Deși știu că este un text plictisitor, sunt nevoit să îi rog pe cei care au nelămuriri cu privire la persoana mea să sacrifice câteva minute pentru a citi această scrisoare.
Ea poate fi publicată oriunde, de oricine, cu condiția ca textul meu să fie redat integral și corect reprodus. Dacă sunt vizate doar unele aspecte ale activității mele, pot fi reproduse capitolele considerate de interes. Vreme de mulți ani au fost puse în circulație o serie de lucruri neadevărate despre mine. Unele au fost insulte sau denigrări grosolane, altele, insinuări viclene, altele falsificări sau minciuni prin omisiune. De ceva timp sunt semne că atacurile la adresa mea par să capete un nou avânt. În general, se pleacă de la întrebarea viclean-retorică: Ce-a făcut, dom’le, ăsta, în ultimii 26 de ani? Unde a stat ascuns? Ce aranjamente – precis, neonorabile – o fi făcut? De ce a tăcut atâția ani? Etc., etc.
De când există internet în România, toate datele privind activitatea mea sunt accesibile publicului larg. Ele au fost prezentate sec, corect, cu titlu pur informativ, pe un site anume dedicat, munteanu.ro. Evident, nu m-am așteptat ca cei angajați în mașinăria defăimării să aibă decența să îl consulte sau să-mi solicite opinia înainte de a răspândi tot soiul de grozăvii despre mine (pe aceeași pagină sunt, de 17 ani, și toate datele mele de contact). M-a mâhnit doar când, uneori, oameni din afara acelei mașinării, au preluat și răspândit neadevăruri fără a ține cont de informațiile prezentate de mine. Dar, cum se zice, asta e viața ! O să insist, în cele ce urmează, nu atât asupra lucrurilor pe care le-am făcut, cât asupra celor pe care NU le-am făcut – nu doar în ultimii 26 de ani, ci dintotdeauna.
Ilegalități, venituri, foloase materiale
Nu am participat niciodată la vreo ilegalitate, nici direct, nici indirect, în nici un fel (poate, doar, cu excepția activităților anticomuniste din perioada 1984-1989 care, în logica regimului de atunci, ar fi putut fi considerate „ilegale”).
Nu am primit nici un fel de venituri necuvenite, avantaje, bani sau bunuri materiale, niciodată. Am trăit din munca mea și nu sunt dator nimănui cu nimic. Singurele mele resurse materiale au fost salariul de muncitor în anii 1983-1987, bursa de student (1987-1991) și veniturile realizate, legal, de companiile create de mine, alături de asociații și colaboratorii mei – toți, fără excepție, cetățeni români, oameni profund cinstiți și fără nici o legătură cu sistemul politic sau cel de afaceri conexat acestuia.
Activitate economică, privatizări, asocieri
În întreaga mea activitate economică, nu am primit nici un fel de sprijin (finanțări, aporturi de capital, contracte preferențiale etc.) de la nimeni. Nu am privatizat nimic. Nu am dobândit terenuri, clădiri, spații sau alte bunuri, mobile sau imobile. Nu am avut asocieri sau colaborări cu persoane din zona politică sau de putere, a cercurilor de afaceri sau de influență conectate la acestea. Nu am făcut comerț cu nimic (cu excepția cărților pe care le-am editat, dar de pe urma cărora nu am câștigat nici un ban).
Principala mea activitate a fost în domeniul resurselor umane, reprezentând 99% din cifra totală de afaceri a firmelor care au sau au avut vreo legătură cu mine. Aceste societăți, pe care le-am condus în perioada 1995-1999 și în care încă mai dețin acțiuni, sunt cu taxele și impozitele plătite integral și fără nici un fel de datorii. Peste 98% din încasările totale ale acestor firme sunt rezultatul serviciilor oferite unor mari companii private, ai căror proprietari sau administratori nu fac parte din cercul meu de prieteni sau cunoștințe.
Activitatea științifică și profesională
Mi-am finanțat singur întreaga activitate de cercetare științifică – inclusiv cercetările de teren și cărțile pe care le-am publicat. Pentru cei 10 ani (1999-2009) în care am predat la Universitate, ca profesor asociat, nu am primit salariu decât pentru câteva luni; ca cercetător asociat la un institut academic (2010-2016), am lucrat, de asemenea, pro bono.
Activitatea civică, culturală, patronală
Nici de pe urma activităților mele civice nu am avut vreun beneficiu material. Întreaga muncă depusă în colaborarea cu asociații civice, fundații, confederații patronale, ligi, societăți culturale, în țară și străinătate, a fost strict voluntară, neretribuită, indiferent de funcțiile deținute în acele entități. Cheltuielile legate de aceste colaborări au fost suportate de mine, personal, sau de entități create de mine. Nu am primit bani de la alte persoane sau fundații românești ori străine, instituții de stat, fonduri europene etc.
Funcții, demnități, diplome
Nu am deținut nici o funcție sau demnitate publică, nu am primit nici un fel de indemnizații, diplome, decorații sau orice fel de alte avantaje sau privilegii din partea nimănui. Am refuzat public diploma de „revoluționar” și nu am primit, în consecință, nici un ban sau avantaj potrivit acestui „criteriu”. Am avut întotdeauna în minte cuvintele lui Avram Iancu, pe care le-am pus, în tinerețe, ca deviză a Ligii Studenților: „Nu ne-am luptat pentru jucării”.
Relația cu partidele și liderii politici
Nu am participat la activitatea partidelor politice care au dominat România postdecembristă. Singurul lider politic pe care l-am susținut a fost domnul Ion Rațiu. Din păcate, încercările domniei sale nu au fost încununate de succes. De-a lungul timpului, am fost în situația să discut sau să negociez implicarea în proiecte politice majore, dar nu am identificat nici o posibilitate realistă de a ajunge la un rezultat constructiv, care să corespundă modului în care consider eu că trebuie slujită România.
În calitate de fondator al Ligii Studenților am avut, în ianuarie 1990, contacte și discuții cu domnul Ion Iliescu și alți membri ai conducerii Frontului Salvării Naționale, recent instalat la putere. Am refuzat să ader la FSN, deoarece am considerat politica și orientarea acestuia contrară intereselor naționale. Am luptat cu toate forțele mele, alături de colegii mei, împotriva acestei formațiuni, pe care am considerat-o, din capul locului, un pericol pentru România.
Am fost, pentru câteva luni, membru al Alianței Civice (1990-1991), din care a trebuit să demisionez, fiind într-un sever dezacord cu majoritatea membrilor consiliului de conducere. Fiind încă student atunci, opoziția mea la deciziile acelui consiliu, format din oameni cu o anumită reputație profesională și o bine conturată imagine publică, ar fi fost inutilă și imposibil de susținut public sau politic. Am respins proiectul pus la cale de grupul constituit în jurul domnului Emil Constantinescu de către lideri ai Alianței Civice și ai altor structuri. Nu am fost de acord cu îndepărtarea lui Ion Rațiu din cursa prezidențială și, mai ales, nu am fost de acord cu liniile de acțiune ale Convenției Democratice (1992-2000), pe care le-am evaluat ca falimentare și subordonate, practic, aripii FSN conduse în acel moment de domnul Petre Roman.
Am elaborat, în septembrie 2000, un posibil proiect de țară („Misiunea noastră: salvarea statului român”) pe baza căruia am avut discuții și negocieri cu liderii politici ai Alianței Naționale, domnii Valeriu Tabără, Virgil Măgureanu și Mircea Druc. Am apreciat că doar printr-o capacitare responsabilă a unor zone de forță mai puteau fi oprite, atunci, degringolada și corupția ce năpădiseră țara. Ar fi fost, în opinia mea, singura posibilitate de a opri revenirea completă la putere a grupării domnului Iliescu (nu cred că mai e cazul să comentez consecințele acelui regim, devastator și nociv pentru societatea românească). Negocierile au rămas fără rezultat și, în consecință, nu m-am înscris în alianța respectivă și nu am candidat (liderii respectivi optând, ulterior, pentru o altă direcție politică, cea reprezentată la vârf de domnul Traian Băsescu). În perioada 2000-2015 nu am susținut nici o inițiativă politică, dar am participat la numeroase activități civice și culturale, în țară și străinătate.
Un mesaj și o rugăminte
Nu mi-am schimbat niciodată opțiunile și nici nu am abandonat vreun moment valorile în care cred: cele ale civilizației românești, ale spiritualității creștine, ale democrației și libertății. Am avut mereu ca reper ideatic opera lui Eminescu iar ca temei credința în Dumnezeu și dragostea de patrie. Nu am cedat niciunei presiuni și niciunei amenințări – și au fost destule în acești ultimi 30 de ani. Am făcut atât cât am putut (mult, puțin, alții vor aprecia), dar întreaga mea activitate culturală, civică și politică a fost spre apărarea intereselor țării și ale poporului nostru.
Rugămintea mea este, stimați cititori, să cereți oricui ar vehicula sentințe sau etichetări care ar contrazice cele afirmate de mine în această scrisoare, să prezinte probe. Veți constata cu ușurință că nici una dintre acuzațiile care mi-au fost aduse nu pot fi probate, aceasta pentru simplul motiv că cei care le vehiculează fie mint cu nerușinare, fie s-au lăsat amăgiți de cine știe ce denigratori de profesie, mai mult sau mai puțin „dezinteresați”. Nu pretind celor ce nu agreează eventualele mele mesaje sau propuneri civice ori politice să fie de acord cu mine. Cred, însă, că am dreptul să le cer să nu mintă și să nu-i înșele pe oameni. Atâta tot.
În rest, sănătate și Doamne ajută !
București, 4 Aprilie 2016
Marian Munteanu
- După George Simion, Claudiu Târziu e acuzat că ar avea interdicție în Ucraina. „Nu mă sperie nici securiștii ucraineni și nu mă vor opri nici agenții lor de influență din România!” - 21 noiembrie 2024
- Noul tren Alstom s-a stricat a doua zi după inaugurare. Europarlamentarul Claudiu Târziu (AUR): Brigada PSD ne lasă moștenire un munte de maculatură de propagandă și o țară devastată de incompetență - 21 noiembrie 2024
- Partidul susținut de europarlamentarul Nicu Ștefănuță promovează adopția copiilor de către cuplurile LBGT - 21 noiembrie 2024
Fara globalisti.
Fara regionalizare.
Fara „armonizarea justitiei” care inseamna eliminarea moralei crestine si subordonarea fata de interesele economice straine dar si distrugerea mentala prin otravirea cu filozofii papiste si protestante, anti-crestine si laice, atee.
Fara „trecerea” la euro.
Fara tehnocrati – sint lipsiti de discernamant (distinctia dintre „bine” si „rau” e inlocuita de „regulamentar” – adica eficient, conform, etic .. fara morala crestina, fara viata, fara Dumnezeu!).
Fara masonerie.
Fara atei – comunisti, socialisti, scientologi, satanisti (toti sint impotriva lui Dumnezeu nu sint „necredinciosi” ci cred IMPOTRIVA lui Dumnezeu).
Fara khazari.
Fara sectanti.
Fara vanzarea pamantului, apelor, muntilor, … subsolului cu resursele de acolo si spatiului de deasupra teritoriului catre straini, nici direct nici prin corporatii ori interpusi (cozi de topor) din Romania.
Fara colonizare de vreun fel.
Fara permisivitate „diversa” fata de degeneratii sexuali (bolnavi care trebuie tratati cu mila) si fata de agresorii spirituali – asa-zis crestini (papistasi, sectanti anti-Papa dar pe aceeasi pozitie lepadata de Hristos), pagani – mozaici (ca nu sint abrahamici, adica semiti iar evreu nu este etnie ci apartenenta religioasa), musulmani, hinduisti-yoghini, budisti, baha’i, animisti, ecologisti – neo-samani, atei, scientologi si toti ceilalti SATANISTI (vezi mai sus) – care trebuie tratati fara mila ci cu “compasiune”, ca asta inteleg ei…. Scoaterea in afara legii, fara drepturi individuale ori colective, nici publice, cu libertate „particulara”.
Chestia asta cu ne-discriminarea este de fapt regula sa stai la violat si sa te lasi spurcat de orice taratura „tare-n gusa” sau cu bani…
––
Cand voi vedea printre plimbari filozofice si expresii diplomatice astfel de adevaruri vital de sustinut – sa fie declarate inclusiv programatic, mai cred.
Altfel, castigam praful de pe toba, cu aprobare UE.
Dl Marian Munteanu mi-a fost profesor – este adevarat doar pentru un semestru- la Facultatea de Litere si Limbi straine, Universitatea Hyperion, dar acest timp a fost suficient pentru a-mi da seama de verticalitatea in gandire a domniei sale si despre faptul ca nu este un om al compromisului. Dle Profesor, va salut si va sustin neconditionat!
Domnule Ion Gabriel Pusca, si eu imi amintesc cu placere de intalnirea noastra – intrerupta fara voia mea… Stiu ca erati implicat in actiuni literare, culturale, civice de buna tinuta intelectuala si sensibilitate romaneasca si retin in special preocuparea pentru opera eminesciana… Va multumesc pentru gandul bun si va urez succes in lucrarea dumneavoastra! Doamne ajuta !
Pentru a inlatura banuiala persistenta ca domnul Marian Munteanu este foarte atasat intereselor mentorilor sai americani, asteptam ca „Alianta” sa ceara in urgenta organizarea unui Referendum privitor la acceptarea sau respingerea TTIP ( TAFTA,CETA).
In Romania, s-a evitat la comanada abordarea acestui subiect.
Chiar si cei care si-au exprimat ingrijorarari si indoieli privind acest Tratat, au facut-o moale, fara vlaga.
http://economie.hotnews.ro/stiri-ttip-20753103-video-live-text-dezbatere-asupra-acordului-liber-schimb-sua-ttip-incotro.htm
https://stop-ttip.org/fr/
„Alianta” este a noastra, adica a romanilor, numai daca are drept scop trezirea constiintei nationale si apararea propriilor interese economice si sociale.
In sufletul lui Marian Munteanu, Eminescu este viu, speram ca mintea sa ii fie insiprata de un economist roman, cel putin de talia lui Ion. I. Lapedatu.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_I._Lapedatu
Mi-am permis sa fac acest comentariu pentru ca stiu ca profesorul M.Munteanu are reale competente atat in domeniul filologiei, cat si in cel al afacerilor si diplomatiei.
Ma bucur,domnule Munteanu va acord votul meu cu bucurie si nadejde!Avem nevoie de repere.Dumneavoastra aratati directia.Avem nevoie de legi, pentru romanii.In ideile dumneavoastara se pot zarii metode cum sa le dobandim.Avem nevoie de indrumatori .V-am simtit de cum v-am auzit prima data ca aveti un alt discurs.Limba blestemata pe care am auzit-o 26 de ani , de lemn, mancata de carii, nu se regaseste in ce vorbiti si asta ma bucura nespus.
Constantin Virgil Gheorghiu in cartea ,,Poporulul Nemuritorilor,,incearca sa creioneze din inima si cercetare un profil a lui Zamolxis.Mi-a placut o subliniere, ca la batranete Zamolxis se ocupa cu educarea poporului.Atata nevoie avem ca popor de educatie civica autentica,de oameni loiali neamului.Multe as vrea sa va intreb si chiar va rog sa-mi dati un contact.As avea nevoie de cateva sfaturi.Va multumesc si nu va temeti, sub semnul crucii vom biruii fiecare pe frontul unde este chemat in marea ostire crestina si romana!Fiecare se va mantuii in dreptul cetei lui, spune Sf.Ap.Pavel.Va doresc in tot ce faceti tinerete fara batranete si viata fara de moarte!
Domnule Clement,
Mai intai, eu nu am ”mentori” americani. Nu pentru că nu ar fi fost posibil sau de dorit… E adevărat că am prieteni americani, de la care am incercat si incerc să învăț. Așa cum m-am străduit să învăț din experiența tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit.
Pot să vă spun că am fost incurajat, dpdv filologic, de ipotezele marelui Noam Chomsky (pe care, însă, nu am avut onoarea să-l intâlnesc personal).
S-a intâmplat ca mentorii mei să fie români. Mari români.
Cu privire la economie, după lecțiile lui Petre Țuțea, un genial economist, am fost captivat de gândirea lui Mihail Manoilescu (care, din păcate, nu este studiat așa cum s-ar cuveni; am avut surpriza neplăcută să constat, in urmă cu multi ani, că teoreticianul protectionismului, lăudat și chiar adulat în alte zări, a rămas quasi-necunoscut la noi).
Domnule Andrei,
Vă multumesc pentru vot (desi nu am de gând să candidez… 🙂
Sper, însă, să-i votati pe prietenii noștri, din Alianță și de aici, de la Rost.
Eu, unul, ca si Zenovius, „votum posui”…
Cu privire la contact, mă găsiți la [email protected] si tel. 0744647412.
Doamne ajută !
M-ati linistit, dumnule Profesor, mai ramane sa imi linistesc si familia care si-a luat lumea in cap dupa ce s-a trezit cu militienii in casa, noaptea, pentru ca semnaseram tot ce ne fusese pus sub creion pentru cauza libertatii tarii si a domniei voastre…
I-am cunoscut indeaproape pe domnul Ion Diaconescu, pe doctorul Oprescu (vecin pe Transilvaniei cu cuplul Blandiana-Rusan) si pe Parintele Bostenaru care ne-a cununat si botezat copiii. Toti erau speriati de faptul ca se simteau „capusati” de tineri aparuti de niciunde.
Tinerii acestia a facu la randu-le istoria si au facut-o dupa cum le dictau superiorii ierarhici.
Domnule Munteanu, ati avut amabilitatea sa imi raspundeti dar raspunsul a fost incomplet. Cum ramane cu TTIPul?
Multi romano-francezi si romano-belgieni asteapta punctul dumeavostra de vedere in aceasta chestiune pentru a alege, sau nu, calea Aliantei.
Timpul trece in defavoarea noastra, adica a romanilor.
Singur Presedintele are dreptul de a cunoste toate detaliile acordului si va semna, sau nu, un document gravissim pentru viitorul tarii.
Doar un Referendum ii va putea influenta atitudinea si decizia sa ii va lamuri pe romani asupra calitatii morale si intelectuale a Sefului Statului.
Nu stiu daca m-am facut bine inteles…
Romania va ramane un stat independent doar daca isi va pastra dreptul de proprietate asupra patrimoniului national si a dreptului de comert cu TOATE zonele comerciale planetare, fara restrictii, in propriu-i profit.
Domnule Clement,
Categoric, drepturile românilor – inclusiv cele economice – trebuie apărate. De această opțiune a mea vă rog să nu vă îndoiți.
În același timp, înainte de a mă pronunța asupra unei chestiuni de o asemenea complexitate, obisnuiesc să mă consult cu oameni care dețin competențe bine verificate in acest domeniu. În câteva zile se va constitui, la nivelul Alianței Noastre, un Consiliu de experți care va identifica solutii cu privire la abordarea acestei probleme. Sunt convins că vor oferi un răspuns pertinent.
În ce mă privește, sunt gata să susțin toate acele măsuri care vor duce la restaurarea potențialului nostru economic. Dar va trebui acționat și cu fermitate, și cu înțelepciune. Situația în care a fost adusă România nu e deloc de invidiat.
Dar da, sunt solutii. M-a întărit în această concluzie o recentă discuție pe care am avut-o cu dl. Profesor Mircea Cosea, care sustine, de multă vreme, necesitatea aplicării unor măsuri ferme în această privință. Si nu este singurul ! Alianța Noastră va susține asemenea măsuri. Cu câtă putere? Asta va depinde de noi toți.
domnul marian munteanu, neandoelnic, este o personalitate demna de respect si chiar de admiratie.. dar, din „marturisirile” sale, eu inteleg ca nu a ocolit, totusi, niciodata „drumul de minima rezistenta”. .
raman insa,cu credinta ca unele inabilitati din aceasta scrisoare nu prevestesc o convertire.