La un curs

Căsătoria tradițională dintre o femeie și un bărbat de vârste apropiate este un eșec – spunea profesorul la catedră cu voce puternică și autoritară. Nu cunosc nici un om a cărui fericire să dureze pe termen lung într-o relație maritală creștină. Ea produce frustrare, ratarea oportunităților, limitarea inteligenței, comportament primitiv, perversiuni și mai ales norme și legi care îngrădesc instinctele naturale ale oamenilor. Căsătoria între homosexuali este legitimă și produce cel puțin aceeași fericire ca și căsătoria creștină. Și nu numai ea trebuie să fie recunoscută oficial, ci și căsătoria poligamă, a mai multor persoane. Ba chiar și căsătoria cu minorii, căci Sigmund Freud ne-a demonstrat că instinctele sexuale se dezvoltă de la naștere și își cer dreptul la afirmare înaintea vârstei legale de 18 ani. Priviți la cuplurile din sudul Franței și veți vedea multe fetițe de 12-14 ani alături de bărbați de 60 de ani și chiar de peste 80 de ani, iar pe chipurile lor veți vedea mulțumire pentru că au libertatea să -și exprime în public sentimentele, fără a fi batjocoriți, umiliți sau hărțuiți. Dreptul la fericire este un drept inalienabil al omului iar politicienii și religiile care limitează acest drept sunt retrograde. Ați văzut că în Germania incestul a fost dezincriminat, iar relațiile sexuale dintre tată și fiică, dintre mamă și fiu sunt acceptate ca normale, căci s-a demonstrat științific faptul că relațiile dintre rude sunt cele mai puternice emoțional și sexual. Și nu doar aceste căsătorii alternative trebuie să fie legalizate, ci și cele cu morții. Ați aflat că în Olanda căsătoria cu morții a fost recunoscută ca legitimă de un tribunal. Dacă un individ vrea să țină acasă trupul iubitei lui moarte și să oficializeze această dragoste dacă n-a avut ocazia sau cheful în timpul vieții ei, trebuie să i se permită acest lucru. Vedeți pe Internet cazuri cu oameni care fac dragoste cu cadavre și trebuie să înțelegeți că e normal ca necrofilia să aibă aceiași legitimitate ca și monogamia. Și zoofilia este îndreptățită să-și afirme dreptul la existență, căci dragostea oamenilor cu animalele este atât de des întâlnită încât nu mică vă va fi mirarea exploziei ei sociale în momentul recunoașterii ei legale. Cunosc ciobani care s-au îndrăgostit de o anumită oaie, femei care își iubesc nespus câinele, țărani care fac dragoste cu caprele. Toți aceștia și-ar oficializa relațiile dacă nu ar fi supuși oprobiului public. Religia a instituit monopol pe un singur tip de relație sexuală și căsătorie și le-a scos în afara legii pe toate celelalte. Atunci când celelalte tipuri de căsătorii vor avea aceleași drepturi ca și căsătoria tradițională, oamenii vor căuta noi posibilități de a fi fericiți, iar iubirea va institui mai multă armonie în societate decât frustrarea sexuală generalizată de acum.

Profesorul vorbea la fiecare prelegere despre perspectivele pe care freudo-marxismul le deschide omenirii: despre dreptul la eutanasiere, despre obligația începerii educației sexuale a copiilor încă de la grădiniță și a experimentării încă de mici a tuturor formelor de satisfacție sexuală, despre dreptul bătrânilor la stimularea libidoului prin relații libere cu tineri și adolescenți, despre practicarea actului sexual în public, despre obligația bisericilor de a recunoaște și oficializa taina căsătoriilor alternative, despre celebrarea dragostei în toate formele în care ea dorește să se manifeste: cu saltelele gonflabile sau cu animalele, cu vii sau cu morții.

– Domnule profesor – îl întrerupse un cursant – vreau să vă spun ceva. Am întâlnit de curând o fată într-un club. Era atrăgătoare și foarte sexy îmbrăcată. Mi-a fost jenă la început să mă apropii de ea, pentru că era minoră și nu voiam să mă bag în vreun bucluc, dar mi-am adus aminte de ceea ce mi-ați spus la curs și am îndrăznit să o abordez. M-am băgat în vorbă cu ea și mi-a răspuns cu prietenie, ba chiar m-a sărutat în timp ce dansam. Așa că am avut mai mult curaj și am adus-o la mine în cameră la cămin. A fost de acord să facem dragoste și între noi s-a creat un sentiment plăcut, așa că a venit la mine în fiecare zi când chiulea de la școală. Devenind mai apropiați, mi-a spus că a făcut prima oară dragoste cu unchiul ei și apoi a încercat și cu câțiva colegi de clasă, dar că îi plac mai mult bărbații maturi, însă cel mai mult îi place să se iubească cu câinele ei. Îngrozit de mărturisirea ei am vrut să mă duc să le spun părinților pe ce drum a apucat fiica lor. Ajungând la casa fetei când știam că nu este acasă ci la școală, mi-a deschis mama ei, care era foarte sumar îmbrăcată și foarte interesată de mine, nu de ceea ce voiam să-i spun. Neputând refuza o femeie atât de atrăgătoare, am avut o aventură sexuală cu ea. M-am simțit vinovat că m-am culcat și cu mama și cu fiica ei, dar ea mi-a spus că este o femeie liberă în gândire, măritată cu un profesor foarte îngăduitor. Ba chiar m-a întrebat dacă nu am prieteni care ar vrea să participe la un party sexual cu ea și cu cumnata ei, sora profesorului. Așa că zilele următoare am venit cu un prieten, apoi cu alți colegi și pe urmă cu aproape toată grupa de la facultate. Numai că la una din petreceri cumnata ei a suferit un atac cerebral.

– Am înțeles – îi spuse profesorul. Ai probleme de moralitate și tocmai asta este tema cursului de față, pe care l-ai întrerupt cu cazul tău.

– Nu domnule, vreau să vorbesc despre sora dumneavoastră.

– Ce-i cu sora mea?

– Păi nu v-am spus că am fost încurcat cu o minoră și apoi cu mama ei și cu mătușa ei care a suferit un atac cerebral, care este sora unui profesor?

– Da, și?

– Cum ”și”?

Într-un târziu profesorul realiză situația. Se înroși, îl apucă transpirațiile, se clătină și căzu rușinat pe scaunul de la catedră. Studentul se aplecă spre el.

– Domnule profesor, unul din colegii mei aici de față s-a îndrăgostit de sora dumneavoastră și m-a rugat să vă întreb dacă ați fi de acord, în cazul în care ea va muri, să acceptați să continue relația cu ea și după ce obțineți certificatul de deces.

Profesorul leșină. Punerea în practică a teoriilor freudo-marxiste pe care le preda cu atâta convingere era prea mult pentru el.

Bruno Ștefan

About Bruno Ștefan

Sociolog şi scriitor. Prof. univ. dr la Universitatea ”Politehnica” București, Departamentul pentru Formarea Cadrelor Didactice și Științe Socio-Umane şi fondator al Biroului de Cercetări Sociale (BCS), este membru al Asociației Sociologilor din România și al Behavioural Dynamics Institute din Londra.A publicat 12 cărți de sociologie (dintre care trei în SUA), cele mai reprezentative fiind ”Mediul penitenciar românesc” (Ed. Institutul European, 2006), ”Teoreticieni ai organizațiilor și managementului. Dicționar și crestomație” (Ed. Politehnica Press, 2011), ”Dimensiunile urii interetnice în Secuime” (Ed. BCS, 2001).De asemenea, a publicat două volume de povestiri: ”Coincidențe bizare” (Ed. BCS, 2000) și ”Cocalarul și vinul sfințit” (Ed. Agaton, 2014).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


3 comentarii la „La un curs”

Comentariile sunt închise.