RoboPrunăTeLeagă şi ”profesorul” Pârvulescu vor un moft: o dictatură. Şi, fireşte, un canal.

Bune şi simpozioanele astea, pe care se duc, altfel, o groază din renumiţii bani europeni. Bune nu pentru că se duc banii, care ar trebui să ajungă în producţie – dar cine să finanţeze producţia? – ci pentru că mai aflăm, chiar din gura lor, ce misiune au primit cyborgii progresişti (că oameni e cam greu să le spunem atât timp cât tot ceea ce fac ei este împotriva oamenilor).

Pe scurt de la întrunirea progresiştilor de luni am aflat că doamna Prună, urmaşă a sinistrului DincăTeLeagă, suferă că nu se fac destule arestări pentru rasism şi xenofobie – parcă am fi fost la o plenară din anii ’50, sau la o dare de seamă a miliţenilor de pe vremuri.

Grija celor care au trimis-o pe RoboPrună, mai marii ei de la UE, ONU, UNESCO, conduşi din spate de gorile precum SOROS, omul de faţadă al imperiului Rothschild, e că nu suntem încă destul de înfricoşaţi, speriaţi şi spălaţi pe creier, că mai zvâcnim atunci când ne săturăm de mici şi de bere, că mai protestăm, că nu iubim LGBTismul, că nu ieşim fericiţi să primim migratorii şi nu le oferim acestora femeile şi copiii noştri pentru nevoile lor sexuale, că încă mai avem ceva tradiţii, că încă mai mergem la biserică şi chiar, blasfemie anti-marxistă, susţinem familia formată din femeie, bărbat şi copii, că postim, pupăm moaşte, nu ne dăm în vânt după feminism, nu ne simţim vinovaţi de toate relele Pământului pentru că suntem albi şi creştini, că, dată fiind experienţa comunistă încă recentă, suntem mai suspicioşi faţă de cântecele sirenelor (cu barbă!) ale revoluţiei culturale marxiste.

Şi mai aflăm că, tehnocratic, nu politic, ca să nu se supere cineva, ce i-ar mai băga RoboPrunăTeLeagă la puşcărie pe toţi cei 3 milioane de extremişti şi cum ar desfiinţa ea partidele, care susţin astfel de iniţiative extremiste – deformări extremiste ale unor valori tradiţionale – şi ar închide pe oricine ar cuteza să crâcnească, să emită o părere contrară, să încerce să gândească cu propria raţiune, să se întrebe, să se îndoiască de supremele comandamente ale comisarilor revoluţiei culturale marxiste. Ce atâta libertate de opinie? De unde atâta dezmăţ al exprimării publice? Ce atâta debandată în România? De unde atâta impertinenţă să pui public la îndoială adevărurile progresiste? Cum de mai cutează cineva să citească şi să vorbească despre o altă istorie decât cea tocmai primită de la Centru, despre alte valori decât cele primite de la Centru? Despre alt viitor, decât cel primit de la Centru?

Şi ca să fie clar pe ce lume trăim, la cine trebuie să privim cu lumină pe faţă (dacă nu ne-o punem singuri din interior, ne pun ei lampa la interogatorii) vine şi, pe post de arhanghel spoit al democraţiei, „profesorul” Pârvulescu, să ne anunţe că trebuie să ne băgăm minţile în cap, pentru că la democraţia dumnealor nu e ca la democraţia noastră, sau mă rog cum am înţeles noi că ar fi democraţia: adică voinţa populară exprimată prin vot şi pusă în aplicare de reprezentanţii poporului. Ei bine, nu, nu decizia majorităţii contează, ci cea a elitelor progresiste.

După ce zeci de ani au făcut paradă de dreptul la opinie şi la libera ei exprimare, după ce ne căinau pe noi, cei din comunism că nu putem să ne exprimăm liber, după ce înfierau dictatura comunistă, aflăm de ceva ani că totul era o gogoaşă ca să ne ameţească cu aburii de opiu ai liberalismului progresist. Că doar ceea ce se aprobă se poate gândi şi exprima. Restul e extremism, rasism, xenofobie. Mulţumesc, dar asta ştiam deja de la comunişti. Şi se numea dictatură.

După ce zeci de ani ne-au tot bătut la cap cu alegerile libere, baza democraţiei, cu votul drept fundamental, garanţie a democraţiei, iată că ni se atrage atenţia că dacă poporul, dobitoc şi extremist, votează ce nu trebuie, votul ăla nu se pune, căci e împotriva tezelor progresiste – era să zic marxist-leniniste (şi nu eram departe). Şi, pe vremuri, se numea dictatură. Acum progres!

Adevărurile certificate de durata istorică nu mai contează. Valorile fundamentale ale vieţii, ale existenţei şi perpetuării existenţei noastre nu mai contează. Tradiţiile sunt şi ele, alături de celelalte, urât mirositoare rahaturi fundamentaliste-extremiste-fanatiste. Voinţa maselor nu mai contează. Contează elucubraţiile elitelor progresiste, impuse ca adevăruri incontestabile şi de nerefuzat, deşi în spatele lor nu stau nici date statistice, nici studii ştiinţifice, nici măcar o fărâmă de raţiune. Şi deşi ele sunt contestate de realitate şi de întreaga ştiinţă (iată de ce ştiinţa a fost decretată ca rasistă şi trebuie desfinţată – vezi linkul). De exemplu, LGBT-ismele sunt bune fără drept de contestare, chiar dacă la rândul lor contestă viaţa şi pun în pericol supravieţuirea umanităţii.

Mai sus decât democraţia sunt „drepturile progresiste” ale grupurilor şi persoanelor extreme (evident folosite ca cobai pentru delirul şi monştrii lipsei lor de raţiune) , azi bune, mâine neinteresante – vezi, de exemplu, evoluţia progresiştilor în raport cu proletariatul, cum de la adorarea lui în perioada socialismului timpuriu şi a comunismului, au ajuns astăzi la dispreţ, sau cum sunt sacrificaţi femeile şi homosexualii dată fiind noua iubire înflăcărată a elitelor progresiste: islamul.

Am mai spus-o: din păcate democraţia stângii a fost doar o combinaţie de mărgeluţe, oglinjoare şi apă de foc, ca să ne ia minţile, să ne hipnotizeze şi să ne amortească instinctele în vederea impunerii măreţului plan: NOUA ORDINE MONDIALĂ. Un moft, o DICTATURĂ.

• Despre autor
• Ultimele articole

About Paul Ghițiu

Scriitor, regizor şi publicist, ultima carte publicată: Reabilitarea politicii (2000).

• De ce urăşte stânga banii lichizi. Războiul cu cash-ul, sau drumul spre sclavia totală - 9 februarie 2017
• Ce „nu trebuie să ştiţi” despre legătura dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci oameni ai planetei şi stânga planetară - 28 ianuarie 2017
• Trump a ajuns preşedinte pentru că i-aţi tratat pe oameni ca pe gunoaie - 23 ianuarie 2017