Absenteismul și Ciuma Roșie. Naivități și realități postelectorale

Unii (prieteni) cred ca “daca 11 milioane de romani n-au votat asta nu inseamna ca nu au opinii si ca vor accepta un condamnat in fruntea guvernului! Ba chiar as zice ca mai ales cei care n-au votat sint mai corecti si decisi cu opiniile lor…”.

Sa ne-ntelegem: nu spun ca oferta electorala a fost  atragatoare si ca a fost usor sa votezi o alternativa la PSD.  Nu spun ca, intr-o oarecare masura, nu-i inteleg pe cei care n-au votat, pentru ca… “aceeasi mizerie”. Da, este mizerie mare (morala, profesionala, intelectuala, doctrinara)  in politica noastra in toate partidele – sa ma ierte oamenii integri si sanatos orientati spre dreapta, care sunt implicati in politica.

Dar afirm, la fel ca-n 2012, ca de aici si pana la “aceeasi mizerie” e cale lunga. Exista diferente. Doar ca, vedeti, ca sa intelegi asta trebuie:

1. Sa te preocupe cat de cat sa intelegi societatea si realitatea in care traiesti, cine ii seteaza coordonatele, institutiile si mecanismele;
2. Sa intelegi ca, indiferent cat de izolat, autonom, autist, iniferent – in niciun caz independent sau liber – ai incerca sa traiesti separat de politic si de autoritatile Statului, coordonatele realitatii tale sunt guvernate de acestea din urma. In epoca asta, mai mult ca-n altele, atat in Occident, cat si la noi, totul, inclusiv sexul si credinta, cele mai intime manifestari individuale, sunt invadate, infuentate, chiar conditionate, fie si subliminal, de politic si de guvernanti.

Asta ar insemna, insa, sa faci un efort (serios, admit) de gandire, informare si constientizare.

Acestea fiind spuse, cu privire la cei absenti de la vot – a doua oara consecutiv, din 2012 incoace – am rezerve serioase ca se incadreaza in categoria care intelege realitatea si ca, eventual, in momente de criza majora, vor reactiona cumva, pentru ca, nu-i asa, crede un prieten ca sunt “mai corecti si mai decisi” decat cei care au votat.

Daca erau „mai corecti si decisi”, ar fi inteles ca ne aflam de cel putin patru ani in criza politica si existentiala majora.

Daca erau “mai corecti si decisi” ar fi votat, pur si simplu, – da, iar, asta e – in scopul de a impiedica partidul condus de un infractor condamnat sa ajunga a doua oara consecutiv la putere cu o majoritate confortabila.

Aveau optiuni rezonabile sau cel putin acceptabile. Oricum, mai rezonabile decat PSD care este, reamintesc:

a) cel mai mare partid din tara, mai mare decât toate celelalte partide parlamentare la un loc; deci reprezinta in permanenta pericolul totalitar;

b) partidul care din cinci presedinti, cati a avut de cand exista, are la activ:

– unul comunist si criminal in masa (Iliescu) cel putin la mineriade, daca nu si la revolutie – multumim inca o data justitiei noastre exceptionale pentru ca nici dupa 27 de ani, cu toate dovezile la vedere, nu l-a condamnat;

– unul de doua ori condamnat cu executare (Nastase);

– unul pe cale de condamnare (Ponta) – sau, cine stie, poate ca si pe asta il va ierta exceptionala noastra justitie; depinde de complet (rog sa nu se supere putinii magistrati integri si competenti care isi fac treaba in aceste conditii vitrege)

– si unul ales de membrii PSD, cu larga majoritate, dupa ce fusese condamnat penal (Dragnea).

Frumos bilant, nu-i asa? Daca n-ar fi fost decat aceste date – la vedere, repet, de notorietate – ar fi trebuit sa faca un efort si sa opteze pentru altceva. Pentru ca nu exista, in acest moment, in Romania, un partid parlamentar cu asemenea „performante” sau cu asemenea dimensiuni – inclusiv infractionale –, care sa reprezinte o amenintare mai mare si permanenta la adresa bunastarii noastre – si nu ma refer doar la cea materiala; uitati-va la educatie, la mediile de informare, la sanatatea fizica si mintala a populatiei.

Or, sa speri ca cei 60% adulti cu drept de vot (care au permis prin pasivitatea lor ajungerea acestui monstruos partid la putere absoluta, adica peste 50%,  cu majoritati confortabile multumita anexelor lui traditionale, de doua ori la rand (2012, 2016) nu o data) ar putea capata acum, brusc, constiinta civica si politica necesara ca sA preseze civic, sa protesteze (ca altceva nu mai au ce face) impotriva PSD, in conditiile in care, sub amenintarea susmentionata, n-au fost in stare sa-si rupa un sfert de ora sa mearga pana la sectia de votare din cartier… sa speri asa ceva,  ramane o dovada de mare naivitate, ca sa  nu zic altfel.

Apropo, acum 27 de ani, la Timisoara, apoi in Bucuresti, o minoritate – intotdeauna o minoritate, fir’ar sa fie – de oameni curajosi, chiar liberi si satui de dictatura comunista, si-au riscat viata, iar peste 1.600 si-au si pierdut-o, ca sa scapam de Ciuma Rosie. In parte am scapat. Asa, cu sange nevinovat varsat.

Cred cei 60% adulti cu drept de vot ca pentru asta s-a murit atunci, in decembrie 1989? Ca sa lase ei tara pe mana urmasilor si urmasilor urmasilor comunistilor? Sa mai amintesc si ca PSD are in continuare some blood on his name, de care nu s-a dezis niciodata, Ion Iliescu fiind in continuare presedintele lor de onoare?

Sau au uitat cei 60% de ce sunt mult mai  liberi azi? Liberi, de exemplu, sa nu voteze? Liberi sa nu fie atat de liberi si prosperi cat ar putea? Liberi sa lase Ciuma Rosie sa ii guverneze iar si iar? Semnele asa spun: ca au uitat, ca n-au stiut niciodata, ori nu le pasa. Pentru ca, nu-i asa, ei sunt “mai corecti si decisi” decat prostii aia putini, intodeauna prea putini, care de 27 de ani incoace incearca sa se opuna ciumei rosii cleptocrate…

• Despre autor
• Ultimele articole

About Ioana Hîncu

Avocat, publicist.

• Glume locale postelectorale - 28 septembrie 2020
• Cine răspunde pentru abuzurile, erorile grave și ilegalitățile comise de guvern în ultimele trei luni? - 17 iunie 2020
• Main Stream Media. Lacul „lebedelor negre” împotriva lui Trump și a lumii civilizate (I) - 3 iunie 2020