Anul acesta, la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iași vor fi aduse spre închinare moaștele Sf. Neofit Zăvorâtul de la Mănăstirea din Pafos (Cipru). (sursa: doxologia.ro)
Acest sfânt, pomenit pe 28 sept., a trăit în sec. XI și s-a născut pe insula Cipru. La vârsta de 18 ani a părăsit lumea și a plecat la Mănăstirea Sfântului Ioan Gură de Aur din Koutsouventi cu scopul de a deveni monah. La mănăstirea Sfântului Ioan a învățat literele, căci era analfabet, a învățat să scrie și să citească singur și apoi a învățat pe de rost toată Psaltirea.
La mănăstire a lucrat la viile mănăstirii și apoi ca eclesiarh; astfel intra în contact cu multă lume, dar acest lucru i-a displăcut. După șapte ani la această mănăstire, Neofit s-a hotărât să plece în căutarea unui loc mai liniștit și a ales Sfintele Locuri, dar negăsind aici un loc potrivit pentru asceza pe care o dorea, s-a întors în Cipru, cu scopul de a se îmbarca într-o corabie pentru a se duce în muntele Latrous din Asia Mică. În port a trecut print-o ispită din care a înțeles că nu este voia lui Dumnezeu să părăsească Ciprul. Niște funcționari ai statului l-au luat drept răufăcător și l-au închis noaptea în temniță, confiscându-i banii pe care-i avea pregătiți pentru călătorie.
A fost eliberat de niște cunoscuți și odată ieșit din temniță s-a îndreptat spre Melissobouno (Muntele albinelor), care se află la nord-vest de Pafos; aici a găsit o peșteră mică unde a rămas pentru 4 luni ca să se asigure că locul era liniștit. După ce s-a convins că locul nu era frecventat, s-a stabilit definitiv în peștera pe care a numit-o Enkleistra (adică zăvorniță), pe care a afierisit-o Sfintei Cruci. Mai târziu a mărit peștera și a despărțit-o în mai multe încăperi, în biserică, trapeză și chilie, încăperi pe care le-a pictat cu fresce minunate. Faima sfințeniei lui Neofit s-a răspândit în toate zonele Ciprului și închinători de pretutindeni veneau la Enkleistra sfântului.
Sfântul nu a plecat niciodată din peștera lui, iar când închinătorii s-au înmulțit, s-a mutat într-o peșteră de mai sus și de acolo îi sfătuia pe credincioși. În ciuda faptului că nu și-a părăsit peștera, avea o imagine completă a evenimentelor epocii lui, pe care le-a și descris în scrierile sale. Informațiile lui sunt exacte și semnificative, ceea ce îl situează printre istoricii importanți ai vremii sale. Printre altele, ne informează despre căderea Ierusalimului în mâinile armatei lui Saladin, în 1187, deplânge căderea Constantinopolului sub franci în 1204, trăiește și suferă de pe urma tiranului Isaac Comnenul și în urma predării Ciprului lui Richard Inimă de Leu.
Adevărat anahoret și monah, model pentru toți monahii, Sfântul Neofit a trăit 60 de ani în peștera lui, unde a scris multe lucrări ermineutice la Sfânta Scriptură, rânduieli tipiconale pentru corecta funcționare a mănăstirilor, lucrări istorice, panegirice sau cuvinte de laudă la sfinți în care se regăsesc biografiile unor sfinți cunoscuți și mai puțin cunoscuți sau chiar cu totul necunoscuți ai Ciprului, fiind astfel o sursă hagiografică importantă, slujbe pentru pomenirea sfinților, cateheze pentru monahi și multe altele. Sfântul a părăsit viața aceasta la bătrâneți adânci pe 12 Aprilie 1219. Mai înainte de adormirea lui a organizat Enkleistra și a pus temeliile bisericii închinate Adormirii Maicii Domnului, care există și astăzi.
Pe 28 Septembrie 1750 a fost aflat în chip minunat mormântul sfântului care fusese uitat cu trecerea timpului și s-a făcut mutarea moaștelor lui. În această zi, adică 28 septembrie se face mare prăznuire a sfântului în Mănăstirea lui, care astăzi este una din cele patru mănăstiri stavropighii din Cipru. O altă adunare pentru cinstirea Sfântului are loc pe 24 Ianuarie în amintirea minunii din 1198 când a fost salvat în chip minunat după ce căzuse de pe pisc în timp ce tăia în piatră ca să zidească peștera de sus. Mai cu seamă sfântul ținea această sărbătoare și a alcătuit și o slujbă pentru ea.
Mănăstirea Sfântului Neofit a oferit neprețuite slujiri elenismului cipriot. În anii grei ai ocupației străine a oferit sprijin material și duhovnicesc creștinilor din Pafos. Mare a fost și contribuția ei la lupta de eliberare. Dincolo de participarea activă a părinților mănăstirii în luptă, mănăstirea a găzduit și ocrotit pe luptători și a furnizat cele necesare grupurilor de luptători care erau implicați în luptele care se duceau în zonă.
Pentru Cipru, Sfântul Neofit Zăvorâtul constituie unul din cele mai importante elemente ale identității grecești și creștine a insulei. Este o verigă care leagă generațiile următoare de împărăția grecească bizantină. (sursa: doxologia.ro)
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019