Săptămâna trecută a avut loc la Academia Română prezentarea raportului ”Starea României: 2016-2035”, realizat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV). Autori sunt Elena Zamfir, Sorin Cace, Mariana Stanciu, Adina Mihăilescu, Simona Ilie, Ana Maria Preoteasa, Mihnea Preotesi, Sebastian Fitzek și Alexandra Deliu, coordonați de prof. Cătălin Zamfir.
Din această Sinteză, pe care o puteți citi aici, interesantă mi se pare ”starea prezentă” a țării, și nu ce visăm că ne vom propune și că vom obține în 20 de ani.
Tranziția (reforma sistemului economic și politic) s-a încheiat, dar cu efecte economice și sociale grave. Deși s-a știut de la început că reformele tranziției vor avea un cost social, acesta a fost mult mai mare decât cel anticipat.
După integrarea în UE, dorită ce mai mult de 80% dintre români cu speranța că ajungem într-o Europă convergentă economic și binevoitoare față de membri noi, am aflat că UE se confruntă ea însăși cu o criză internă de viziune, că fiecare stat își promovează propriile lor interese și că ne aflăm într-o Europă cu mai multe viteze.
Ne trebuie un proiect de țară post-tranziție și un nou proiect ”european”, în contextul real al Uniunii și al lumii globalizate. [La această dezbatere Academia Română contribuie cu lucrarea Strategia 2035, începută în urmă cu doi ani, publicată în 3 volume, ultimul urmând să apară în ianuarie.] Efortul unei singure instituții nu este suficient pentru că ne aflăm într-o criză economică, socială, morală, dar și o criză de concepție.
Principala victimă a tranziției românești este calitatea vieții, de aceea ea ar trebui să fie obiectivul central al proiectului de țară. Calitatea vieții reprezintă un set de indicatori ai stării sociale din România.
Ne putem propune ca în următorii 20 ani să ne apropiem de standardele Uniunii, stabilind ce medii ale UE sunt realiste: media UE27, media țărilor cu tradiție capitalistă din UE: UE17 sau media țărilor cu tranziție relativ bună: UE8 (Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria).
Pe Eurobarometrul din 2014, 84% dintre persoane sunt mulțumite de viața lor în UE-17, 80% în UE-27 și 74% în UE-8. Pentru România cifra este de 55%, iar pentru Bulgaria – de 44%.
Cele două surse principale ale calității vieții sunt economia și statul, prin funcțiile sale sociale.
Standardul de viață se calculează în funcție de gradul de ocupare al populației, de proporția salariaților și de veniturile populației; economia românească oferă un standard de viață mult inferior celui european.
În România doar 65,7% din populație este ocupată (calculat ca venituri impozabile provenite din muncă), în timp ce media UE -17 este 85%, iar a UE-8 este 80%. Din rândul populației active 55% sunt salariați.
Indicatorii sărăciei sunt:
| Indicator | Nivelul actual | Ținte pentru 2035 |
| Riscul de sărăcie și excluziune socială | UE 17 – 23% | Performanță maximă – 22 % |
| UE 8 – 24,1 % | Performanță minimă – 24% | |
| România – 40,2 % | Performanţă medie – 23% | |
| Deprivarea materială severă | UE 17 – 7,6% | Performanță maximă- 7,6 % |
| UE 8 – 12 % | Performanță minimă – 12% | |
| România – 25 % | Performanţă medie – 9,7% | |
| Rata riscului de sărăcie pentru copiii sub 18 ani | UE 17 – 19% | Perfomanţă maximă – 20% |
| UE 8 – 20,33 | Performanţă minimă – 25% | |
| România – 39,4% | Performanţă medie – 23% | |
| Riscul de sărăcie pentru familiile cu mai mult de 3 copii | UE 17 – 25,3% | Perfomanţă maximă – 25% |
| UE 8 – 28,46% | Performanţă minimă – 29% | |
| România – 73,1% | Performanţă medie – 27% |
Noi am avut o politică a statului mic, astfel încât procentul din PIB alocat cheltuielilor publice este printre cel mai mic din UE.
Finanțarea sistemului public ca procente din PIB:
| Media UE-17 | 49,1 |
| Finlanda (max) | 58,1 |
| Islanda (min) | 38,2 |
| UE 8 | 41,4 |
| Ungaria (max) | 49,9 |
| Lituania (min) | 34,8 |
| România | 34,9 |
Cheltuielile sociale publice ca procente din PIB au fost:
| EU 27 | 27,5 (în 2012) |
| EU 17 | 28,0 |
| EU8 (-Polonia) | 18,0 |
| România | 14,5 |
| Bulgaria | 17,9 |
| Cehia | 19,6 |
| Croația | 21,3 |
| Ungaria | 20,6 |
Politica salariului minim, ținut la nivel cât de scăzut posibil, este unul din motivele polarizării salariilor. În 2016, 44% din salarii sunt sub salariul minim sau la minim, iar 44% se află între salariul minim și salariul mediu. În total 88% dintre salarii se află sub salariul mediu pe economie. Acest lucru duce la o capacitate redusă de negociere a muncii și la o distribuție în favoarea profitului, față de salarii.
Este nevoie de reforma statului, de trecerea de la statul mic la un stat spre actualul nivel european și de creșterea funcțiilor sociale ale statului. Ignorarea socialului va amplifica problemele sociale.
Creșterea eficienței activităților publice și eliminarea oportunităților de exploatare coruptă a resurselor satului pot duce la umanizarea statului. Tranziția a ignorat în mare măsură interesele oamenilor. Statul a fost relativ indiferent la populație și adesea a promovat politici ostile, de exploatare a acesteia cu instrumentele statului.
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019