Doar câteva întrebări

de

1. Orientul Mijlociu: Cine câștigă și cine pierde din reconfigurarea granițelor în Orientul Mijlociu? Cui folosește dizolvarea statelor laice relativ funcționale (Siria, Irakul, Libia) și înlocuirea acestora cu (pseudo-) stătulețe configurate pe criterii religioase/etnice (suniți, șiiți, aleviți, kurzi) și aflate în permanentă rivalitate unele cu altele? Cine sunt autorii (cu nume și pronume) ai celor mai vechi planuri de schimbare a configurației post-belice din Orientul Mijlociu prin înlocuirea statelor laice cu stătulețe omogene din punct de vedere confesional / etnic?

2. Statul islamic: Cum e asigurată logistica uluitoarei supraviețuiri a statului islamic? În ce monedă sunt plătite salariile luptătorilor din statul islamic? Cine le plătește? Cum arată anuarul statistic al statului islamic? Unde sunt fabricate gloanțele, materialele explozive, mitralierele, vehiculele blindate, cuiele, șuruburile, rulmenții, anvelopele, uleiul de motor, medicamentele, hârtia igienică, antenele parabolice sau aparatele de aer condiționat utilizate pe teritoriul statului islamic? Dacă pe teritoriul statului islamic stat nu se produc astfel de mărfuri (sau nu în cantități suficiente, dată fiind lispa de materii prime), de unde, pe unde și de către cine sunt importate mărfurile respective? Cum își echilibrează Statul Islamic balanța schimburilor comerciale (și cu cine)? Ce fel de sisteme de telecomunicații militare folosește statul islamic? Sistemele de cifrare folosite în telecomunicațiile statului islamic sunt atât de robuste încât să nu poată fi decriptate de serviciile de informații ale coalițiilor de state angajate în luptă cu statul islamic? Câți doctori în matematică există pe teritoriul statului islamic?

3. Migrația – care e temeiul juridic pe baza căruia un migrant din Siria, Irak, Afganistan, etc., poate solicita azil / drept de reședință în Germania, Suedia, Ungaria, Romania, Slovenia? Cum îi cheamă cu nume și prenume (eventual și cu pseudonim) pe autorii morali a noilor doctrine juridice și practici politice, prin care grupuri mari de indivizi (de ordinul zeci, sute de mii, milioane) pot să migreze în voie pe teritoriul altor state și să obțină în scurtă vreme dreptul de ședere & întreținere (din taxele plătite de băștinași), plus perspectiva obținerii cetățeniei și a rămânerii în noua lor țară pe termen nedefinit? Care e rata criminalității în diversele comunități etnico-culturale din statele membre ale UE? Cine au fost, cu nume și prenume, cei care au acționat la nivel juridic, politic și în mass media pentru schimbarea compoziție etnice a statelor occidentale în perioada de după cel de-al doilea război mondial? Cine au fost, cu nume și prenume, politicienii și liderii de opinie care s-au împotrivit proiectului de inginerie socială vizând schimbarea structurii etnice și culturale din state naționale europene? Cine câștigă și cine pierde de pe urma “multiculturalizării” fostelor state naționale?

Doar niște întrebări. La care de multă vreme ar fi trebui să avem în spațiul public românesc răspunsuri foarte bine articulate, în condițiile în care hrănim de la buget un imens “aparat informativ”, facultăți și școli naționale de științe politice și relații internaționale, academii de informații pline dottori în toate științele militare și strategice posibile, ziariști și formatori de opinie, parlamentari, academicieni, istorici, etc.

Nu pot decât să sper că măcar decidenții supremi (Iohanis & consilierii, plus cine o mai lua o decizie în țara asta) pot să obțină într-un termen rezonabil (să zicem 1-2 săptămâni) un raport comprehensiv în care să primească răspunsuri concise, complete la (mai) toate întrebările elementare menționate mai sus. Evident, ca să iei o decizie pertinentă, trebuie să pui mult mai multe întrebări. Să nădăjduim că cei investiți în România cu putere de decizie în acest moment istoric tot mai tulbure au capacitatea de a pune întrebările adecvate.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost