In spatiul public se comenteaza ca s-ar prefigura o criza politica, pornita de la pretentiile lui Dragnea/PSD&co cu privire la noul guvern versus respingerea candidatului propus de catre Presedinte. Astfel, unii prieteni – perfect indreptatiti – spun ca nu le vine sa creada ca “oamenii astia” – a se citi banda condusa de Dragnea si Tariceanu – ar putea fi atat de iresponsabili.
Dar de ce sa nu ne vina sa credem? Si de ce iresponsabili? Si ce ar fi nou in ecuatia asta? Nu mare lucru, as zice, daca recapitulam urmatoarele realitati esentiale:
1.”Oamenii astia”, recte alesii neamului condusi de PSD –Dragnea-Tāriceanu, sunt de vocatie lichele hrāpārete fārā rusine si fara limite, iar de ocupatie principala sunt notorii ilegalisti abuzatori [de legi si functii de putere], respectiv infractori – unii dovediti si condamnati, altii în curs de.
Bref, din punctul lor de vedere, raportat la vocatia si competentele lor dovedite time and again de-a lungul anilor, mie imi par cât se poate de coerenti, consecventi si responsabili.
Aaa… că „valorile” si normele dupa care functioneaza ei sunt altele decât cele legale sau morale dupa care functionam noi, societatea in general, e alta poveste: este eterna poveste a clasei privilegiate – formate din comunisti si urmasii urmasilor lor, indiferent ca-s cleptocrati sau idiotic dedicati, pardon, ideologic dedicati Cauzei Stangii – versus noi, supusii lor.
Prin urmare, it’s business as usual.
2. “Criza politica” de care se tem unii a fost declansata deja si demult, chiar daca unii n-au observat iar altii au uitat. A fost declansata “revolutionar” tocmai din ianuarie 2012, odata cu rasturnarea a doua guverne; urmata de suspendarea abuziva, fara temei legal, a doua oara, a Presedintelui in functie; urmata de castigarea cu majoritate zdrobitoare [70%] a alegerilor parlamentare de catre aceleasi lichele ilegaliste ca acum.
Ea, criza politica, este continua de atunci incoace, si a fost consolidata magistral, pentru inca 4 ani (cel putin), prin rezultatul alegerilor generale din decembrie 2016. Sunt aceiasi castigatori, dragilor.
Carevasazica tot business as usual.
3. Comunistii cleptocrati sau sincer dedicati ajunsi din nou la putere – prin vointa democratica a neamului cu creierul in aceeasi galeata; fix in aceeasi galeata si in aproximativ in aceleasi proportii, sa fie clar – respectiv Dragnea, Tariceanu & co, ameninta cu o noua suspendare a Presedintelui in functie fara niciun temei legal si chiar impotriva avizului Curtii Constitutionale pentru ca… uite de aia! Pentru ca asa vor ei. Iar cand vor PSD&Co, se intampla ca si pot, dupa cum au mai putut de doua ori.
Se va face? Habar n-am.
Dar daca se va face, ce-ar fi nou? Ah, prezenta la vot necesara pentru validarea eventualului referendum de demitere a presedintelui a scazut – prin legea modificata tot de ei – la 30%, deci mai greu sa piarda prin invalidare.
Asa, si? Probabil ca nici de data asta nu vor reusi sa demita Presedintele tarii – fie si de nervii capului pe care ei, PSD&Co, insista sa-i produca cu tot dinadinsul in populatie.
Da, sansele sunt ca si de data asta, din acest motiv al iritarii generale, nu din altul, romanii sa se deranjeze totusi sa voteze pe dos decat vrea PSD, la fel ca-n noiembrie 2014. Pentru ca asa-i constiinta politica mioritica: in general letargic-somnolenta. Insa, la o adica, perfect capabila sa rabufneasca intr-un spasm vioi, democratic, dupa care sa intre la loc, ciobaneste, in hibernare. Cam asa functioneaza de 27 de ani incoace civismul si simtul politic romanesc, sa recunoastem.
Toate acestea, insa, nu sunt motive pentru ca banda Dragnea-Tariceanu sa nu incerce inca o suspendare pe sistem “hai, ca poate a treia oara”…
Deci tot business as usual.
Concluzia: criză politică? Nu. Mai degraba business as usual. Pentru ca Stanga, indiferent ca-i cleptocrata sau ideologic dedicata, indiferent ca romaneasca sau universala, din crize se traieste si numai asa ajunge la putere: pretinzand ca salveaza poporul dintr-o criza. Iar daca criza nu-i, atunci o genereaza sau inventeaza: criza capitalismului, a liberalismului, a raselor, a claselor, a minoritatilor sexuale anormale, a animalelor gustoase persecutate, a temperaturilor globale recalcitrante s.a.m.d. De ce s-ar abate tocmai Stanga noastra de la retetarul clasic? Nu se poate, pentru ca reteta apa nu se face. Asa ca genereaza si ai nostri, dupa posbilitati, ce crize pot. Realitatea fiind ca, in general, de 27 de ani incoace, pot.
Cine-i roman si n-a inteles pana azi lucrurile astea – 1, 2 si 3, plus concluzia – traieste, pesemne, intr-o realitate complet paralela.
Iar cine-si imagineaza ca astia, PSD&Co, s-au pocait sau corectat intre timp doar pentru ca, pe ici pe colo, au mai schimbat niste fețe, ma scuzati, dar e naiv… de legat, nu oricum.
