Ieri, s-a mutat la cele veșnice unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut: Petru Velescu. Bărbat de-o rectitudine nedezmințită, de-o generozitate pilduitoare și de-o smerenie călugărească. Un om care a făcut lucruri mari, rămînînd mereu în umbră. Un model pentru tinerii care caută repere printre semeni.
Lui Petru Velescu, ca și altor cîtorva foști deținuți politici anticomuniști (Petru Baciu, cu adevărat un lider al grupului, care trăiește și azi, ajuns la o vîrstă venerabilă, de 94 de ani; și regretații Ioan Belciu și Gheorghe Grigoraș), îi datorez bună parte din ce am devenit și mai ales faptul că am regăsit drumul spre Biserică. De aceea vom rămîne legați sufletește pe veci.
Dumnezeu să-l odihnească alături de drepții Săi!
PS: Mai multe informații despre Petru Velescu puteți citi aici
- Scrisoare deschisă către candidații la președinția României - 2 aprilie 2025
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024