Marian Munteanu a declarat de nenumărate ori că nu a colaborat cu Securitatea nici înainte și nici după 1989.
În aceste condiții, publicarea în cursul zilei de ieri în ziarul Adevărul a unui articol care ar contrazice declarațiile lui Marian Munteanu și ar dovedi colaborarea acestuia cu Securitatea înainte de 1989, ar constitui o adevărată bombă de presă. L-am citit și eu cu interes și pot spune că articolul este credibil. Un lucru m-a frapat, însă. Și anume, lipsa oricăror fotocopii ale documentelor din care citează autoarea. Articolul este ilustrat cu poze ale lui Marian Munteanu, unele mai vechi, de pe vremea Pieței Universității, și altele mai noi, de pe vremea în care acesta era candidatul PNL la funcția de Primar General al Capitalei. Nu am văzut nici un fel de document reprodus în facsimil. Ori, un asemenea articol, pentru a fi credibil, trebuie să fie însoțit de facsimile. Și asta o știu și cei de la Adevărul. Oare de ce nu au publicat nici un document? Nu au cum să sustină că e complicat acest lucru. În ziua de azi este extrem de ușor să fotografiezi orice, cel mai ieftin smartphone e capabil de acest lucru. Nu cred că singurul ziarist fără smartphone din România este Ramona Ursu, autoarea articolului din Adevărul.
Până când ziarul Adevărul nu publică și documentele din dosarul de la CNSAS pe care susțin că l-au studiat, eu continui să-i dau crezare lui Marian Munteanu.
Oricum, e bine că în viitorul foarte apropiat se va lămuri situația așa zisei, deocamdată, colaborări a lui Marian Munteanu cu Securitatea înainte de 1989. Dacă cele publicate de cei de la Adevărul se vor confirma, pentru mine va fi o dezamăgire. Nu va fi nici prima și, probabil, nici ultima. Dar dacă se va dovedi că articolul publicat de ziarul Adevărul este o intoxicare de presă atunci acest ziar ar trebui să dispară.
Pâna atunci trebuie să mai așteptăm.
Daca ar fi sa aleg una din doua, chiar daca Marian Munteanu a mintit, tot ziarul respectiv as alege sa dispara.
Domnule Tudor Marincu, vă scriu acest mesaj din respect pentru atitudinea dumneavoastră.
Ați ales să mergeți pe o cale a demnității și solidarității, o cale pe care nu au avut curaj să pășească prea mulți companioni de-ai dumneavoastră.
Vă asigur că nu veți avea nici o dezamăgire în ce privește „cazul” meu: se va dovedi foarte curând că toată această campanie de denigrare (ca și celelalte, de altfel) este construită pe minciună, falsificări și butaforie.
Sper să ne întâlnim cât de curând.
Cu prietenie,
Marian Munteanu
Poate ca este un moment de cotitura pentru poporul nostru, iar papusarii care fac jocurile pe aici cunosc mai bine decat noi acest lucru. Ei cunosc istoria noastra mult mai bine ca noi si realizeaza ce mult inseamna in trecutul nostru omul providential, ce energii uriase dezvolta in randul romanilor. Asa ca merita in aceasta confruntare chiar sa ingropi si un ziar, daca miza este distrugerea din fasa a unei noi miscari de renastere. Vorba cantecului, calomniaza, calomniaza, ca tot va ramane ceva.
Sincer, mi-as dori ca Marian Munteanu sa nu citeasca postarea mea, ci doar sa faca ceea ce crede ca trebuie facut. Daca intr-adevar crede!
Doamne ajuta!