Declarațiile ministrului Comunicațiilor, Marius Bostan, făcute ieri la o conferință ca răspuns la întrebări venite din sală, au stârnit revoltă printre ”internauți”, care s-au grăbit să ceară demisia ministrului, fără a iniția dezbaterea necesară: câți profesori muncesc cu adevărat pentru salariu, fie el mare sau mic, și cum este răsplătită munca celor ce au elevi cu rezultate peste medie?
Declarația poate fi citită pe Agerpres.
De cel puțin zece ani aud că, la diferite licee din București, sunt întâlnite următoarele situații: profesorul X nu predă nimic la oră, îi condiționează pe părinți să-i plătească meditații pentru a-i preda copilului, le dă drumul copiilor să plece de la ore etc. La licee de prestigiu acum 30 ani, astăzi se întâmplă asemenea lucruri.
În 1985 când eram elevă de liceu (în București, e-adevărat) eu nu am auzit de așa ceva: să nu mi se predea, la fiecare oră, chiar dacă era de 35 minute; să mi se pună condiții pentru meditații; să mi se spună să fac un rezumat din manual la clasă; să mi se dea drumul să plec de la oră; să mi se ceară bani pentru a nu fi lăsată corijentă (pe vremea aceea nu se folosea cuvântul ”șpagă”).
La fel, nu am auzit de la părinți vorbe ca: ”nu-i cumpăr manualul, fiindcă și așa îl va folosi doar un an”, ”nu-i cumpăr romanul X fiindcă îi trebuie doar la bac și pe urmă nu îl mai citește”, ”nu-i cumpăr caietul de vacanță de 15 lei fiindcă e prea scump”. Un roman care să găsește la chioșc cu 10 lei, un manual de 20 lei sau un caiet de vacanță de 15 lei reprezintă investiția minimă în educație, accesibilă și părintelui cu venituri modeste.
Educația se face acasă; statul este obligat să ofere un sistem de învățământ gratuit ca șansă pentru pregătirea tuturor copiilor.
”Eu nu sunt de acord cu sistemul de salarizare existent în acest moment (în sectorul Educației – n.r.). Bugetul nostru nu ține (la mărirea salariilor – n.r.). În momentul de față deficitul bugetar prognozat este de 3%, anul viitor este o prognoză care spune că e undeva de 3,6%, cu toate măririle date de Parlamentul actual, care a tot dat, ceea ce înseamnă posibilitatea intrării României într-o procedură de deficit bugetar excesiv. O mărire de salarii în zona asta de Educație nu ar provoca decât pagube pe următorii 2-3-5 ani, dar pagube pe care nu le mai poți recupera„, a spus ministrul Bostan în cadrul aceleiași conferințe. E o problemă tehnică și de matematică euclidiană – cum finanțezi ceva din deficit? Cu actualul sistem de salarizare și de organizare a învățământului, părinții nu au posibilitatea să aleagă profesorul (harnic) pentru copilul lor. Nu au posibilitatea (legală) să-l răsplătească, când au norocul să-l aibă la clasă. Și nici nu pot sancționa profesorul ce nu respectă fișa postului. La aceste aspecte s-a referit ministrul, tată a trei copii, când a vorbit de ”contribuția” de 100 lei, sub o formă sau alta.
Cât ar trebui să fie să rămână contribuția statului în educația unui copil este alt subiect al dezbaterii despre educație.
În urma protestelor, Ministrul Marius Bostan a postat aseară un text explicativ pe facebook:
”Declarațiile de astăzi au fost date într-un context de dezbatere ca răspunsuri la întrebări. Nu am generalizat și departe de mine să fac acest lucru. Cer scuze acelor cadre didactice dedicate meseriei alese, care se pot simți lezate de scoaterea din context. Evident, învățământul de stat gratuit este garantat de Constituție și declarația mea a fost dată în contextul discutării mai multor soluții posibile pentru o plată mai bună pentru dascăli. Respect pe toți profesorii care se sacrifică și muncesc onest pentru educația copiilor.”
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019
sunt bune scuzele, insa mai bine ar fi ca demnitarii nostri sa mediteze mai mult inainte de a deschide gura …. E greu, dar si demnitatea nu e pentru fitecine.
Oricat s-ar stradui un profesor la clasa, daca elevul nu invata acasa rezultatele vor fi nesatisfacatoare.
Parintii trebuie sa-si disciplinaze copiii; mai mult: sa-i sileasca la invatatura alicand si constrangeri.
Cand vorba buna nu e suficienta se aplica pedepse.
Daca incepi de la varste fragede imposibil sa esuezi in conditii normale.
Copii trebuie sa stie ca si ei trebuie sa munceasca; CA SI EI AU DATORII !
Ca rezultatele muncii se vad la examene.
PS: Taxele de protectie percepute de profesori sunt o consecinta a statului mafiot si modului ineficient in care justitia si-a facut datoria.