iulian Fota nu e stupid, dar mușcă aerul cu dinții când aude de unire…

Iată cum comentează agenția REGNUM din Rusia afirmațiile lui Klaus Iohannis:

„Conform poziţiei oficiale actuale a României, poziţie împărtăşită şi de basarabenii care susţin unionismul românesc, Republica Moldova este „al doilea stat românesc”, moldovenii sunt „români”. Pe de altă parte însă, conform datelor oficiale ale recensământului populaţiei din 2004, date publicate de Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, s-au declarat români 2,2% din numărul locuitorilor republicii, moldoveni – 75,8%, iar 78,4% din numărul moldovenilor au declarat că limba lor maternă este moldoveneasca, iar 18,8% — româna.

[Între timp, în 2014, s-a făcut un alt recensământ în cele şase judeţe ale Basarabiei şi cifrele de-acolo i-ar dezamăgi crunt pe comentatorii ruşi – n. mea, V.P.]

În același timp, însăşi poziţia manifestată de Bucureşti cu privire la „românii” din Republica Moldova şi din Ucraina este falsă deoarece identitatea românească a apărut după identitatea moldovenească din punct de vedere istoric. Formarea românilor ca naţie a avut loc numai pe anumite porţiuni de teritoriu din actuala Românie – în Valahia şi în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe când Basarabia era deja în componenţa Imperiului Rus, iar Bucovina se afla în componenţa Austro-Ungariei. Cu toate acestea, faptul că România a ocupat aceste teritorii în perioadele 1918 -1940 şi 1941-1944 îi serveşte Bucureştiului ca pretext să declare că populaţia moldovenească din aceste teritorii este formată din „români” şi să pretindă, într-un fel sau altul, să-şi exercite influenţa şi prezenţa în regiune”.

Venind la Bucureşti, Nicolae Timofti i-a spus lui Klaus Iohannis „să adopte” Republica Moldova. „Apropierea politică, economică şi informaţională a  Republicii Moldova de România ar trebui să devină sarcina anilor următori, iar acestei tendinţe i se vor conforma cetăţenii de pe ambele maluri ale Prutului” – a declarat Nicolae Timofti la briefingul ţinut pe 17 februarie, după întâlnirea avută la Bucureşti cu omologul Klaus Iohannis. Nicolae Timofti a subliniat că Republica Moldova şi România „sunt unite prin sânge, istorie, spirit şi este nevoie doar ca această bogăţie comună să fie înălţată la un nivel  superior , în numele propăşirii comune şi al securităţii„.  Preşedintele Timofti declara anterior, în mod deschis, că el este pentru unirea „celor două state româneşti„.

Neamţul s-a uitat la Timofti de pe turnul Casei Scânteii și i-a trântit una ca să-i aducă aminte de stăpânul de la Kremlin.

„Pare o lipsă de seriozitate să punem acum problema unirii Moldovei cu România. Uitaţi-vă în jur: problema nistreană…instabilitatea economică, corupţia care există şi pe un mal , şi pe celălalt  al Prutului, la diferite niveluri. Când vom rezolva aceste probleme, ne vom putea îndrepta atenţia şi spre probleme mai complexe şi vom putea începe negocierile”, a declarat Klaus Iohannis.

Se spune că omul care vorbește rar le zice cu dar. Nu este cazul. În acest dialog, parcă Iohannis ar fi fost procuror sovietic, iar nu Nicolae Timofti. Blestemată nație trebuie să fim dacă jucăm numai pe contrasens: când conduce un om inteligent la București, apare un neghiob la Chișinău. Și vițăvercea. Cum poți să mai construiești ceva inteligent în acest mod?

Republica Moldova reprezintă un proiect statal eşuat. Prin urmare, unirea cu România este unica ei şansă de a se dezvolta şi de integrare în Uniunea Europeană, a declarat George Simion, liderul Platformei „Acţiunea 2012”, la emisiunea „Loc de dialog” de la postul public „Radio Moldova”.

„Noi încercăm să ajutăm Republica Moldova atât cât putem, pe noi ne doare sufletul de oamenii de-aici, care se confruntă cu mari dificultăți. Dar nu putem continua la nesfârșit să turnăm bani pentru investiții într-o gaură neagră, numită bugetul Republicii Moldova, de dragul ambițiilor unui grup de oameni care vor să aibă un stat, pe care ei vor să-l conducă pentru propria îmbogăţire”, a spus George Simion.

El susţine că şansa moldovenilor de a se salva de la sărăcie constă în aprobarea unui referendum pentru unire. „Nu este obligatoriu ca viitoarea capitală să fie la Bucureşti. Putem să ne sfătuim, să convenim cu privire la locul unde va fi capitala. Important este ca oamenii să-şi manifeste dorinţa de unire”, a declarat George Simion.

Dacă nişte activişti comunişti au confiscat casa bunicului, înseamnă că domnul George Simion îi întreabă dacă ar binevoi să fie de acord să i-o restituie, conform unei legi nescrise a dreptului la proprietate şi la moştenire, eventual ar convoca „un referendum” cu urmaşii activiştilor pe această temă …

Putin, Uniunea Europeană și sexul îngerilor

Gânditorii de la Bruxelles și de la Washington au impus sancțiuni Rusiei, fără să se gândească la consecințe. Așa că au distrus șansele fermierilor europeni de a-și mai vinde produsele în Rusia. Numai că judocanul Vladimir Putin joacă tot Occidentul pe degete, deși Rusia are și ea de suferit mult. El știe că timpul lucrează pentru Rusia lacomă după teritorii, la fel ca în Evul Mediu. Vreți să vă apropiați mai mult de spațiul ex-sovietic? Foarte bine…

Mai întâi, a fost invazia din Georgia. Nicolas Sarkozy s-a oferit imediat ca mediator din partea lumii bune și nimeni nu-și mai aduce aminte de ciuntirea Georgiei. A urmat amestecul din Siria de partea lui Bashar al-Assad: Putin le-a aruncat americanilor nada distrugerii armelor chimice din Siria. Și Occidentul a acceptat. Armele au fost aduse în Rusia și Assad a mai câștigat timp. A venit Crimeea. Putin a pretextat că sare în ajutorul rușilor de la Simferopol, se la Sevastopol. America somează Moscova să cedeze peninsula Ucrainei, fără să aibă alt mecanism, în afară de sancțiunile economico-financiare. Bune și astea, dar Putin plusează și își trimite avioanele Suhoi pe deasupra navelor NATO, le paralizează sistemul de comunicații, apoi le aruncă în luptă în Siria și-i umilește pe aliați. Assad rămâne și cîștigă timp, Putin retrage la fel  intempestiv avioanele Suhoi, dar păstrează cele două baze militare fortificate în Siria. Între timp, el a reușit alte două performanțe: a transformat tot Donbassul într-o Transnistrie și invită Kievul să negocieze cu secesioniștii, a pus Uniunea Europeană pe butuci prin declanșarea celui de-al doilea val de migratori din Orient.

În fața migranților, UE este ca un gândac uriaș, cu labele tăiate. Nu are armată proprie, nu poate nici să-și apere frontierele, dar propaganda continuă: Veniți, UE este mama răniților!

Pentru politicianul rus, agresivitatea de limbaj echivalează cu diplomația subtilă. Și europenii par surclasați: nu te pui cu nebunii!…

Într-un interviu acordat pentru ziarul „Moskovskii Komsomoleţ” (Utecistul Moscovit), Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a spus că prioritatea numărul unu rămâne lupta împotriva terorismului. El susţine că, în ciuda unor succese considerabile în Siria în lupta cu „Statul Islamic”, organizaţie interzisă în Rusia, „totul ar merge mult mai bine și mai repede dacă americanii și aliații lor ar răspunde adecvat la numeroasele noastre propuneri pe care le-am făcut de la începutul operaţiunilor Rusiei şi Siriei, pentru a stabili o veritabilă coordonare, nu doar să fim de acord asupra procedurilor pentru a evita incidentele.”

Serghei Lavrov a menţionat că Rusia simte totuşi că ea este susţinută „de majoritatea statelor lumii„. „Există această percepţie că noi ne aflăm aproape de abordarea corectă a principalei probleme din relaţiile internaţionale, dar acum predomină presa care răspândeşte opniile Occidentului„, a menţionat ministrul. El a adăugat că liderii NATO şi o serie întreagă de ţări europene – ţările scandinave, Marea Britanie, Polonia, România – „pur şi simplu umflă până la isterie povestea cu ameninţarea rusească şi că noi intenţionăm să ameninţăm Suedia și țările baltice cu arme nucleare.”

Serghei Lavrov a subliniat că Occidentul încearcă să arunce asupra Rusiei întreaga răspundere pentru ceea ce se întâmplă în Siria şi în Ucraina, însă, „în același timp, toţi vin la noi şi ne roagă să rezolvăm problema din Republica Arabă Siriană, să asigurăm încetarea focului.”

Vorbind despre Turcia, șeful diplomaţiei ruse și-a exprimat surprinderea cu privire la „sprijinul necondiționat, acordat pentru Ankara, în întreaga istorie a poporului sirian”, de către cancelarul german Angela Merkel. „În acest context, principala vinovată pentru tot ceea ce se întâmplă este considerată Rusia pentru că, vezi, Doamne, din cauza bombardamentelor ruseşti, se vor multiplica fluxurile de refugiaţi”, a spus Serghei Lavrov. El a subliniat că nu s-a spus public totul despre faptele evidente: „amenințarea  teroristă din Siria este alimentată de contrabanda peste granița turcă în ambele direcții.”  „Pe-acolo trec insurgenți, arme, bani și informațiile necesare pentru continuarea activităților teroriste. Şi de-acolo vin alte mărfuri – ţiţei şi alte produse interzise pentru operațiuni comerciale cu traficanţii de bunuri,” a spus Lavrov. Ministrul rus a menţionat că toate acestea se întâmplă în contextul șantajului evident al Ankarei cu privire la problema migranților.

Lavrov a declarat că Rusia și Statele Unite ale Americii au fost gata să accepte și au propus insistent în timpul întâlnirilor de la Viena că această criză din Siria nu se poate rezolva pe cale militară, „dar totuşi, unii aliaţi americani din regiune au blocat categoric această idee”.

Pe de altă parte, Rusia este preocupată de faptul că „turcii intenţionează sau poate chiar au început deja să cucerească o parte a teritoriului sirian, sub pretextul construirii acolo a unor tabere de corturi pentru a-i strânge pe refugiaţii sirieni, cărora nu le mai permit să treacă frontiera Turciei unde, susţine Ankara, taberele de refugiaţi ar fi deja  supraaglomerate„. De asemenea, Serghei Lavrov a anunţat că există probe că şefii „Statului Islamic” continuă contactele secrete cu conducerea Turciei.

Referindu-se la Ucraina, Serghei Lavrov a menționat că această țară este acum în situația politică și economică de „respiraţie sub aparate”, de sufocare totală. De asemenea, el a menționat că „există unele dovezi că unii domni de la Washington nu ar fi deranjaţi – așa cum se exprimă ei în conversații informale, în cercuri înguste – dacă Rusia ar fi forţată să lupte pe două fronturi.”  „Ca să nu reducă tensiunile din Ucraina, din Donbass. Petru ca noi să fim ţinuţi permanent în faza „fierbinte” a crizei. Pentru ca noi să fim atraşi în această criză mult mai puternic, decât în perioada armistiţiului. Şi ca să ne facă zile fripte în Siria„, a adăugat Serghei Lavrov.

Între timp, ONU a precizat care sunt principalele surse de venit ale „Statului Islamic.” Jeffrey Feltman, adjunctul secretarului general al ONU pentru probleme politice, a spus că vânzarea ţiţeiului, utilizarea altor resurse din teritoriile ocupate, colectarea „taxelor”, confiscarea bunurilor, jafurile din siturile arheologice, donaţiile externe, contribuțiile pentru răscumpărarea ostaticilor și alte scheme financiare sunt sursele din care vin banii pentru terorişti.  Potrivit raportului, militanții islamişti au primit anul trecut aproximativ 500 milioane de dolari. Profit din vânzarea „aurului negru”.

Negocieri secrete pentru… Transatlantida

S-a încheiat și  cea de-a 12-a rundă a negocierilor dintre SUA şi UE  referitoare la crearea Parteneriatului transatlantic comercial şi de ivestiţii (TTIP). La început se preconiza ca acordul să fie încheiat până la sfârşitul anului 2014, însă perspectiva liberului schimb peste Atlantic a generat obiecţii şi o sumedenie de probleme , din cauza cărora semnarea proiectului a fost amânată pentru 2016. Barack Obama vrea să semneze acest document câtă vreme este încă la Casa Albă, însă rămân multe aspect delicate de negociat, pe care noi doar le intuim din reacțiile unor actori informați și foarte bine informați. Chiar dacă aceste negocieri privesc destinele oamenilor din cea mai avansată comunitate tehnologică și social a lumii, ele rămân ferecate cu 12 lacăte.De aceea și îi supără pe mulți actori care vor fi afgectați direct de prevederile aceestui tratat. Ca să nu mai vorbim de China, Rusia, de lumea arabă etc., care vor rămâne pe dinafară.

Michael Froman, reprezentantul comercial al Statelor Unite ale Americii, crede că negociatorii se vor putea încadra în timp dacă aprobă o versiune mai simplă a tratatului – ”TTIP light“. Cu toate acestea, Cecilia Malmström, comisarul european pentru comerţ, are îndoieli deoarece din procesul de negociere nu au fost  excluse deocamdată problemele fundamentale aflate în dispută – este vorba de unde şi cum îşi vor susţine investitorii  propriile drepturi în cazul unor conflicte comerciale, care vor fi standardele industriale şi agricole, în ce mod vor fi realizate comenzile de stat. Mai mult decât atât, americanii nu au o poziţie clară în ceea ce priveşte jumătate din cele 25 de capitole ale viitorului acord.

În vreme ce negociatorii dezbăteau detaliile acordului, pe străzile Bruxellesului se desfăşurau proteste organizate de adversarii Parteneriatului transatlantic comercial şi de ivestiţii (TTIP). După părerea europenilor, acordul este nedemocratic, ostil pentru consumatori şi profitabil  doar pentru America.

Demonstranții i-au transmis lui Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, aproape 3,3 milioane de semnături ale locuitori din Lumea Veche, care se pronunţă împotriva acordului. În pofida asigurărilor că Uniunii Europene îi sunt mai mult decât profitabile anularea barierelor în comerţul cu SUA, unificarea standardelor şi a regulilor de certificare, europenii se tem de reducerea normelor ecologice şi de scăderea calităţii produselor, ca şi de faptul că, intrarea mărfurilor americane în Europa va fi urmată şi de pătrunderea metodelo americane de supraveghere a persoanelor. Pe europeni îi face să gândească aşa lipsa de transparenţă în negocieri.

S-a încercat ridicarea vălului de mister prin deschiderea, în urmă cu o lună, a unei săli de lectură la Ministerul Economiei al R.F.G., unde pot fi consultate documentele  referitoare la desfăşurarea negocerilor.  Dreptul de folosire al sălii îl au, e drept,  membrii Guvernului şi parlamentarii. Interesul acestora este justificat:  pe viitor, ei vor vota  ”pentru ” sau  ”împotriva ” acordului. Totodată , în  sala de lectură,  nu este permis accesul cu telefoane mobile , notebook-uri sau alte  cuceriri ale tehnologiei.

Secretomania și interesele altor țări

La Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse, s-a pus întrebarea  referitoare la adevăratele scopuri ale măsurilor sporite de precauţie, ”unde un cerc  redus de persoane sub supravegherea unor angajaţi speciali şi sub semnătură că vor păstra secretul în legătură cu cele citite,  poate citi materialele referitoare la Parteneriatul transatlantic comercial şi de ivestiţii (TTIP)”. Autorităţile de la Moscova consideră că negocierile dintre Statele Unite şi UE  nu ţin cont de interesele majorităţii ţărilor. Astfel de ”înţelegeri încheiate pe culoare” pot destabiliza economia mondială şi pot pune în pericol perspectivele dezvoltării stabile a acestora. ”Pornim de la faptul că afacerile de culise, care șubrezesc principiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), ca format general-recunoscut de reglementare comercială, sunt inacceptabile”, se spune în comentariul MAE al Rusiei.

Există analiști ruși, dar și germani care visează la… „aruncarea englezilor și a americanilor în Atlantic”, iar Europa să construiască, împreună cu Rusia, un fel de falanster Eurasia, de la Vladivostok la Lisabona. Sigur că este o nebunie, dar, repet, asemenea oameni există și par destul de influenți. Iată ce spunea recent, pentru Pravda.Ru, Alexander Rahr, directorul ştiinţific al Forumului germano-rus: „Statele Unite ale Europei, la care visează actuala elită, nu vor exista. Mi-e greu să-mi imgainez că va mai avea loc integrarea continuă a Europei. După părerea mea, toate țările au participat într-un fel la construcția Europei, şi nu doar cei de la Bruxelles trebuie să comande parada. Numai aşa, Europa poate supraviețui. Deocamdată, se promovează puternic alternativa – Transatlantida – America şi Europa Occidentală, ca o contrapondere a Eurasiei. Eu cred totuşi că noi vom crea cândva o Europă continentală, unde Rusia va avea o influenţă foarte puternică”. Vine vor fi acei „noi” putem doar bănui, fără să ne înșelăm însă prea tare…

Economistul evreu  Joseph Stiglitz este laureat al Premiului Nobel pentru economie și profesor la Universitatea Columbia din SUA. Prin urmare, o somitate. El a vorbit recent la un eveniment organizat de Partidul Laburist de la Londra și m-a frapat că gândește ca Alexander Rahr din Germania. Joseph Stiglitz i-a sfătuit pe britanici să iasă din Uniunea Europeană dacă va fi semnat Parteneriatului transatlantic comercial şi de ivestiţii (TTIP). Nici nu știi ce să mai crezi ca să nu greșești.

„Eu cred că restricțiile impuse de TTIP ar fi suficient de nefavorabile pentru funcționarea Guvernului pentru că m-ar determina să mă gândesc din nou dacă aderarea la UE a fost o idee bună„, a spus Stiglitz. TTIP oferă corporațiilor puterea de a acționa în judecată guvernele atunci când depășeșsc reglementările ce ar putea lovi profiturile corporațiilor. Observația profesorului  este corectă: asemenea procese vor fi pierdute pe bandă rulantă, mai ales în state slabe și corupte, cum este România, de exemplu. Și nu numai. Vor fi lovite și statele puternice. Cifrele Organizației Națiunilor Unite au arătat că societățile americane au făcut miliarde de dolari atunci când au dat în judecată alte guverne de aproape 130 de ori în ultimii 15  ani, conform acordurilor de liber schimb similare.

Parcă nu poți să nu fii de accord cu Stiglitz. Vor înflori casele de avocatură și statele naționale vor fi complet distruse. Detaliile unor asemenea procese rămân adesea secrete, dar există precedente notorii. De exemplu, gigantul Philip Morris, din domeniul tutunului, a dat în judecată Australia și Uruguay pentru că au pus avertismente cu moartea pe pachetele de țigări. „Ori de câte ori ați încălcat reglementările contra azbestului sau orice altceva, veți fi dați în judecată”, a avertizat Stiglitz.

„Nu există nicio prevedere în TTIP care să te oprească să scrii reglementări. Puteți să scrieți regulamente. Ar trebui să aveți pregătit un cec scris pentru Philip Morris pentru a-i compensa profiturile pe care le-ar fi obținut dacă a omorât oameni în trecut”, a spus economistul american.

Acordul TTIP preconizat între UE și SUA ar crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume, ar zdrobi tarifele și alte bariere în calea comerțului de bunuri și servicii. Susținătorii spun că ar încuraja investițiile și că ar crea locuri de muncă. Investițiile transnaționalelor, desigur. Rămâne însă controversată soluționarea litigiilor între investitori și state, ceea ce ar permite companiilor multinaționale să dea în judecată guvernele străine, dacă reglementările naționale le vor afecta profiturile. Stiglitz a descris TTIP ca pe „o rescriere masivă a normelor fără nicio dezbatere publică„. „Pericolele pentru societatea  noastră sunt foarte semnificative„, a avertizat el. Acest document vizează însă distrugerea statelor naționale, iar apoi „societatea noastră” va fi floare la ureche pentru transnaționale.

Dar ca să construim „Transatlantida”, avem nevoie de armonie și de legalitate în Uniunea Europeană. Numai așa putem negocia un asemenea tratat cu America. UE se confruntă însă cu două găuri negre, construite în timp de cei interesați: sincopa economică din Grecia și criza imigranților.

Liderii europeni încep să dezvăluie adevărata faţă a disputei din Grecia: este mai degrabă vorba despre putere şi democraţie, decât despre bani şi economie, scria același Stiglitz într-un articol publicat în Project Syndicate, unde a descris poziţia Europei faţă de Grecia, pe care o consideră antidemocrată. Ingredientele programului pe care Grecia l-a aplicat, forţată de „troikă” – Comisia Europeană (CE), Banca Centrală Europeană (BCE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) – acum 5 ani, au avut efecte puternice, rezultatul fiind distrugerea a 25% din economie, continuă Stiglitz. „Nu-mi amintesc o criză care să fi fost vreodată atât de dezbătută şi care să aibă consecinţe atât de devastatoare: spre exemplu, rata de şomaj în rândul tinerilor din Grecia depăşeşte 60%. Este uimitor că Troika a refuzat să-şi asume responsabilitatea sau să admită cât de greşite au fost condiţiile şi soluţiile sale. Liderii Europei nu au învăţat nimic, cer ca Grecia să atingă un excedent bugetar primar (care exclude plata dobânzilor) de 3,5% din PIB până în 2018. Încercarea de a atinge acest obiectiv va aduce economia într-o recesiune şi mai gravă”.

Laureatul Premiului Nobel pentru Economie critică aspru, și într-un interviu pentru Le Monde, obsesia europeană pentru austeritate. Economistul american a desființat și planul de ajutorare al Greciei, anunțând că acesta va îngropa țara.

„Acest plan este o garanție că Grecia se va afunda într-o lungă și dureroasă depresiune economică. Nu sunt foarte optimist. Singura veste bună este că Fondul Monetar Internațional militează categoric pentru o ușurare a datoriei Greciei. Totuși, asta nu i-a împiedicat pe creditorii Atenei să adopte un program de ajutor fără să sufle o vorbuliță despre acest subiect. De ce datoria este un subiect atât de sensibil în Europa? Din două motive. Primul este confuzia. Îndatorarea este văzută ca o frână a creșterii economice, în timp ce realitatea este tocmai pe dos, ea asigură creșterea și prosperitatea viitoare, dacă este folosită la finanțarea investițiilor cheie. Europenii au uitat asta, pentru că o parte din Dreapta europeană alimentează această isterie în jurul datoriei, cu scopul de a ajunge la Statul Providențial. Obiectivul lor este simplu: să reducă puterea statelor. Închistându-se în această viziune asupra lumii, a obsesiei austerității și a fobiei datoriei, Uniunea Europeană este pe cale să-și distrugă viitorul”, precizează același Stiglitz.

Este foarte îngrijorătoare direcția în care vor să ne ducă negociatorii.

Europenii nu se pot apăra

Nu doar Joseph Stiglitz ne avertizează că vom deveni victime sigure ale corporațiilor. Magistrații germani contestă un element important din acordul de liber schimb negociat de UE si SUA, TTIP, anume instanțele care ar urma să se ocupe de procesele intentate de investitori împotriva statelor, potrivit Deutsche Welle. Prin poziția sa, Asociația Magistraților Germani (DRB) „dă o palmă” Uniunii Europene, pronunțându-se împotriva unui pilon-cheie al TTIP.

DRB apreciază că tribunalele special, care ar permite investitorilor și corporațiilor să dea în judecată guvernele naționale, în cazul în care politicile acestora din urmă ar afecta interesele economice ale primelor, „nu au bază legală”. DRB nu vede nici baza legală, nici nevoia ca o astfel de instanță să existe”, presupunerea că investitorii străini nu ar beneficia deja de „protecție judiciară eficientă” nu se susține în fapte.

Magistrații germani se referă la un nou sistem judiciar de protejare a investitorilor, ca parte a TTIP. DRB consideră că definiția dată de Comisia Europeană activelor unui investitor este atât de largă, încât dă acestui sistem jurisdicție „ce se întinde de la dreptul civil la dreptul administrativ și la legislația fiscal și protecție socială”. Cu alte cuvinte, notează Deutsche Welle, acest sistem ar da corporațiilor posibilitatea să dea în judecată guvernele pentru orice prevedere legislativă, pe care o consideră o amenințare la adresa intereselor lor de afaceri.

Judecătorii germani mai afirmă că sistemul menționat ar reprezenta o amenințare pentru suveranitatea sistemelor juridice existente deja în Europa, Asociația apreciind totodată că „are îndoieli serioase că Uniunea Europeană are competența de a institui un tribunal” dedicat investitiilor.

Franța își va apăra mai ales agricultura. Și aici nu e de glumit. La fel va proceda Olanda. Chiar dacă aceste țări au pregătit în timp cooperative mamut, care să-și lanseze expasnsiunea comercială în lume. Pe noi însă ne apără europarlamentarul Sorin Moisă și Ana Birchall, care este președinta Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaților…

• Despre autor
• Ultimele articole

About Viorel Patrichi

Jurnalist, ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă (2001).

• „Ucraina trebuie denazificată!” - 25 februarie 2022
• Învățătorule, luminează-ne calea spre noi!… - 2 septembrie 2019
• Mircea Diaconu, fii profesionist, ce dracu!… - 26 august 2019