“Pe ansamblu, estimăm că beneficiile cardului de sănătate se pot cuantifica la peste 100 milioane euro în primul an de obligativitate a utilizării acestuia, faţă de perioada similară imediat anterioară. Asiguraţii au însă o responsabilitate faţă de propriul card şi îi atenţionăm să nu mai lase acest document la furnizorii de servicii medicale, pentru a evita posibilitatea fraudării sistemului de asigurări în numele lor”, a declarat Radu Ţibichi, preşedintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). (sursa: cnas.ro)
S-a înregistrat scăderea numărului de servicii medicale decontate după introducerea obligativităţii utilizării cardului, în comparaţie cu perioada similară anterioară. Numărul reţetelor compensate decontate a scăzut cu 4,2 milioane (-7,97%), numărul serviciilor medicale paraclinice în ambulatoriu a scăzut cu 2,2 milioane (-5,15%), iar numărul asiguraţilor spitalizaţi continuu s-a redus cu aproape 90.000 (-6,83%) faţă de perioada anterioară, de un an.
În perioada 1 septembrie 2015 – 31 august 2016 s-au validat peste 110 milioane de servicii de medicină de familie, peste 23 milioane de servicii de medicină clinică de specialitate în ambulatoriu, aproape 41 milioane de servicii paraclinice în ambulatoriu, peste 48 milioane de reţete compensate şi peste 3,7 milioane de servicii în spitale, cifre care arată că atât asiguraţii cât şi furnizorii de servicii medicale s-au familiarizat deja cu utilizarea cardului.
La un an de la introducerea obligativităţii utilizării cardului de sănătate, CNAS a obţinut rambursarea din fonduri europene a 75% din cheltuielile efectuate pentru acest proiect (89,87 milioane lei fără TVA). Suma rambursată din Fondul European de Dezvoltare Regională este de 67,40 milioane lei.
Acesta este cel de-al treilea proiect informatic pentru care CNAS obţine finanţare europeană, după reţeta electronică (31,79 milioane lei), introdusă în 2012, şi dosarul electronic de sănătate DES (66,71 milioane lei), la care încă se lucrează.
Până acum au fost emise 15,75 milioane carduri de sănătate (inclusiv duplicatele), din care peste 75% au fost activate de asiguraţi, iar până la sfârşitul anului vor mai fi emise încă 650.000 de carduri.
De curând, Observatorul European pentru Sisteme de Politici de Sănătate al OMS a publicat un raport din seria Health Systems in Transition, având ca subiect România (sursa: aici), din care redau câteva informații.
Înainte de înființarea sistemului de asigurări de sănătate actual, în 1997, bugetul pentru sănătate era de 800 mil. dolari; după, bugetul a crescut de 10 ori. Dar dacă ne comparăm la indicatorii de sănătate cu alte state europene, ne aflăm pe ultimele locuri. Speranța de viață a crescut, iar rata mortalități este în scădere, și tot suntem pe ultimele locuri în UE.
Asigurările publice de sănătate sunt obligatorii, totuși doar 86% din populație este asigurată. O parte din cei asigurați nu plătesc nici o contribuție, cum sunt minorii, studenții până la 26 ani, cei căsătoriți ce nu au venituri din muncă (coasigurații), cei cu pensii mici.
În 2013, proveniența fondurilor alocate pentru sănătate a fost următoarea: 67% din bugetul CNAS, 19% de la pacienți, 9% de la Ministerul Sănătății, 3% de la consiliile locale. Deși în ultimii 20 ani, fondurile pentru sănătate, alocate per capita, au crescut continuu, de la 183 lei în 1995 la peste 1000 lei în 2014, ne aflăm încă cu mult sub media UE. Dacă ne uităm doar la rezultate, diferențele față de alte țări sunt mari; dacă ne uităm și la resurse, putem vedea că sistemul de la noi este mai eficient decât cel din Danemarca, de ex., unde speranța de viață la naștere este asemănătoare cu cea din România.
România are cei mai puțini medici raportat la suta de mii de locuitori, deși numărul absolvenților de medicină este printre cele mai mari din UE. După aderarea la UE, s-a produs migrarea masivă a medicilor; migrarea asistentelor medicale începuse cu 10 în urmă.
Unele aspecte nu țin de sistemul sanitar, dar au efect asupra sănătății publice. 40% din populație nu are acces la apă curentă, cu patologia subsecventă: boli infecțioase, dermatologice, stomatologice. Acest lucru nu poate fi schimbat prin politici sanitare.
Există o nemulțumire generală față de sistemul public de sănătate. Reformarea sistemului e dificilă, pe de o parte fiindcă este un sistem hibrid, ce a luat câte ceva din multe alte sisteme naționale de sănătate, pe de altă parte fiindcă orice schimbare propusă, afectând sute de mii de oameni, ar produce reacții pro și contra.
Ca și alte țări ce au trecut prin reformă, decizia nu depinde doar de ministrul sănătății. Instabillitatea celor aflați în funcții de decizie și problema corupției din sistem rămân factorii principali care întârzie reforma. Analiza datelor, standardizate de către OMS, necesită un timp mai îndelungat decât mandatul, de regulă scurtat, al unui ministru. Ultima lege a sănătății, votată acum zece ani, a necesitat peste o mie de amendamente.
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019
Marele castig de .. 100 milioane inseamna de fapt 2/3 investitia Apuseana in controlul electronic al persoanelor – amasura anti-crestina prin defiintarea caracterului de persoana si inlocuirea cu conceptul de „subiect”, adica un element de inventar, mobil.
Apoi, diferenta – ne”palpabila” rezida in eliminarile FORMALE de plati – masura birocratica si nicidecum functionala. Mai degraba au fost intarzieri atat in prestare cat si in decontarea servicilor.
Apoi… „Asiguraţii au însă o responsabilitate faţă de propriul card şi îi atenţionăm să nu mai lase acest document la furnizorii de servicii medicale” …
Mare nesimtire – tipul de sistem apartine Noii Ordini Mondiale – control total iar orice tampenie sistematica este „aruncata” in contul oamenilor, de altfel platitorii serviciior – direct prin impozitare si indirect din banii pbtinuti de patroni datorita muncii acelorasi oameni.
A se observa:
Nu exista companii, ci indivizi si grupuri de indivizi interesati care folosesc subterfugiul „persona” pentru scopuri financiare.